Harta Europei neliniștite între naționaliști și populism

În Italia, alegerile europene au potențialul de a arunca în aer guvernul care se bazează pe coaliția din ce în ce mai fragilă Lega-M5S, aprigi inamici în aceste săptămâni ale campaniei UE. Nu există alte țări aflate într-o situație similară. Dar nici în alte părți ale Europei nu lipsesc problemele. Acesta este motivul pentru care alegătorii care intră în cabina de vot pentru a decide pe cine să trimită la Bruxelles vor trimite şi un mesaj clar în capitalele lor, potrivit La Stampa, citat de Rador.

Așadar, votul programat de joi până duminică, cel care ar putea rescrie balanța politică în multe țări, poate fi un test pentru viitoarele consultări naționale sau, în orice caz, va lansa un avertisment respectivelor guverne. Pe scurt, pentru multe state, alegerile europene riscă să se transforme într-un adevărat laborator de criză.

Varşovia se află la o răscruce

Cel mai emblematic caz este cel al Poloniei. Toate partidele importante de opoziție s-au strâns într-o coaliție pentru a sfida Legea și justiția (PiS), partidul conservator care guvernează țara. Sondajele preelectorale prevăd un duel între formațiunea condusă de Jaroslaw Kaczynski, care este puternică în zonele rurale, şi cartelul redenumit „Coaliția Europeană”, un fenomen mult mai urban. Pentru conservatori, o înfrângere la alegerile europene ar putea fi anticamera unui knock-out și la cele politice care vor avea loc în toamnă. Iar pentru alegerile prezidențiale din 2020, coaliția anti-PiS este gata să renunțe la Donald Tusk, actualul președinte al Consiliului European.

Brexit, un alt vot

Marţi, Tusk a menţionat explicit partidul britanic „Change Britain”, o formațiune centristică și pro-europeană. Votul european din Regatul Unit – care va restitui o panoramă politică foarte fragmentată – va avea o valenţă clară în cheie Brexit: cu siguranţă că Nigel Farage este unul dintre ”observaţii speciali”, însă toţi ochii lui sunt aţintiţi asupra partidelor pro-Remain. Și asupra prăbușirii previzibile a conservatorilor. Acum, când Theresa May a deschis un al doilea referendum Brexit, votul european – de la rata de participare până la la rezultatele partidelor – ar putea spune multe despre calea pe care britanicii intenționează să o parcurgă la trei ani după consultarea în care au cerut să părăsească UE.

Referendumul privind Macron

Votul francez este similar unui referendum. Un referendum asupra lui Emmanuel Macron, desigur. Din două motive, unul extern și altul intern. Sosit la Elysée cu ambiția de a reforma UE, Președintele are șansa de a se consacra ca lider european. Dar, având în vedere problemele interne și protestele Vestelor Galbene, aceste alegeri reprezintă şi, un test al muncii sale în Hexagon. Avantajul lui Marine Le Pen – considerat probabil de unele sondaje – ar marca o dublă catastrofă pentru omul care a promis că de la Paris va revoluționa Bruxelles-ul.

Provocările lui Kurz și cele ale lui Tsipras

Alți doi lideri îşi joacă totul sau aproape în câteva ore de vot. În Austria, după scandalul care i-a afectat pe aliații de la FPÖ, Sebastian Kurz a anunțat alegeri anticipate pentru septembrie. Alegerile europene vor servi pentru a înțelege cât de mult a suferit partidul său de pe urma cazului Strache, dacă există posibilitatea de a rămâne la guvernare și cu care tovarăși de călătorie. Alexis Tsipras se îndreaptă și el spre sfârșitul cursei (alegerile politice din toamnă): votul UE ar trebui să marcheze înaintarea Noii Democrații în defavoarea Syriza, care în cinci ani a abandonat vechile poziții radicale și a acceptat reformele dureroase impuse de Troica. Tunelul a rămas în urmă, însă pielea grecilor este plină de răni.

Din Suedia în Belgia

La Stockholm, guvernul minoritar condus de social-democratul Stefan Löfven este departe de a fi stabil. Iar din dreapta, democrații suedezi mizează să depășească procentul de 20%. Anul trecut au trebuit să se oprească la 17%. Mai există apoi și Belgia, care, duminică votează pentru alegerile politice. Structura administrativă particulară a statului care găzduiește instituțiile UE, împărțit în trei regiuni cu caracteristici politice și culturale distincte, va transforma formarea guvernului într-un adevărat puzzle. Va fi nevoie de o coaliție de trei până la patru partide. „Acestea sunt cele mai indecise alegeri vreodată”, spun comentatorii. Verzii speră un succes istoric. (La Stampa-traducere Rador)