​FOTOGALERIE Samruk, Baiterek si povestile stepei – despre Astana si Bucuresti, despre kazahi si romani

​Pentru kazahi, lumea inseamna stepa. Milioane de kilometri patrati de pamanturi batute de vanturi reci, in care viata a fost dintotdeauna o lupta. O legenda a stepei spune ca lumea exista in jurul Copacului Vietii, un plop foarte inalt numit Bayterek, in varful caruia o pasare maiastra numita Samruk isi face cuibul. In fiecare an, Samruk lasa in cuib un ou din aur, soarele care da viata pamantului, si il apara de balaurul Aydahar, care sta flamand la radacinile plopului, in asteptarea unei clipe in care sa poata inghiti Lumina si sa aduca universul in Intuneric.

Povestea pasarii Samruk si a balaurului Aydahar este povestea kazahilor. In mijlocul unuia dintre cele mai dure pamanturi din lume, un popor a demonstrat ca nimic nu poate sta in fata vointei omului. Nici frigul, nici distantele de mii de kilometri, nici macar marele imperiu care a fost Uniunea Sovietica. La 16 decembrie 1991, Kazakhstanul a redevenit, dupa cateva secole de dominatie ruseasca, o tara independenta, cu o traiectorie proprie, bazata pe propriile valori si pe o istorie bogata, dar cu legaturi stranse cu vecinii sai. Secesiunea de URSS nu a fost una marcata de resentimente, ci o despartire amiabila intre doua state care stiu ca vecinatatea transcende diferentele de moment si ca drumurile lor, chiar daca diferite, se vor intretaia in viitor.

Unul dintre primele eforturi ale noului stat Kazah, extrem de bogat in resurse naturale, a fost sa isi reafirme radacinile prin mutarea capitalei de la Alma-Ata, in sud, la Astana, un mic oras din nordul tarii. In limba kazaha, Astana inseamna capitala, dar originea cuvantului este mult mai veche. In limba persana, cuvantul astane inseamna “capitala regala” sau “oras al unui altar sfant”.

Bayterek, Astana. Foto: Martin Solli / FlickrCC

In ciuda dificultatilor impuse de mediul extrem in care este situata capitala, kazahii au facut acelasi lucru pe care il fac de mii de ani: au prosperat in fata adversitatii. Din stepa neospitaliera, un Bayterek modern, un “plop inalt” din otel si sticla, gazduieste in varf un ou de aur. Structura ultra-moderna, proiectatata de arhitectul britanic Norman Foster, simbolizeaza doar una din cele mai noi victorii ale kazahilor in stepa central-asiatica. Cu o inaltime de 97 de metri, derivata din anul mutarii capitalei la Astana (1997), Bayterek este doar una dintre multele cladiri moderne care simbolizeaza renasterea Kazakhstanului modern.

Bayterek, Astana. Foto: Jamais Cascio / FlickrCC

Centrul Khan Shatyr, cea mai mare structura sustinuta de cabluri tensionate din lume, este un alt obiectiv major construit in perioada recenta in Astana. O reinterpretare ultra-moderna a yurtei traditionale kazahe, cladirea are o inaltime de 150 de metri si este acoperita cu un material transparent care permite iluminarea naturala pe tot timpul anului. Dincolo de dimensiuni, cladirea a reprezentat o provocare si din punctul de vedere al materialelor folosite, care trebuie sa isi pastreze proprietatile atat vara, la +30 de grade celsius, cat si iarna, la -30.

Cu toate ca Astana gazduieste unele dintre cele mai impresionante cladiri din lume, iar Kazakhstanul este una dintre marile puteri energetice emergente, romanii nu stiu aproape nimic despre tara si oamenii ei. “Majoritatea nu stiu aproape nimic despre Kazahstan si ma mir. Au auzit de Uzbekistan, de Mongolia, care e o populatie cu 1.000.000 de persoane si n-au auzit de Kazahstan. Nu inteleg de ce. Sunt confundata tot timpul cu chinezii, japonezii, coreenii”, spune Malika, o studenta kazaha de 24 de ani la Universitatea din Bucuresti.

Centrul Shatyr Khan. Foto: Karim Yergaliev / FlickrCC

“Printesa”, cum este tradus numele Malikai din limba kazaha, a venit in Romania fara sa stie foarte multe despre locul in care urma sa invete Relatii Internationale. A venit pentru ca a avut o oprotunitate: “M-am interesat si am vazut ca ambasadori, consuli au studiat la Universitea Bucuresti. Initial as fi vrut sa invat geografie, dar nu s-a putut, am plans mult. Insa ulterior mi-am dat seama ca imi place foarte mult ce invat la Relatii Internationale si chiar mi-as dori o cariera in zona asta”.

La inceput si-a facut prieteni romani, a invata limba romana si apoi si-a gasit chiar si un sot roman. “Datorita prietenilor. M-am imprietenit cu un cuplu de romani care au tras tot timpul de mine, m-au sprijint si dupa ce le spuneam lor problemele mele, nu mai existau si timpul a zburat. Prietena mea cea mai buna este romanca si e ca o sora pentru mine. Apoi, l-am cunoscut si pe sotul meu. Insa dupa terminarea facultatii, ne mutam in Kazahstan. Nu pentru ca nu m-am adaptat, imi place foarte mult in Romania. Imi place ca romanii sunt calzi si toleranti. La inceput ma miram foarte tare de felul in care vorbiti, cu “drag”, “iubit”, “te rog frumos” si alte dragalasenii. Mi se parea ca e vorbarie prea multa, in comparatie cu stilul kazah de comunicare, strict si la obiect, insa acum mi se apare natural sa fiu alintata. Ne mutam in Kazahstan in primul rand pentru ca nu cred ca in Romania imi voi gasi un loc de munca. In plus, salariile in Kazahstan sunt mult mai mari. Imi doresc sa lucrez la KazMunazGas (actionarul majoritar la Grupului Rompetrol), toata lumea din Kazahstan isi doreste sa lucreze la KMG”.

Articolul face parte din Proiectul “Energie vie – sustinut de Rompetrol”.