Generalul Stanculescu,  la Teatrul Odeon: „S-au razbunat asupra lui Ceausescu cei carora el li s-a impotrivit dupa 1968, adica rusii.”

Constantin Cojocaru e Nicolae Ceausescu. Victoria Cocias e Elena Ceausescu. Piesa se numeste “Ultimele ore ale lui Ceausescu” si e reconstituire, nu spectacol de teatru – spun regizorii Milo Rau si Simone Eisenring. Productie germano-elvetiana, actori romani. Generalul Victor Athanasie Stanculescu – invitat de onoare, cu suita lui de gardieni, la premiera de la Odeon. Generalul pare obosit si se declara impresionat, dar are chef de vorba.

Mai intai sunt niste panouri albe, sase la numar, pe care sunt proiectati actorii interpretand marturiile unor persoane reale despre zilele Revolutiei: Victoria Cocias e Ana Blandiana, Mircea Rusu e Ion Caramitru, Constantin Draganescu e generalul Stanculescu samd. Imaginile se schimba. Apar si dispar portrete ale cuplului Ceausescu realizate de pictori de curte. Ion Caramitru povesteste despre cum a aflat de executia cuplului Ceausescu: “Ni s-a spus: Asteptati ca o sa vina caseta. (…) Cand am vazut-o, mi s-a parut neverosimil. Nu mai stiam ce e realitate si ce e inscenare.” Generalul Victor Athanasie Stanculescu: “Inainte de proces m-am spalat pe maini cu whisky, ca Pilat.”

Ce am descris mai sus e o instalatie care precede reconstituirea procesului cuplului Ceausescu, iar cele doua alcatuiesc spectacolul “Ultimele ore ale lui Ceausescu”, a carui premiera absoluta a avut loc in seara zilei de 10 decembrie la Teatrul Odeon din Bucuresti. E un spectacol inedit, pentru ca – desi actorii sunt romani – nu e o initiativa romaneasca, ci apartine Institutului International pentru Crima Politica (International Institute for Political Murder, http://www.international-institute.de/#). Acest institut are sedii la Berlin si Zürich, si membri foarte tineri, care au in jur de 30 de ani. Ei au vorbit mai intai cu persoane din Germania (istoricul Thomas Kunze, autorul volumului „Nicolae Ceausescu: o biografie”, sau cineastul Andrei Ujica, co-autorul filmului “Videograme dintr-o Revolutie”), dupa care au venit in Romania si au stat de vorba, printre altii, cu generalul Victor Athanasie Stanculescu, comandantul Andrei Kemenici, Dorin Carlan, Ana Blandiana, Ion Caramitru.

Nu au reusit sa obtina bani pentru finantare si din Romania (dupa cum a declarat pentru HotNews.ro producatorul Jens Dietrich), dar au gasit sprijin la mai multe fundatii culturale independente din Germania si Elvetia. De aceea, “Ultimele ore ale lui Ceausescu” are doar doua reprezentatii la Bucuresti (10 si 11 decembrie), dupa care pleaca prin Europa.

“Puteam sa fim impuscati si fara mascarada asta”

Cortina se ridica de pe un decor auster ce reproduce fidel sala unde a avut loc, in ziua de 25 decembrie 1989, procesul sotilor Ceausescu. Mesele asezate cum stim, doua ferestre cu perdele, neoane peste care reflectoarele se joaca incalzind sau racind lumina. Cand cortina se ridica, personajele sunt stana de piatra, asemeni unor manechine. Un fel de a ne introduce in atmosfera rece a unei reconstituiri, nu a unui spectacol de teatru (printre spectatorii de la Odeon s-a aflat si cineastul Lucian Pintilie.).

Constantin Cojocaru si Victoria Cocias, in rolurile lui Nicolae, respectiv Elena Ceausescu, sunt eficienti pana in cele mai mici detalii fara sa fie tentati sa caricaturizeze. ”Tentatia de imitatie exista in Romania si e foarte mare, pana cand Ceausescu devine un fel de Bula, iar Bula e un personaj simpatic”, a spus Constantin Cojocaru pentru HotNews, intr-o discutie anterioara premierei. „Pariul n-a fost sa-l imit pe Ceausescu in aceasta faza pitoresca, ci sa inteleg niste mecanisme psihologice. El era, la urma urmei, un taran viclean din Scornicesti, dar in timpul procesului, asa cum au zis si alti martori, nu a crezut ca procesul era real.”

„Astepta un eveniment care sa lamureasca lucrurile in favoarea lui, de aceea tragea de timp pretinzand ca nu va raspunde decat in fata Marii Adunari Nationale. Iar aparenta lui candoare venea dintr-o viclenie perfecta. Deci pentru mine problema nu s-a pus sa joc un personaj, ci sa pot intelege foarte bine in ce situatie si cum gandea el atunci, in acel moment in care, istoric vorbind, lucrurile devenisera usor irationale”, spune Constantin Cojocaru.

Victoria Cocias, care machiata seamana frapant cu Elena Ceausescu, a declarat pentru HotNews.ro ca, vazand de o suta de ori caseta (completa) a procesului si studiind pana cele mai mici detalii gestica si cuvintele Elenei Ceausescu, a reusit sa inteleaga mai multe despre „sinistra sotie” decat stia inainte. „Am construit personajul facand abstractie de ce stiam si de felul in care mi-a afectat viata, si da, a trebuit sa privesc totul strict profesional, din aceasta cauza inceputul a fost mai greu. Ca sa o joc pe Elena Ceausescu a trebuit sa-i gasesc partile pozitive (pentru ca nici un om nu e rau in mod fundamental).”

„ A fost atasata de copiii ei, desigur ca intr-un mod agresiv. Era o femeie foarte puternica. In ultimele momente ale vietii, s-a luptat fizic cu cei care vroiau sa o omoare si a incercat sa-l apere pe Nicolae Ceausescu de soldatii care vroiau sa-l lege. Bine, era aroganta, inculta, suficienta si agresiva – acesta era felul ei de a fi -, dar pe ai ei ii apara ca o leoaica. A fost o poveste de iubire intre ea si Nicolae Ceausescu. Au vrut sa moara impreuna, numai impreuna, impreuna, impreuna. Nu pot sa spun ca mi-au devenit mai simpatici cu acest spectacol, nici pe departe, erau totusi niste batrani inraiti si obtuzi.”

„Ma intreb si eu azi daca sunt condamnat pentru Timisoara sau pentru proces.”

Pentru ca spectacolul e o reconstituire fidela, spun actorii, adevarul conteaza. Dar care e adevarul de dincolo de reconstituire, dincolo de aceasta „mascarada”, cum a numit-o Nicolae Ceausescu? Poate reconstituirea mecanica sa declanseze un alt proces, mult mai intim, care sa duca la miez? In timpul spectacolului, generalul Stanculescu se uita prin sala si la un moment dat a iesit. La discutia de dupa, cand a urcat pe scena alaturi de Victoria Cocias, Rodica Culcer si istoricul Bogdan Murgescu, a marturisit ca a iesit de emotie. „Ca sa imi revin.”

Iata cateva idei rostite aseara de generalul Stanculescu:

● Despre procesul si executia sotilor Ceausescu: „Este o amintire pe care o s-o suportam greu si de acum inainte.”

● „La Timisoara nu am comandat eu. N-am dat niciun ordin sa se traga.”

● „Ma intreb si eu azi daca sunt condamnat pentru Timisoara sau pentru proces.”

● Chestionat in legatura cu rostul procesului: „Ma intreb daca noua putere nu trebuia sa-si motiveze pozitia viitoare.”

● „Nicolae si Elena Ceausescu au fost personaje tragice pentru ca s-au dus la executie cu demnitate, dar n-au inteles momentul istoric.”

● Intrebat de cineastul Cornel Mihalache daca exista un adevar nespus care l-ar putea elibera: „Am inteles intrebarea, dar cred ca moartea ma elibereaza de tot.”

● „S-au razbunat asupra lui Ceausescu cei carora el li s-a impotrivit dupa 1968, adica rusii.”

● Intrebat de Victoria Cocias daca Elena si Nicolae Ceausescu au crezut la proces ca el o sa-i ajute: „Da, a auzit-o cineva pe Elena Ceausescu spunand – O sa scapam, a venit generalul Stanculescu.”

Spectacolul se mai joaca azi, 11 decembrie, de la ora 19, la Teatrul Odean, dupa care pleaca la Berlin, unde va avea reprezentatii intre 15 si 22 decembrie, si in Elvetia (la Zürich, Berna si Lucerna), unde se joaca intre 18-18 ianuarie 2010 si 27 ianuarie-5 februarie 2010. Vor mai urma reprezentatii in Polonia si Franta, dar datele nu sunt stabilite.

Scenariu si regia artistica: Milo Rau

Regia: Milo Rau, Simone Eisenring

Cu: Victoria Cocias, Constantin Cojocaru, Constantin Draganescu, Alexandru Mihaescu, Eugen Cristian Motriuc, Mircea Rusu

„Ultimele ore ale lui Ceausescu” e o coproductie intre: IIPM Zürich/Berlin, compania teatrala KG Botschafter Berlin, Migros Kulturprozent Elvetia, Theaterhaus Gessneralle Zurich, Hebbel am Ufer Berlin (HAU), Teatrul Schlachthaus din Berna, Kaserne Basel, Teatrul Odeon Bucuresti, Ambasadele Elvetiei si Germaniei din Romania, Pro Helvetia, Fundatia Schering, Fundatia Konrad-Adenauer, Hauptstadtkulturfonds Berlin, Institute for Eastern Europe of the University of Zürich, NFP Berlin si Langfilm Zürich.