România are a doua cea mai mare viteză de creștere a datoriei din UE, aceasta crescând în ultimii 10 ani cu 245,9%, în urma creșterii împrumuturilor pentru finanțarea cheltuielilor Statului. Premierul Bolojan admite că ”ne-am împrumutat accelerat în ultimii 5 ani. Avem credite de peste 200 de miliarde de euro, iar dobânzile pe care le plătim sunt la aproape 3% din PIB”, spune premierul.

Vineri, pe masa Guvernului se află proiectul privind administrarea datoriei publice pe următorii doi ani, într-un moment în care România are de acoperit un necesar uriaș de finanțare: 259 miliarde lei în 2025.

”Dobânzile pe care le plătim sunt anul acesta de aproximativ 55 de miliarde de lei, respectiv 11 miliarde de euro, iar anul viitor se vor duce către 12 miliarde de euro. Din deficitul de 6,5%, practic jumătate este ocupat doar cu plata dobânzilor. Dacă nu le vom scădea, indiferent cine va fi la guvernare în anii următori, aceste cheltuieli cu dobânzile, nu avem cum să scăpăm din această chingă, ne vom duce într-o fundătură.

Modul în care România se împrumută – cât, când, în ce monedă, pentru ce maturități și către ce investitori – influențează direct dobânzile pe care le plătim, încrederea investitorilor și desigur, ratingul de țară.

România trebuie să rostogolească datorii mari și scumpe

România are un portofoliu de datorie cu multe scadențe pe termen scurt. Asta înseamnă că trebuie să reîmprospăteze constant împrumuturile, într-o perioadă în care dobânzile sunt volatile.

Proiectul Ministerului Finanțelor spune clar: riscul de refinanțare și cel de creștere a dobânzilor sunt principalele vulnerabilități ale României.

Cu alte cuvinte: dacă piețele se tensionează sau dacă investitorii devin nervoși, România poate fi obligată să se împrumute mai scump, chiar mult mai scump.

Riscul valutar – un pericol mai mare decât pare

O parte semnificativă din datoria publică este în euro, dolari sau yeni. Dacă leul se depreciază, crește automat suma în lei pe care o plătim pentru aceeași datorie.

De aceea, strategia MF insistă pe două lucruri: menținerea unei rezerve valutare care să acopere până la 4 luni din necesarul brut de finanțare și orientarea către împrumuturi în lei, pe cât permite piața.

Cine ne împrumută? Dependența de investitorii interni a crescut periculos

Strategia arată modificări importante ale structurii investitorilor:

Băncile comerciale: 44–45% din totalul titlurilor de stat (în creștere față de 39,5% în 2023).

Fondurile de pensii: aprox. 25%.

Fondurile locale de administrare de active: ~25%.

Investitorii străini: au scăzut de la 26% la ~20% în ultimii 2 ani.

Această dinamică transmite două mesaje majore. Primul, că piața internă a preluat presiunea finanțării. Al doilea este că investitorii străini și-au redus expunerea din cauza incertitudinii macroeconomice, a îndoielilor privind consolidarea fiscală și a volatilității politice.

Când nerezidenții se retrag, banca și fondurile de pensii trebuie să cumpere mai multe titluri de stat, ceea ce reduce lichiditatea economiei și poate împinge dobânzile în sus.

Ratingul României – cel mai mare risc macroeconomic

Documentul o spune explicit: riscul de downgrade (retrogradare) este cel mai important risc pentru România. O retrogradare sub investment-grade ar avea efecte foarte dure: dobânzi mai mari pentru împrumuturile statului, dobânzi mai mari pentru populație și firme, investitori instituționali care ar fi forțați să vândă obligațiunile românești și, nu în ultimul rând, pune presiune pe curs.