Guvernul Boc si isteria epurarilor 

In cazul rasturnarii lui Mircea Geoana de la sefia Senatului, PDL forteaza in mod evident schimbarea sa, fara sa aiba vreo justificare legala majora. Argumentul ca Geoana a refuzat sa introduca pe ordinea de zi o cerere a grupului independentilor nu reprezinta un temei legal, un abuz grav si repetat care sa motiveze in mod credibil revocarea sa. Astfel de mici sicane procedurale sau decizii arbitrare gasim cu duiumul si in cazul presedintei Camerei Deputatilor, Roberta Anastase.PSD si PNL au fortat, la randul lor, suspendarea sa, invocand tot incidente minore, cum ar fi deschiderea sau inchiderea microfonului. Insa un exces nu justifica alt exces, nici o actiune abuziva alta actiune abuziva. Politica romaneasca se face cu ura si resentiment, nu cu logica, lege sau bun simt.

Acum a venit randul PDL sa rada tot, la fel cum PSD si PNL curatau institutiile publice si isi instalau clientela de indata ce se instalau la putere. Cu cat lupta politica se radicalizeaza, cu fiecare ciclu electoral care trece, setea de razbunare creste exponential. Cand ajung in opozitie cu un sut in spate, toti urla ca sunt victime politice si viseaza in taina la ziua razbunarii.

Inscrisa si ea in spirala urii si resentimentului, guvernarea Boc recurge la epurari politice la fel de sinistre, ca mod de actiune, precum cele din timpul guvernarii Nastase din 2000 – 2004 sau guvernarii Tariceanu, dupa eliminarea brutala a PDL de la putere in aprilie 2007. Strict la acest capitol, cele trei guverne actioneaza identic: demiteri pe criterii politice, presiuni administrative infernale asupra functionarilor publici sau asupra primarilor de alta culoare, racolari in forta sub amenintarea taierii fondurilor, santaje odioase, incurajarea migratiei parlamentare. Terorismul politic este arma utilizata de fiecare partid ajuns la guvernare pentru a-si ingenunchea cat mai repede adversarii si pentru a-si consolida puterea.

Asa vrea sa reformeze PDL administratia publica, inlocuind o clientela cu alta? Fanii lui Boc si Basescu vor spune: fara consolidarea puterii nici o reforma importanta nu va trece de Parlament iar alegerile din 2012 risca sa fie pierdute. Logica de partid poate explica orice, oricand. Aceptand-o, reformele de fond se amana si ele de la un ciclu electoral la altul. Din perspectiva interesului public, explicatiile sunt inutile si neconvingatoare. Cand ne vom insanatosi corpul functionarilor? Cand va prima criteriul competentei in fata celui politic? Rostogolind la nesfarsit bulgarele epurarilor politice, nu ne vom face bine niciodata.

Schimbarea lui Marius Oprea de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a urmarit aceeasi nefericita logica vindicativa. N-am gasit nici pana astazi vreun argument institutional solid care sa justifice demiterea lui Marius Oprea. Ce i se reproseaza in mod fundamental, in calitate de fost sef de institutie publica, nu de politician liberal cu pata pusa pe Basescu? N-am aflat nici pana azi.

Sunt uluit ca figuri eminente, ca Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir, s-au lansat intr-un veritabil puci intelectual. E regretabil modul descalificant in care au preluat conducerea unei institutii publice, promovand la randul lor o clientela bizarea, personaje aproximative fara competente certe in studierea comunismului sau exilului romanesc.

Cu toata admiratia si simpatia pentru specialistul in drept constitutional Stanomir: ce il recomanda sa conduca IICCMER din pozitia de presedinte executiv, in afara de angajamentul sau pro-Basescu? Cum se impaca intransigenta sa de legalist convins cu modelul Cozmanca aplicat de Guvernul Boc: desfiintam o institutie, o reorganizam, demitem, nu justificam nimic. La ce-i foloseste profesorului Vladimir Tismaneanu o pozitie onorifica luata cu scandaluri derizorii? Reuseste, cel mult, sa tarasca teme importante in zone marginale, sa le dea gratuit apa la moara dectractorilor comisiei prezidentiale, pe care a coordonat-o, autoarea raportului de condamnare a comunismului prezentat in Parlament la data de 18 decembrie 2006.

Daca vom avea rapoarte proaste post factum despre activitatea IICMER, care sa justifice ulterior mazilirea lui Oprea, tot nu e bine. Metoda vine din trecut: intai te impuscam, apoi te judecam. Ma intreb ce-si vor spune profesorii Tismaneanu si Stanomir citind scrisoarea publica, prin care reputatul istoric, Denis Deletant, greu de imaginat ca s-ar implica in meschine jocuri politice, isi anunta demisia din cadrul Institutului: ”După părerea mea şi a altora, este imperios necesară depolitizarea IICCMER. Înlocuirea unui grup politic cu un altul la conducerea unei instituţii nu poate decât să convingă un specialist străin că ştiinţa istorică din România este aservită unor interese politice şi personale, ceea ce este o situaţie arhicunoscută celor care au trăit sub comunism. Problema politizării IICCMER va rămâne una dintre sursele tensiunilor legate de natura forurilor instituţionale sub a căror egidă cercetarea istoriei din România se desfăşoară.” Detalii in Revista 22

Marius Oprea si liberalii sai au pacatele lor, au epurat si persecutat oameni, unii au distrus chiar destine tot pe antipatii politice sau personale. Din acest motiv, multi se vor fi racorit si vor fi spus: nu-i plange, au primit exact ceea ce meritau! Poate asa o fi. Insa din punct de vedere formal, astazi avem de-a face cu un tip de abuzuri comise tocmai de cei care se pretind campionii legalitatii.

Victimele Guvernului Boc vor castiga fluierand in orice instanta din Romania, la fel cum unii prefecti, directorii de deconcentrate sau functionari concediati pe criterii politice primesc in instante castig de cauza. Dar cand le vor veni randul lui Tismaneanu sau Stanomir, vor merita oare aparati cu argumentul legalitatii si al competentei? Sau vor trebui sa accepte fara sa carteasca epurarea politica, demiterea arbitrara si abuzul, ridicate la rang la regula? Puteau dovedi, macar ei, mai multa ratiune, tact si intelepciune.

Cazurile Geoana, Tismaneanu-Oprea si alte situatii comparabile descriu mecanismul infernal al unui esec continuu. Numele aproape ca nu mai conteaza. Oricum, maine vor fi inlocuite cu altele si tot asa. Solutia, veti intreba, care este? Modificarea Constitutiei din temelii, inclusiv la capitolul politizarii functiei publice, sanctionarea mai drastica a abuzurilor. Altfel, ura si resentimentul vor creste de la o guvernare la alta. Apleurile la responsabilitate sunt deja inutile si naive.