Vladimir Tismăneanu despre cazurile de abuzuri sexuale: Gunoiul de sub covor
Cazul Bulai, dezvăluit de siteul de investigații nonprofit Snoop, a creat un spațiu de discuție în societatea noastră. Profesorul Vladimir Tismăneanu vorbește despre folosirea corpului și ignorarea „alienării reale” și că discuția are o valoare terapeutică.
Drepturile omului nu sunt categorii abstracte. Ele definesc existența noastră cât se poate de concretă. Am condus Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Sunt în Raportul Final analize concludente, elocvente, temeinic documentate, ale încălcării drepturilor unor întregi categorii sociale și etnice. Statutul de cetățean era, de fapt, inexistent în acel sistem. Regimul era unul ilegitim și criminal tocmai pentru că batjocorea libertatea, demnitatea, dreptul de a fi tratat ca persoană morală și ca persoană juridică.
„Corpul uman era transformat într-o marfă”
Era o cleptocrație, o autocrație și, trebuie spus, o falocrație. Abjectie politică și turpitudine morală. Toate sub egida „normelor eticii și echității socialiste”. Femeile erau tratate ca instrumente de reproducție și, cum s-a întâmplat nu de puține ori, de satisfacere a poftelor diverșilor mici, mijlocii sau mari potentați. Din PCR, din Securitate, din UTC, din UASCR. Cinismul se combina cu promiscuitatea. Corpul uman era transformat într-o marfă. Viața cotidiană în „socialismul de stat” era vulgară, umilitoare, deprimantă. Pentru femei, mai cu seamă. Homosexualitatea era criminalizată. Îndărătul puritanismului și pruderiei oficiale, grămezi de murdărie toxică.
Marxism-leninismul de catedră ignora alienarea reală. Pontifii „socialismului științific” nu aveau treabă cu asemenea „bagatele”. Perorau despre umanismul comunist în timp ce multe studente treceau prin situații similare cu cele din filmul lui Cristian Mungiu despre avorturile din „Epoca de Aur”. A venit Revoluția. S-a putut, în fine, vorbi liber. Dar vechile reflexe, inhibitive și prohibitive, au continuat să împiedice stoparea practicilor abuzive. Discuția actuală are, în opinia mea, o valoare terapeutică. – Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro