Sari direct la conținut

Generalul fals de pe Facebook care i-a promis mamei mele dragoste și i-a luat banii

Smile Media
Generalul fals de pe Facebook care i-a promis mamei mele dragoste și i-a luat banii
Foto: Joshua Hoehne via Unsplash

Tot mai mulți români cad victime unor fraude din ce în ce mai sofisticate. Prin seria „Protejează-i pe ai tăi”, vrem să arătăm cum funcționează aceste capcane digitale prin mărturii reale, să explorăm ce greșeli facem fără să ne dăm seama și, mai ales, cum putem evita astfel de situații. Cu ajutorul unor instrumente precum Call Monitor și Help Mama, dezvoltate de Salt Bank, poți fi mereu cu un pas înaintea escrocilor atât pentru tine, cât și pentru cei dragi din jurul tău.

Nu știu exact când a început povestea digitală de dragoste a mamei cu un general american fictiv din Ucraina, pe care l-a cunoscut pe Facebook, dar de atunci amândoi am învățat să privim internetul cu mai mult scepticism.

Ce a fost șocant e că mama nu e deloc genul să fie fraierită ușor. Are 61 de ani și trăiește singură în Suceava, de vreo 15 ani, de când a murit tata de infarct. A fost profesoară de engleză timp de peste trei decenii și, chiar și după pensionare, a continuat să dea meditații, să traducă contracte. Se duce singură în excursii, pelerinaje, participă și la tot felul de cluburi de seniori, e parte dintr-un cor, duce o viață mult mai activă decât majoritatea celor de vârsta ei.

Nici pe partea digitală mama nu e genul de victimă „naivă”. Are email, WhatsApp, Facebook, știe cum se face un transfer bancar și are antivirus instalat pe laptop. Dar se pae că toate astea nu contează când cineva îți spune exact ce ai nevoie să auzi.

L-a cunoscut online pe General Richard Collins. Sau mai bine zis, el a găsit-o.

„Hi, beautiful lady. I hope you don’t mind me saying this, but you have such a graceful smile.”

Așa a început. Un mesaj privat venit pe Facebook de la un cont cu poza unui bărbat grizonant, în uniformă militară. Un general american „staționat în Ucraina”, într-o misiune de „protecție”. Văduv, cu un fiu la facultate în Boston și cu o poveste de viață greu de verificat, dar ușor de iubit.

După o lună, vorbeau zilnic. El îi scria de la cinci dimineața. Îi trimitea citate despre suflete-pereche, despre cum Dumnezeu aduce oamenii potriviți împreună, chiar și la vârsta a doua. Și pentru mama, care de ani buni trăiește singură într-un apartament vechi, cu amintirile unui soț mort de prea tânăr și cu mine plecat în București, asta însemna ceva. Nu era doar un flirt. Era un sens nou, o promisiune.

Prima oară i-a cerut ajutor financiar „pentru fiul lui”. Zicea că băiatul, pe nume Brandon, avea nevoie urgent de bani pentru a plăti cazarea la cămin, pentru că cardul său american fusese blocat și el nu putea face transferuri din Ucraina, din cauza unor restricții militare.

„Nimic grav”, i-a spus. Doar 60 de dolari, pe care urma să i-i dea înapoi „chiar la finele lunii”, când primea solda și mergea la ambasadă.

Mama mea a mers atunci la bancă. A făcut transferul din contul ei personal către un cont de Revolut „temporar” pe numele unei femei din Germania, care ar fi fost „asistenta lui de legătură” de la baza Rammstein.

Mi-a arătat conversația. Era plină de promisiuni: că vin în România în două săptămâni, că au vorbit deja cu un diplomat american, că o să meargă împreună la mănăstirile din Bucovina, că poate își cumpără o căsuță aici, „unde oamenii încă știu să iubească”.

A doua oară, cererea a fost mai „serioasă”. Richard spunea că vrea să-i trimită un cadou din Ucraina, „ceva simbolic, o cutie cu amintiri, o scrisoare scrisă de mână și o surpriză pentru tine”. Mama era încântată.

După trei zile, a primit un email de la o firmă fictivă de curierat. Se numea ceva gen Global Diplomatic Express și avea un site rudimentar, dar cu sigla ONU pe homepage. I-au spus că pachetul fusese reținut în vama din România și că trebuie să plătească 1600 de lei „pentru taxele vamale”.

Mama nu m-a sunat nici atunci. A făcut transferul și a tot așteptat coletul. Zilnic.

Totul s-a rupt într-o vineri dimineață. M-a sunat. Era tulburată. Mi-a povestit pe scurt totul.

„Vine, Mihai. Mi-a spus că are 72 de ore de permisie și că vine să mă ia de la graniță să mergem în vacanță pe la Cernăuți. M-a rugat să aduc banii cash pentru cazare și cheltuieli acolo, pe care îi va restitui după.”

I-am cerut imediat toate detaliile pe care le avea despre om, despre conturi. Am înțeles instant ce se întâmplă, când am căutat poza generalului cu reverse image search și am văzut că era ceva veteran pensionat cu alt nume din State. I-am blocat contul. 

I-am cerut datele și m-am logat în contul ei online banking și am blocat cardul. Am sunat bancă și am cerut verificarea ultimelor tranzacții. Apoi m-am urcat în mașină și am condus spre Suceava. Ne-am certat un pic, dar mai ales am plâns amândoi. Ea de rușine, eu de neputință. Am văzut pe fața ei un amestec de vinovăție și dor. Dorul de cineva care, de fapt, nu a existat niciodată.

Am făcut o plângere la poliție, dar ancheta s-a blocat. Conturile erau în străinătate, datele false, site-ul dispăruse deja. Mi-e încă frică ce ar fi putut păți mama dacă se întâlnea cu escrocii ăștia cu bani cash și cardul după ea la granița cu Ucraina. Ea a fost păcălită nu pentru că e naivă, ci pentru că, la un moment dat, i-a fost dor să se simtă iubită. Și pentru că tipul ăsta de escrocherii de pe internet sunt făcute să exploateze exact asta.

Povestea are totuși un final fericit, că mama nu s-a lăsat și a cunoscut un alt bărbat de vârsta ei online cu care se tot vede prin călătorii și au discuții să se mute împreună, să-și petreacă bătrânețile așa. De data asta mama m-a pus să-i caut contul de Facebook, numărul de telefon, totul, doar să mă asigur că e chiar un om real.Help Mama de la Salt Bank este un serviciu creat special pentru a întoarce grija și protecția primite de la părinți, ajutându-i pe copiii deveniți adulți să își protejeze părinții de tentativele de fraudă financiară. Funcționalitatea le permite utilizatorilor să desemneze o persoană de încredere – un „protector” – care să aprobe transferurile ce depășesc o sumă stabilită împreună și solicitările de vizualizare a datelor cardului. Totodată, serviciul protejează și intimitatea celor dragi: „protectorul” nu are acces la soldul sau istoricul complet al tranzacțiilor persoanei protejate.

Articol susținut de Salt Bank