Germania are un presedinte rosu, pe Frank Walter Steinmeier, de la SPD

Germania are un nou presedinte de stat, in persoana lui Frank-Walter Steinmeier (SPD). La ora 14:15 ora Germaniei, presedintele Bundestagului a comunicat rezultatul votului in Adunarea Federala. Din 1.253 de voturi valabile, 14 au fost anulate si 103 au fost abtineri. Steinmeier a primit 931 de voturi, la mare distanta de ceilalti patru contracandidati. Prin urmare, favoritul cursei, propus de insasi cancelarul Angela Merkel, a reusit cu majoritate absoluta chiar din primul tur.

Duminica la ora 12:00 la Berlin s-a reunit Adunarea Federala, pentru alegerea unui nou presedinte de stat. Din capul locului, candidatul cu cele mai mari sanse a fost social-democratul Frank Walter Steinmeier (61 de ani), fost ministru de externe in cabinetele Merkel I si III.

Mai mult chiar, Steinmeier ca presedinte de stat a fost propus de Angela Merkel, cu care a coabitat politic intr-o armonie rara pentru oponenti politici si fosti contracandidati la functia de cancelar. Steinmeier e „de-al casei” si nu rezerva surprize in anul alegerilor generale din Germania. Fara a fi considerat pro-rus, el s-a pronuntat anul trecut in favoarea ridicarii sanctiunilor economice ale UE fata de Rusia.

Presedintele Germaniei nu se alege prin vot direct al populatiei, ci de catre membrii Adunarii Federale, in numar de 1.260. Intre acestia, 630 sunt parlamentari din Bundestag, iar ceilalti 630 sunt personalitati din societatea civila, economie si sport, nominalizati de parlamentele regionale. Alegerile se fac in maximul trei tururi, in primul tur fiind necesara o majoritate absoluta, de 631 de voturi.

Frank-Walter Steinmeier s-a nascut in 5 ianuarie 1956 la Detmold in landul Nordrhein- Westfalen, dintr-o familie de muncitori. A studiat stiinte juridice si politice, pe care le-a incheiat in 1991 cu un titlu de doctor. In acelasi an, a intrat in cancelaria de stat din Saxonia Inferioara, ca referent mass-media. Timp de opt ani, el a fost consilier al premierului de land de atunci, Gerhard Schroder, iar apoi a fost avansat ca sef de birou politic.

Intre 1999-2005, Steinmeier a fost sef al cancelariei fostului cancelar german, Gerhard Schroder (SPD). In timpul primului mandat de cancelar al Angelei Merkel, el a fost ministru de externe si vicecancelar (2007-2009). La alegerile din 2009 a candidat contra Angelei Merkel intr-o forma atipica, am zice chiar de „armonie electorala”. Despre aceste alegeri in care, in loc de duel am asistat la un „duet electoral”, am relatat in detaliu in septembrie 2009, pentru Hotnews.

De atunci, Steimeier a mai ocupat un fotoliu de ministru (externe 2013-2017), ramanand si presedinte de grup parlamentar social-democrat. Insa iata ca „armonia” isi primeste recompensa, caci Steinmeier s-a bucurat de sustinerea fatisa a cancelarului Merkel pentru functia de presedinte de stat, chiar daca anuntul oficial de propunere a candidaturii a fost facut de Sigmar Gabriel, presedintele SPD. In 14 noiembrie 2016, marea coalitie de guvernare a Germaniei, Uniunea CDU/CSU-SPD, l-a propus pe Steinmeier candidat comun, la alegerile de azi.

Legat de viata sa privata, in vara anului 2010, Steinmeier a trezit empatia multor germani, cand a anuntat ca se va retrage timp de cateva saptamani din viata politica, pentru a dona sotiei sale bolnave un rinichi. Lucru care s-a si intamplat, transplantul avand loc a doua zi dupa anunt, dupa cum a relatat presa germana. Frank-Walter Steinmeier este casatorit din 1995 cu judecatoarea Elke Budenbender, pe care a cunoscut-o in timpul studiilor sale de drept. Impreuna ei au o fiica, nascuta in 1996. Steinmeier apartine bisericii evanghelice reformate.

In politica interna a Germaniei, el figureaza ca unul dintre arhitectii Agendei 2010, implementata de fostul cancelar social-democrat Gerhard Schroder si care a liberalizat piata muncii, aducand reforme ce au relaxat conditiile de angajare, insa au dus si la avalansa de intermediari, care practica preturi salariale de dumping. Totodata, Steinmeier este un sustinator al pensionarii la 67 de ani. In politica europeana, Steinmeier s-a remarcat prin propunerea, in 2011, a unui post de ministru de finante al UE.

Pe plan international, Steinmeier s-a facut remarcat prin diverse propuneri, unele dintre ele controversate. E vorba de reducerea sanctiunilor aplicate Uzbekistanului ca urmare a masacrului de la Andijon din 2005, dar si de refuzul de a-l repatria pe turcul domiciliat in Germania, Murat Kurmaz, care potrivit informatiilor din presa vremii, a fost incarcerat pe nedrept in inchisoarea americana de la Guantanamo. Mai recent, Steinmeier n-ar fi fost un sustinator al recunoasterii oficiale a „genocidului impotriva armenilor”, sustinand ca aceasta recunoastere ar „relativiza Holocaustul”.

In august 2013, cand in Germania a inceput scandalul interceptarilor agentiei de informatii americane NSA, lui Steinmeier, ca si coordonator de servicii secrete al guvernului, i s-a reprosat ca a aprobat o intelegere intre serviciul de informatii externe german BND si NSA-ul american. Bazele intelegerii au fost puse in 2002, in timpul guvernarii Schroder. El s-a aparat spunand ca „aceasta n-are nimic de a face cu faptul ca SUA, din 2005, supravegheaza tintit comunicatiile din Germania”.

Fapt este insa ca Steinmeier a fost pana in noiembrie 2005 coordonator de servicii secrete al guvernului, iar interceptarile reclamate, printre care si ale convorbirilor telefonice ale Angelei Merkel, au avut loc intre 2004-2007. Principala problema sesizata de politicienii si presa vremii a fost ca, practic si tehnic, ar fi fost imposibila si nedorita de NSA separarea datelor relevante pentru siguranta nationala de cele furnizate de simplii cetateni din Germania. Iar astfel s-ar fi violat protectia datelor personale.

Frank Walter Steinmeier a fost acuzat in 29 septembrie 2013 de plagiat. Profesorul Uwe Kamenz, da la Institutul din Dortmund a emis suspiciunea de plagiat referitoare la lucrarea de doctorat a lui Steinmeier. Acesta a respins acuzatia ca fiind „absurda” si a cerut presedintelui Universitatii din Giessen „o verificare formala”. In urma verificarii, s-a stabilit ca un sfert din lucrare (95 din 365 de pagini) au fost plagiate sau insuficient relationate la sursa. In 5 noiembrie 2013, demersul Universitatii a fost sistat, argumentandu-se ca ” suspiciunea de malpraxis stiintific nu a fost suficient documentata”.