Hendrixperience in Delta Dunarii, 17-19 septembrie, la Cormoranul: “’scuse me while I kiss the sky”

Nebunie! În perioada 17 – 19 septembrie, Event Plus organizează prima ediţie a Festivalului „Hendrixperience”, un eveniment inspirat de stilul psihedelic, liber şi plin de culoare caracteristic anilor 70’.

„Hendrixperience” nu este un tribut adus exclusiv lui Jimi Hendrix, ci muzicii de valoare, indiferent că este interpretată în manieră tradiţională sau contemporană, combinată într-un eveniment de weekend cu un cumul de experienţe deosebite prin varietate şi diversitate, care pornesc de la libertatea spiritului fiecăruia dintre noi şi de la dorinţa de a crede în valori ne-comerciale.”

UN INTERVIU, exclusivitate uichendist.ro, cu IOAN BIG, “nebunul” frumos al festivalului

ISTODOR: ce te-a apucat cu hendrix?

BIG: Nu sunt eu de vina ci… el. Cu muzica lui. Pe care o ascultam in anii ‘80 pe viniluri aduse in tara de marinari, piloti de avion sau cunostinte care aveau rude in strainatate. Si care circulau intr-o discretie absoluta prin toata tara intre pasionatii si colectionarii de muzica. Hendrix, ca si Joplin, Stones, Grateful Dead, Doors sau Velvet Underground, mi-a predat primele lectii despre… libertate. Rock-ul “decadent” si “putrefact” de sorginte imperialista ascultat cu geamurile inchise sa nu auda vecinii a fost cel care a deschis mintea adolescentului de atunci catre inovatie, experiment, cautare, pasiune si daruire. Iar cu trecerea anilor am realizat ca, si datorita lui Hendrix, parte din mine a ramas iremediabil un burete absorbant de cultura Pop, indiferent ca vorbim de Timothy Leary, Andy Warhol, David Lynch sau Robert Crumb.

ISTODOR: care-i istoria vietii tale pe muzica de hendrix?

BIG: O intrebare complicata… sa zicem ca viata mea de rocker visator salvat de aparentele unui soim al patriei si utecist cuminte e pe versurile din “Ezy Rider” (”Something is forever so he claims… But don’t you worry bout today we got freedom comin’ our way”). Decembrie ‘89 a venit, evident, pe “Freedom” care, imediat dupa ce l-am vazut pe nea Nelu la televizor, a fost inlocuita de “House Burning Down”. Am decis apoi sa… “Wait until tomorrow”. Profesional vorbind, odata ce la una din rascruci am optat pentru designul evenimentelor speciale, piesa omniprezenta a devenit “Are you experienced” iar personal “…just let it groove its own way” (“Still Raining, Still Dreaming”).

ISTODOR: bei-maninci ceva din ceea ce minca-bea hendrix?

BIG: As prefera sa sper ca Jimi n-ar fi refuzat sa incerce sa manance si sa bea ceea ce mananc si beau eu, mai ales in Delta. Nu ma simt mai aproape de el prin acest tip de imitatie patetica. Sfarsitul lui Hendrix s-a datorat in mare masura unui inceput… cel al showbiz-ului, a muzicii ca industrie producatoare si devoratoare de idoli. Urmati si imitati in cele mai mici detalii, inclusiv comportamentale, de mase. Erau anii cand managerii, impresarii si producatorii de muzica incepeau sa devina mai influenti si mai importanti ca muzicienii. MTV-ul a pus capacul astfel ca, de prin ’80, in cultura Pop rareori mai putem disocia muzica de imagine. Asa ca… am ajuns unde am ajuns, sa avem vedete cu freze a la Lady Gaga sau geci rosii ca Michael Jackson in “Thriller” si continut muzical… zero. Iar “Hendrixperience” este din acest punct de vedere o contra-reactie personala, o re-amintire a faptului ca ne este necesar sa (re)descoperim valoarea muzicii dincolo de vizual.

ISTODOR: ce-are hendrix cu cormoranul?

BIG: “Are you experienced ?” ! Redescoperirea de care vorbeam este mai usoara in alt mediu decat al cotidianului cenusiu si stresant populat de fantosele eternei tranzitii pe care o traversam. Si a unei crize pe care o folosim din ce in ce mai mult ca o scuza. Un mediu… exotic in care cuvatul “experienta” sa aiba o valoare perceptibila. Un spatiu in care o comunitate inchegata in jurul unor valori culturale si preferinte similare sa isi poata gasi anual, intr-un weekend din septembrie, refugiul, destinderea, dar si placerea de a comunica si… impartasi. Complexul “Cormoran” din Delta mi s-a parut ideal pentru asta.

ISTODOR: esti mare organizator de evenimente. cum vei organiza o miscare a libertatii depline?

BIG: Dincolo de ‘organizator’… in primul rand sunt designer, proiectant de evenimente speciale. Si imi iubesc profesia. Datorita satisfactiei pe care mi-o aduce fiecare eveniment pe care il gandesc si care reuseste sa bucure publicul caruia i se adreseaza. Traiesc din si prin bucuria publicului si ma stradui ca fiecare din experientele pe care le concep sa aiba macar o frantura de memorabilitate. De ce Jimi ? Hendrix a fost si ramane un simbol (dar si o victima) a libertatii… de a crea, de a comunica, de a experimenta, de a trai si de a muri. Dar, in acelasi timp, un muzician necatalogabil stilistic caci, desi etichetat ca unul de ‘rock’, pe discurile sale gasim si jazz si blues si psihedelia. Acestea sunt motivele pentru care l-am ales. Cum voi ‘organiza’ evenimentul ? Caramida cu caramida. Dupa definirea “mariajului” cu “Cormoran”, anul acesta punem fundatia ‘constructiei’. Nu ne propunem de la inceput palate ci incepem cu una-doua camere si, in functie de reactia publicului, vom vedea cum si cat ne extindem anii urmatori. Oricum, posibilitati exista, atat in zona complexului cat si, in apropiere, langa Murighiol. Ma bucur enorm ca, alaturi de mine in acest demers (surprinzator pentru multi) ne-comercial, au plecat pro bono la drum artisti precum Alexandru Andries, George Baicea, Steve Clarke, Sorin Romanescu, Hanno Hofer sau Vlaicu Golcea. Asta e, dam drumul bulgarelui sa se rostogoleasca sperand ca va genera o avalansa.

ISTODOR: ce valori include spiritul muzicii lui hendrix?

BIG: La nivel elementar, aceleasi pe care le-au impartasit toate varfurile artistice ale generatiilor din anii ’60. Ma refer aici nu numai la Jim Morrison, Jerry Garcia sau Bob Dylan ci si la Jack Kerouac, William Burroughs sau Allen Ginsberg. Totul graviteaza in jurul cuvantului “libertate”. Doar idealurile au fost deseori diferite. In cazul lui Hendrix, “Stone free, to do as I please”.

ISTODOR: ce-nsemna viata pt. hendrix?

BIG: “I want to hear and see everything, I want to hear and see everything” iar aceste cuvinte nu trebuie citite ci ascultate cu ochii inchisi in combinatia vocii abrazive a lui Jimi si a riff-urilor sale de chitara… si asta imi doresc sa se intample la “Hendrixperience” in Delta.

ISTODOR: ce-nsemna iubirea pt. hendrix?

BIG: “When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace.” Spusele lui Hendrix definesc spiritul demult apus si niciodata regasit apoi in totalitate al “Summer of Love”.

ISTODOR: ce-nsemna moartea?

BIG: Simplu. “’scuse me while I kiss the sky”… “away from a life so battered and torn” !

ISTODOR: hendrix ne invata sa mintim ca sa traim?

BIG: Orice muzician care isi dezveleste sufletul si isi expune cele mai intime ganduri sau credinte prin versurile cantecelor sale pe scena privind direct in ochii spectatorilor nu are cum sa ofere astfel de ‘invataminte’. Prefera mai degraba sa se minta deseori pe sine si sa isi gaseasca refugul intr-o lume imaginara… de cele mai multe ori cu ajutorul alcoolului sau drogurilor. Unii au “sarutat cerul” (Jimi, Janis Joplin, Jim Morrison) altii au revenit cu picioarele pe pamant (Clapton, Pete Townshend, Lou Reed) iar noi traim in continuare pe muzica lor.

ISTODOR: pentru cine traia hendrix?

BIG: O intrebare la care sunt convins ca nici macar el nu ar fi putut da un raspuns clar. Poate… pentru ce traia ? Pentru muzica.

ISTODOR: ce-nseamna geniu pentru hendrix?

BIG: Pentru el, poate… nimic. Pentru unii… sa urci pe scena de la Woodstock si sa canti imnul Statelor Unite in versiune rock. Pentru altii, doar… “Voodoo Chile”. Pentru pasionati, toata muzica sa. Ceea ce a creat si cea care ar fi putut sa o creeze daca nu s-ar fi stins acum 40 de ani. Michael Lydon scria pe 27 septembrie 1970 in “The New York Times”: “A fost un artist extravagant de generos cu frumusetea sa”.​

Citeste si comenteza pe uichendist.to.