Deși Festivalul Enescu s-a încheiat, spiritul lui continuă în expoziția „Enescu și Minotaurul”, la Art Safari, până pe 14 decembrie. O incursiune vizuală și simbolică în viața și creația marelui compozitor, care marchează 70 de ani de la trecerea sa în eternitate. Expoziția prezintă lucrări de artă din colecții private și din colecțiile marilor muzee din țară, precum și obiecte și documente rare care au aparținut artistului român, instalații, costume și o paletă muzicală dedicată. 

Biografia lui George Enescu este redată ca o călătorie aproape improbabilă și miraculoasă, din satul Liveni, dijn nordul Moldovei, până la Paris, unde opera sa Oedip are premiera la Palais Garnier, printr-o arhitectură expozițională semnată de designerul Diana Nicolaie și o instalație compusă din trei Minotauri semnată de artistul Alexandru Rădvan. 

De la Liveni la Palais Garnier

George Enescu s-a născut la Liveni, în nordul Moldovei, fiind singurul supraviețuitor dintre cei doisprezece copii ai părinților săi. La numai patru ani, știa să citească și să scrie, iar înclinația sa pentru muzică era evidentă. Tatăl l-a dus la Iași, unde profesorul Eduard Caudella l-a sfătuit să revină după ce va învăța notația muzicală. Un an mai târziu, pentru a-i cultiva talentul, părinții l-au trimis la Conservatorul din Viena, unde a fost admis la vârsta de șapte ani.

După anii de studii la Viena, Enescu a ajuns la Paris, unde a studiat compoziția cu Jules Massenet și apoi cu Gabriel Fauré. Între 14 și 17 ani, a compus patru simfonii „de școală” și Poema română, prezentată cu mare succes la Théâtre du Châtelet. Au urmat o serie de lucrări importante, precum primele două Sonate pentru vioară și pian și Octetul pentru coarde – care i-au adus atât admirație, cât și invidii.

Revenind în România, Enescu a fost primit cu entuziasm și sprijinit de Familia Regală. Cele două Rapsodii române op. 11 au devenit rapid simboluri culturale ale țării, fiind cântate pe marile scene ale lumii și marcând un moment de început pentru muzica simfonică românească. În paralel, Enescu a promovat alți compozitori prin concursul național de compoziție pe care l-a fondat în 1913.

„Expoziția de la Art Safari prezintă documente rare, fotografii, afișe de epocă și obiecte personale, dar și lucrări de artă. Una dintre piesele de rezistență este tabloul lui Eustațiu Stoenescu, Concert la Ateneu (dirijat de George Enescu), datat 1946, dintr-o colecție privată. Lucrarea surprinde atmosfera unui concert emblematic din 1937, cu Enescu în prim-plan, dirijând orchestra Filarmonicii și o soprană discret prezentă în cadru”, spune Monica Dumitru, coordonatoarea expoziției. 

Foto: Pașaportul lui George Enescu eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, la București, având valabilitate un an, bilingv română-franceză, 7 iulie 1919, arhiva Ministerului Afacerilor Externe

Muzică transpusă printr-o scenografie formidabilă 

Scenografia semnată de Diana Nicolaie și instalațiile monumentale care ilustrează cei trei Minotauri realizate de Alexandru Rădvan transformă vizita într-o experiență multisenzorială.

„Dăm viață muzicii printr-o serie de butaforii ce au în prim plan partituri ale lui Enescu, care parcă explodează atunci când începe să creeze. În sala dedicată operei Oedipe prezentăm importanța acestei lucrări. În acest spațiu, am încercat să recreăm parțial anumite scenografii din opere regizate de nume importante, precum Valentina Carrasco, Andrei Șerban și Stefano Poda. Expunem și un detaliu al piesei Oedipe care se joacă în momentul de față la Opera Română – ochiul lui David de Michelangello”, declară Diana Nicolaie, scenografa expoziției.

Cei trei Minotauri înfruntați de Enescu

Viața și creația lui George Enescu se dezvăluie în expoziție și prin metafora celor trei mari Minotauri – încercările istoriei pe care compozitorul le-a înfruntat cu forța artei.

Primul Minotaur este Marele Război. În acei ani, Enescu nu este doar muzician, ci și sprijin moral pentru o țară întreagă. Concertează pentru răniți, organizează evenimente caritabile, strânge bani pentru orga Ateneului și dirijează Parsifal, în pofida jocurilor de propagandă. În haosul refugierii la Iași, pune bazele unei orchestre simfonice – germenul viitoarei Filarmonici. Însă tragedia personală îl lovește atunci când manuscrisele trimise la Moscova, odată cu Tezaurul României, se pierd. Printre ele se aflau și schițele pentru opera Oedip, proiectul său de suflet. Abia după șapte ani le recuperează, cu sprijinul dirijorului Bruno Walter.

Al doilea Minotaur este Al Doilea Război Mondial. În timp ce lumea se prăbușea din nou, Enescu rămâne în România, chiar dacă asta însemna să fie exclus de pe scenele internaționale. Concertează aproape zilnic la București, creând adevărate „stagiuni Enescu” în Ateneul său drag. Muzica lui devine un refugiu. 

Al treilea Minotaur este comunismul și exilul. După 1945, refuză să fie prins în plasa noului regim și alege să părăsească țara, cu toate riscurile. Statele Unite și Franța îi oferă scene, dar nu îi pot înlocui dorul de acasă. Continuă să compună și să dirijeze, cu puteri tot mai slăbite, dar fără să abdice de la credința sa în umanitate și în puterea muzicii. Trecerea sa în eternitate, acum 70 de ani, în Paris, închide simbolic un destin în care arta a fost întotdeauna mai puternică decât suferința.

Publicul este invitat să retrăiască momentele esențiale ale vieții lui George Enescu și să descopere modul în care geniul muzicii a transformat încercările istoriei în capodopere, până pe 14 decembrie, la Palatul Dacia-România, pe Lipscani, 18-20. 

Evenimentul este desfășurat sub egida Festivalului George Enescu, în parteneriat cu Artexim – organizatorul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, Filarmonica „George Enescu”, Muzeul Naţional „George Enescu”, Ministerul Afacerilor Externe, Agerpres și Arhivele Naționale, cu sprijinul Rompetrol.

Parteneriat media