Hilda Peter: „Ma bucura ca se spune despre filmul nostru ca seamana cu Baltagul”

Primul rol intr-un film i-a adus trei premii de interpretare, la festivalurile din Bruxelles, Antalya si Arad. „Katalin Varga” e un film de gherila, facut cu o echipa de 12 oameni care au dormit impreuna cu actorii pe jos, pe saltele, in aceeasi casa, un film cu costume cumparate si de la second hand, turnat din banii regizorului eleno-britanic Peter Strickland, si terminat o data cu implicarea firmei romanesti Libra Film. „Katalin Varga” e insa una dintre surprizele lui 2009 si risca Premiul Revelatia Anului acordat de Academia Europeana de Film.

Filmul a fost nominalizat recent si la British Independent Film Awards, la categoriile Cea mai buna realizare a anului in productia de film, Premiul „Douglas Hickox” pentru Cel mai bun regizor debutant si Premiul pentru Cel mai promitator debut – Hilda Peter.

–„Katalin Varga” e neobisnuit ca stil si pentru Europa, si pentru epoca noastra. Dar exista un amanunt deconcertant: eroina pe care o interpretezi, o unguroaica, e omorita de un roman. Cred ca e un amanunt care putea fiu evitat pentru a nu alimenta o problema si-asa usor de inflamat.

Ne-au mai intrebat cativa oameni daca acest amanunt a fost intentionat. Chestia e ca Peter venea din Anglia, stia de romani si de unguri, dar nu atat de multe incat sa vrea sa vorbeasca despre acest subiect. Oricum initial el vroia sa filmeze in Albania. E adevarat ca eroina e omorata de un roman, dar familia care o gazduieste e tot o familie de romani. Cel care a violat-o era ungur, iar cel pe care ea il omoara e ungur.

Traind impreuna – maghiari si romani -, impartim si problemele, si bucuriile. Mie imi place acest amestec. Cu totii facem si bine, si rau celuilalt, indiferent de nationalitate. Pana cand n-am fost intrebata in legatura cu acest amanunt, nici nu observasem ca filmul ar fi putut fi interpretat si asa.

–Dar v-a spus multa lume ca filmul seamana cu „Baltagul”? Te deranjeaza?

Da, cativa au spus-o, la Berlin am auzit prima data. Atunci mi-am dat seama ca filmul are ceva din atmosfera „Baltagului” si m-am bucurat tare mult. Cu romanul lui Sadoveanu nu ma mai intalnisem din scoala, dar ramasese adanc in mine atmosfera lui.

–Cum ti-a explicat Peter Strickland rolul in conditiile in care erau probleme mult mai mari decit jocul actorilor? Productia a fost ceva cu totul haiducesc.

Am avut o singura repetitie in primavara de dinaintea filmarilor din 2006, repetitie pe care am facut-o in apartamentul lui Palfy Tibor (n.red.- interpretul rolului principal masculin), si atunci Peter ne-a filmat ca sa vada cum dam impreuna. Pe urma in iulie au inceput filmarile, iar in timpul lor am mai repetat multe scene, dar nu pe toate. Unele sunt improvizate.

– Care a fost pentru tine cea mai grea scena? Cea din barca?

La fiecare scena era ceva greu, dar de scena din barca mi-era frica in mod special din cauza monologului. De aceea am incercat sa adaug niste detalii ca sa o fac mai credibila. Scenariul scris de Peter m-a impresionat de la prima lectura. Cred ca toti ne-am indragostit de el cind l-am citit. Era foarte bun, avea ceva de balada in el. Insa fusese tradus din engleza in maghiara din Ungaria, dar a trebuit sa-l transformam in maghiara noastra pentru ca noi vorbim un pic altfel, in fraze mai scurte. Si felul in care gandim e diferit.

Cand m-am gandit la rol, in scurtul ragaz dintre filmari, mi-am rememorat propria viata si am incercat sa-mi imaginez scena violului. De doua ori mi s-a intamplat sa fiu aproape de a fi violata, iar asta m-a ajutat sa retraiesc acea disperare si frica resimtite de Katalin inainte de momentul respectiv, chiar daca momentul violului nu apare in film. Insa in scena din barca am incercat sa fiu cat mai seaca si sa nu las sa transpara emotii in text pentru ca nu vroiam sa para kitsch. Simteam ca o femeie violata isi aminteste mai mult detaliile – mirosul, o piatra, poate frigul. Chiar am introdus o amintire personala, atunci cind Katalin vrea sa coboare din masina, incercind sa fuga, dar e trasa de par inapoi.

– I-ai dat dreptate eroinei care pleaca sa se razbune?

Eu nici nu m-am gandit daca ea are sau nu dreptate. Am incercat sa-i identific traseul emotional. Ca actor eu trebuie sa inteleg adevarul personajului si sa il simt, altfel nu pot sa-l interpretez. Poate suna paradaoxal, dar am inteles gestul lui Katalin de a se ruga inaintea momentului razbunarii, pentru ca ea cere de la Dumnezeu nu iertare ci putere de a-si continua drumul, deoarece stie ca pentru ceea ce va face merita sa fie pedeapsita. Sunt situatii cand stim ce urmeaza sa ni se intimple, dar nu ne putem opri.

Sustinerea parintilor a fost intotdeauna importanta

– Cum ai ajuns la actorie? Ai avut un model in familie?

Eu cand eram mica vroiam sa ma fac si actrita, si vanzatoare. Bunicii mei locuiau la Chilieni, langa Sfantu Gheorghe, si veneau cu marfa la piata din oras, la 4-5 dimineata. Pasiunea mea era sa ma joc cu cantarul. Dar chestia cu actoria nu stiu de unde mi-a venit. De fapt, cred ca toti avem acest gen de vise cand suntem mici. Dar daca continui pe acest drum, iti vei da seama chiar din timpul facultatii ca e altceva. Pe mine m-a imbogatit foarte mult aceasta meserie si ma simt norocoasa ca am avut posibilitatea sa joc roluri diferite care m-au facut sa ma deschid sufleteste.

– Dar cum te poti deschide sufleteste cand stii ca in data de intai ai de platit chiria si poate n-ai bani, sau ca vine iarna si-ti trebuie un palton?

Stiu ce zici, e greu cand trebuie sa te ocupi tu si de facutul banilor. Marele meu noroc sunt parintii mei, amandoi profesori, care ma sprijina si sufleteste, si material – daca sunt intr-o situatie mai delicata. Pentru mine a fost intotdeauna important sa-i simt in spatele meu, si ca ma pot duce cu orice cu problema la ei, pentru ca stiu ca ma inteleg. Poate si din cauza asta am reusit pana acum sa nu fac prea mari compromisuri si sa depasesc anumite situatii.

– Ce o sa faci in continuare?

Sunt angajata la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca. Joc acolo in mod curent. Urmatoarea piesa va fi montata de Andrei Serban, dar numai in decembrie aflam distributia. E posibil sa fac si film la primavara, dar nu-mi place sa vorbesc de dinainte.