Guzganiada de cumetrie

Cutremurul iscat de rapirea ziaristilor romani in Irak zguduie, iata, din temelii, vizuina de lux a social-democratilor autohtoni.

Guzganul cel rozaliu, cu cel albastriu si cel trandafiriu au, de la o vreme, tenul cam pamantiu, acuzati fiind de Parchet c-au pohtit la cascaval dimpreuna cu colegul lor omaroniu, pus deja la racoare pentru implicare in disparitia celor trei jurnalisti.

Graba cu care PSD-ul s-a lepadat de membrul cotizant Hayssam, facandu-i critica tovaraseasca de rigoare si scotandu-l cu farasul din organizatie, nu poate consola bietele miorite care, intrate cu incredere-n partid, ca sa scape de galbeaza si de baciul ungurean, s-au trezit scoase la pascut cu poalele-n

pamant si baticul pe ochi, manate cu anasana de-un baci sirian, unul irakian si-un iordanian (cel mai ortoman).

In potopul de acuze revarsat acum din belsug in crestetul hrebenciucilor, nastasilor si priboilor iliescieni se ascunde insa si o mare nedreptate.

Caci, chiar daca fac parte din acelasi curent cultural, nascut sub carpeta cu „Rapirea din serai” din sufragerie, baronii si baronetii celor trei trandafiri nu s-au incuscrit politiceste si financiar doar cu seici si manageri cu turban si salvari.

Propavaduind o cumetrie ecumenica de-a dreptul transfrontaliera, acestia au primit, cu bratele si buzunarele deschise, gepizi, avari, pecenegi, vandali, basbuzuci, slavi, vizigoti, iliri si ilari, fara deosebire de rasa, sex, religie sau nationalitate, oferind, cu ospitalitate, carnetul de membru oricui varsa obolul la

tescherea, numai sa nu-l mai urecheze doamna Nina pe Ion Iliescu ca a ramas romantic si cu buzunarele goale ca pe vremea cand se lasa pipait de fiesce megastar.