Gabriel Oprea si-a publicat dupa sapte ani teza de doctorat suspecta de plagiat. Ce a mai gresit generalul de data asta

Gabriel Oprea si-a publicat in anul 2008 teza de doctorat sustinuta in 2001, in care apar elemente pe care comunitatea academica le include in categoria plagiatului. Problema e ca Gabriel Oprea omite sa precizeze ca volumul publicat nu este o carte noua, ci reprezinta teza sa de doctorat sustinuta in urma cu sapte ani. In plus, in procesul de copiere a propriei teze de doctorat, plagiata dupa Ion Neagu, Oprea mai pierde cateva capitole, referinte si autori.

Lucrarea, aparuta la editura Cartea Universitara din Bucuresti, este cea mai recenta carte publicata de generalul profesor universitar doctor, si a doua in care figureaza ca autor unic. Avand in vedere ca persoanele care au o cariera universitara sunt nevoite sa publice studii, cercetari sau lucrari de specialitate, aceasta carte a contribuit la consolidarea unei aparente activitati stiintifice a actualului premier interimar.

Total atipic pentru o lucrare stiintifica, cartea nu are nici prefata, nici cuvant inainte si nicio postfata, iar nicaieri in continutul sau nu este mentionat faptul ca este vorba despre publicarea tezei de doctorat, lasand senzatia cititorilor ca este o lucrare noua, originala.

Teza de doctorat a fost publicata sub acelasi titlu pe care l-a avut si studiul doctoral – „Procedura plangerii prealabile”. Insa in toate CV-urile oficiale, incepand cu cel publicat pe site-ul guvernului, continuand cu cel al Ministerului de Interne, al Camerei Deputatilor si incheind cu pagina de internet www.gabriel-oprea.ro, titlul mentionat este „Plangerea prealabila”. Desi pare o simpla eroare la prima vedere, intre cele doua variante de titlu – „Procedura plangerii prealabile” si „Plangerea prealabila” – este o diferenta semnificativa, care indica atat o denaturare de sens, cat si de continut.

Daca despre plangerea prealabila se poate spune ca implica modalitatea de sesizare a organelor de urmarire penala, procedura plangerii prealabile include ideea de practica judiciara, dar si totalitatea actelor si formelor indeplinite in cadrul activitatii de sesizare a organelor de urmarire penala.

Hotnews a dezvaluit ieri in exclusivitate faptul ca teza de doctorat a lui Gabriel Oprea contine mai multe pagini suspectate a fi plagiate dintr-o lucrare a coordonatorului sau de doctorat, profesorul universitar Ion Neagu. Potrivit normelor academice, citarea unui autor se face prin utilizarea ghilimelelor, insotite de trimiteri catre referintele bibliografice de unde s-a facut preluarea. In teza lui Gabriel Oprea, care are 247 de pagini, ghilimelele nu sunt folosite nici macar o singura data, lucrarea fiind o succesiune de paragrafe preluate in special dintr-un tratat semnat de conducatorul sau de doctorat. Daca ar fi pus ghilimele, s-ar fi vazut ca teza sa de doctorat nu este altceva decat o insailare de citate din alte lucrari.

• CLICK pe Fotografia de mai jos pentru a vedea o FOTOGALERIE cu pasaje din cartea „Procedura plangerii prealabile” a lui Gabriel Oprea

FOTOGALERIE Procedura plangerii prealabile

La fel ca si teza de doctorat, cartea „Procedura plangerii prealabile” nu contine o introducere sau concluzii si are aceleasi 24 de lucrari citate in bibliografie. Cuprinsul cartii este diferit, totusi. Daca teza de doctorat a avut noua capitole, cartea are doar sase. Spre deosebire de teza de doctorat, cartea incepe cu un alt paragraf, insa si acesta preluat fara ghilimele din lucrarea profesorului universitar Ion Neagu, coordonatorul de doctorat al lui Gabriel Oprea.

Mai departe, continutul primului capitol este identic cu cel din teza, fiind vorba despre pagini intregi preluate din „Tratatul de procedura penala”, aparut in anul 1997 la Editura Pro, semnat de coordonatorul de doctorat al lui Gabriel Oprea, profesorul Ion Neagu. Spre deosebire de lucrarea de doctorat, unde Ion Neagu era citat masiv, in cartea publicata in 2008, desi copiaza ad litteram pasaje intregi din lucrarea acestuia, Oprea ii citeaza in notele de subsol doar pe autorii pe care Neagu insusi ii citeaza, fara a-l mai pomeni si pe acesta. Aceasta situatie, in care autorul de unde s-a preluat informatia cuvant cu cuvant nu este mentionat, indica si mai clar intentia de eludare a normelor de citare obligatorii in comunitatea stiintifica si cea academica.

La subcapitolul „Denuntul”, la fel ca si in teza de doctorat, Oprea nu il mai citeaza nici in carte pe Ion Neagu, desi copiaza aproape integral subcapitolul omonim scris de acesta, ci ii mentioneaza doar pe autorii la care coordonatorul sau a facut referire in „Tratat de procedura penala”, desi unii dintre acestia nu se regasesc in bibliografia tezei premierului interimar. Un astfel de exemplu este V. Ramureanu, citat in carte la pagina 10 (in teza la pagina 22), care nu se regaseste in bibliografia cartii si nici a tezei de doctorat, dar care este citat de Ion Neagu la pagina 420.

Si subcapitol „Sesizarea din oficiu” este copiat din lucrarea lui Neagu. Un alt aspect care a atras atentia si asupra studiului doctorandului Gabriel Oprea, dar si asupra cartii autorului Gabriel Oprea este faptul ca ordinea de aranjarea a subcapitolelor mentionate mai sus in structura lucrarii sale este identica cu ordinea in care sunt prezentate in cartea coordonatorului sau.

Identice cu lucrarea coordonatorului sunt si alte subcapitole precum „Moduri speciale de sesizare”, „Rechizitoriul” sau „Plangerea prealabila depusa la instanta de judecata”.

Intrebat cum poate fi incadrata situatia in care intr-o lucrare de doctorat exista pasaje copiate dintr-o alta lucrare, care nu sunt marcate cu ghilimele, dar care la finalul lor au note de subsol, care fac trimitere catre operele din care au fost copiate, profesorul universitar dr. Marian Popescu, presedintele Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, ne-a declarat:

„Este o speta de plagiat. E vorba de un malpraxis academic. Atribuirea pasajelor respective este corecta atunci cand acestea sunt puse intre ghilimele. O nota de subsol nu arata cat din text este al tau si cat este al altcuiva mai ales daca pasajele sunt identice”.

Capitolul doi din studiul doctoral, „Aspecte diferentiale intre plangerea prealabila celelelte moduri de sesizare a organelor judiciare”, nu se ragaseste si in carte, la fel cum si capitolele opt si nou, „Institutii conexe ale plangerii prealabile” si „Aspecte de drept comparat legate de institutia plangerii prealabile”, au fost eliminate.

Gabriel Oprea n-a putut fi contactat in mod direct, insa un purtator de cuvant de la ministerul de interne ne-a transmis inca de ieri ca acesta nu mai are nimic de adaugat fata de cele spuse in comunicatul dat publicitatii marti. Dupa ce HotNews.ro a scris ca exista o sesizare de plagiat pe numele sau la Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti, Oprea a transmis, printr-un comunicat, ca „este un om corect”, ca „respecta si a respectat legile tarii”, si ca primit de la Ministerul Educatiei in urma cu o saptamana atestarea fiecarei etape din parcursul sau academic, dar nu a raspuns punctual acuzatiilor de plagiat.

Desi pe coperta lucrarii de doctorat apare imprimat anul 2000, Gabriel Oprea si-a susţinut in mod public teza in ianuarie 2001, la cateva luni distanta intrand in posesia titlului de doctor, dupa ce Ministerul Educatiei a emis decretul de acordare a distinctiei. Din comisia de sustinere au facut partea prof. univ. dr. Constantin Mitrache, la acea vreme prodecan al Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, coordonatorul lucrarii, prof. univ. dr. Ion Neagu si trei membri, prof univ. dr. Nicolae Volonciu de la Universitatea din Bucuresti, prof. univ. dr. Vasile Dobrinoiu de la Universitatea „Nicolae Titulescu” si prof. univ. dr. Tudor Amza tot de la Universitatea „Nicolae Titulescu”.

La scurt timp dupa ce a devenit doctor, Oprea a devenit profesor universitar la Colegiul National de Aparare, iar in 2002 a devenit conducator de doctorate la Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza”. Ascensiunea fulminanta a lui Oprea in mediul universitar s-a produs desi acesta nu are o opera stiintifica proprie care sa il recomande ca un autor de valoare. Potrivit propriului CV, Gabriel Oprea este autorul a opt lucrari, din care doar doua sunt semnate doar de el: „O.S.C.E., organizatie pentru secolul 21”, publicata la Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare din Bucuresti in 2001 si „Procedura plangerii prealabile”, suspecta a fi plagiata. Restul de sase sunt lucrari obscure, majoritatea publicate de Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, care nu apar a fi citate in alte lucrari sau cercetari.

Tot potrivit propriului CV, Gabriel Oprea a fost in perioada 2003 – 2005 membru in Comisiile de Specialitate ale Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) – Comisia de Stiinte Militare, Ordine Publica si Siguranta Nationala. Incepand cu 2008, Oprea este profesor universitar si conducător de doctorate la Academia Naţională de Informaţii, institutia de invatamant superior a Serviciului National de Informatii.