Greci Tulcea. Crăciun în Țara de granit. Anul Nou sus cu gurguiele de pe Țuțuianul din Munții Măcin

Greci Tulcea. Este Greci, da, din Tulcea. Un loc preaumblat și preamuncit de trecutul Pământului. Un spațiu astăzi Hercinic, puțin bătut de oameni. Greci, Tulcea, ce pace! Până departe se aude tihna de piatră a Țuțuianului, vârful Măcinului. Stai aici de vorbă cu țuguile de piatră ieșite din pământ și făcând, într-un straniu joc de perspective, o peșteră din peisaj. Sus e cerul, pe pământ hercinicul. Oi, capre, vaci, iarbă, cer – Doamne, ce merge un Crăciun și-o petrecere de An Nou la Greci, Tulcea, pe Țuțuianu. Turiști și-au pierdut capul aici, atenție!

Să simți măruntul de Măcin Greci de Tulcea n-are nevoie de comparație. Pentru că Greci e Greci. Nu-i distracție aici mai bună decât umblatul pe Măcin, în jos și sus, privitul gurguielor răsărite din Pământ de Crăciun. Belitul ochilor la măruntul de Măcin.

Aici stăpân e Pământul, Marele, te înghite ca un nimic ce ești. Deși sunt mici măcinii, devin ușor de urcat, anevoie de atins. Și de aici e tâlcul expediției. Ăsta-i măruntul de Măcin: înebunești căutând vreo comparație. Nu-i, bă, fraiere!

Uite ce iarnă poți prinde. Într-o liniște de auzi cum se face granitul, sau cum ciocanul celor de aici ciolesc “statui” celor de la oraș, uitând să-și facă lor chip cioplit.

Poți merge la Topoleanu sau la Alexandru Ghioci sau la Leopea să-i vezi luptându-se cu piatra, cu plinul de granit și golul, măruntul de Măcin. Căutând sensul vieții în piatra fără speranță.

Ai de mâncat, ai de băut aici. E net, e magazin, nu-i fundul lumii. De Crăciun de An Nou poți spinteca oaie, poți tăia porc ca oriunde-n lumea asta. Dar crăparea oii, tăierea porcului se aude mai repede aici la Dumnezeu în Poartă decât pe alte plaiuri, că-i gol-goluț totul prin jur. E mărunt de Măcin, doar și zgomotul se propagă. Cine să ascundă guițatul? Așa că cheamă-l pe vindecătorul cu sintetizator, Dani de la Greci:

De Crăciun spintecă porcul, oaia, dar musai de Anul Nou urcă pe Țuțuianu. Simte măruntul de Măcin. Căci începi o viață nouă. Și trebuie să vezi măruntul, abisul mic de Măcin. Da, bătând locul plat cu piciorul sau cu bicicleta:

Turiști și-au pierdut capul aici, atenție! Umblau măreți și n-au știut de măruntul de Măcin, care-ți peste ochi de ești stupid.

E totul mărunt ca Măcinul și e liniar. Și e ca-ntr-un joc straniu în care dimensiunile tale se lățesc în căutarea unui capăt. Și nu e. Fiindcă totul e măcin, mărunt și imposibil de terminat, de încheiat, de atins, de cucerit. Istoria? Uite-o, nu e. Zici că e piatră și că piatra e făcută așa straniu de milioane de ani. Și iei o piatră în mână și zici: bre, uite istorie. Dar tu nu prinzi nimic în mână. Măruntul de Măcin te copleșește. Ca-n Matrix strângi în pumn o dimensiune a lumii noastre care nu capitulează, pe care n-o poți cuceri, care se distrage din aprecierea ta. E istorie? E mărunt. Măruntul te copleșește, te anihilează mândria, certitudinea. Bine, nu vindecă prostia, “orbirea” și bolile suptului la Stăpâni.

Uite un drum chiar mai lung: Ghiunaltu, Lacul Iacobdeal si cetatea Troesmis:

Greci Tulcea. Crăciun în Țara de granit. Anul Nou sus cu gurguiele de pe Țuțuianul din Munții Măcin.

Alte vacanțe mici și miraculoase / Alte idei de Crăciun și Revelion:

Bucșani, la Zimbrăria Neagră

România lui Mirel Bănică

Sarmizegetusa Regia. Dacii și trimisul lor pe pământul dacopat: Vladimir Brilinsky

Lungulețu, Dâmbovița. Hai la cules și savurat recolta!

Orgame, capul Doloșman

Potlogi, Dâmbovița: Palatul Brâncovenesc, Biserică, Pitaru – domnie. Curtea Pentagon – fudulie

Tulcea. O depresie plimbată pe Dunăre. Alinare cu Dichis’n Blues și Festivalul Ivan Patzaichin

Corabia Olt

Racoș Brașov: Coloanele de bazalt, Lacul de smarald, Vulcanul stins / Pământul e ca pe Lună