Gradina Tainica a Adevarului, de SANA`I

Renumele lui Sana’i s‑a bazat intotdeauna pe Gradina tainica a Adevarului (HADIQATU’-l-HAQIQAT); in Orient cel putin, este cea mai cunoscuta si mai pretuita dintre operele sale; Capitolele din care consista Hadiqa trateaza, in acord cu tabelul cuprinsului din editia lui Lucknow, urmatoarele subiecte; primul, despre Lauda lui Dumnezeu,

si in special despre Unitatea Sa; al doilea, lauda lui Muhammad; al treilea, despre Intelegere; al patrulea, despre Cunoastere; al cincilea, despre Iubire, Iubitor si Cel Iubit; al saselea, despre Nepasare; al saptelea, despre Prieteni si Dusmani; al optulea, despre Revolutia Cerurilor; al noualea, despre lauda Imparatului Shahjahan; al zecelea, despre caracterele sau calitatile intregii opere.

Datorita acestei lucrari el si‑a castigat un loc binemeritat in marele trio al maestrilor sufi: Sana’i, `Attar, Jalalu’d‑Din Rumi. Poate ca cea mai cordiala recunoastere a meritelor lui vine de la succesorul sau, Jalālu’d‑Dīn Rūmī. Acesta spune intr-un poem:

„Am parasit fiertura cand inca sta pe foc,

Ca sa ascult povestea intreaga a Inteleptului din Ghazna.

Despre autor:

Abu’l‑Majd Majdud ben Adam Sana’i s‑a nascut la Ghazna si a trait in timpul domniei lui Bahram Shah (A. H. 512‑548/1118‑1152 A.D.). El paraseste inca de tanar lumea si placerile ei, si se presupune ca motivul unei astfel de hotarari trebuie cautat in urmatoarea imprejurare: Sana’i frecventa curtile regilor si printilor, celebrand virtutea si faptele lor generoase.

Cand sultanul Ibrahim din Ghazna se hotari sa ii atace pe idolatrii necredinciosi din India, Sana’i compuse un poem in lauda sa, si dadu fuga la curte pentru a‑l prezenta inainte de plecarea la lupta a monarhului.

Trecand pe langa un nebun, acesta il blestema pe poet, pentru ca, in ciuda stiintei si invataturii lui, era cu totul nestiutor in privinta scopului pentru care Atotputernicul il crease; ii mai spuse ca atunci cand va fi chemat inaintea Creatorului, si va fi intrebat ce aduce cu el, va putea doar sa reproduca laudele sale la adresa regilor si printilor – muritori, ca si el.