„Hotarul”, o comedie moldovenească despre conflictele mărunte. Regizorul Ion Borș: „În copilăria mea, vecinii se certau pe garduri și hotare”

Comedia moldovenească „Hotarul” este plasată într-un sat de peste Prut, unde două familii ajung să se certe de la o bucată de pământ. „Este un film în care se pot regăsi ușor și românii și moldovenii”, spune regizorul Ion Borș, într-un interviu pentru HotNews despre simbolistica unui simplu hotar și despre cum umorul autentic, inspirat din viața reală, scoate la iveală adevăruri esențiale despre oameni. 

• Filmul „Hotarul” poate fi vizionat în cinematografele din toată țara.

În spatele filmului „Hotarul”, putem regăsi aceeași echipă care a semnat „Carbon”, primul film moldovenesc care a intrat în cinematografele din România, după un succes impresionant pe care l-a avut în box office-ul din Moldova. 

Regizat de Ion Borș și Ruslan Moroșan, după un scenariu de Mariana Starciuc și Artur Erhan, „Hotarul” ne poartă într-un sat din Moldova, unde două familii cu o istorie bogată ajung să se certe de la o bucată de pământ. 

„Am pornit de la ideea de hotar și cât de multe poate însemna un simplu gard. Am vrut să vorbim despre felul în care conflictele mărunte pot spune ceva esențial despre oameni. Personajele și situațiile vin din realitate, dintr-un amestec de amuzament și reflecție”, explică regizorul pentru Hotnews.

„La sat vezi cel mai clar ce contează cu adevărat”

Filmat timp de 28 de zile în satele Recea, Miclești, Drujba și Scoreni din Republica Moldova, filmul are multă energie rurală și multă atenție pentru oamenii de la sat. „Îmi place sinceritatea oamenilor, naturalețea cu care trăiesc și reacționează. La sat vezi cel mai clar ce contează cu adevărat. Poate că mesajul e să nu uităm de unde venim și să prețuim lucrurile simple”, explică regizorul despre ce-i place cel mai mult la lumea și simplitatea vieții de la țară. 

Ion Grosu, Andrei Locoman, Igor Caras, Cătălin Lungu, Maria Onica, Pavel Sîrbu, Sergiu Voloc, Anatol Melnic, Lilia Cazacu, Natalia Bernaz și Tudor Țurcan sunt actorii care dau viață unor personaje savuroase, umane și, în același timp, complicate.

„Hotarul” a prins viață și datorită succesului pe care „Carbon” l-a avut atât în Moldova, cât și la noi în țară. „Simt că publicul din România a început să fie mai curios și mai deschis față de filmele din Republica Moldova. „Carbon” a deschis un fel de poartă și cred că lumea e interesată să vadă povești noi, spuse dintr-o perspectivă ceva mai apropiată, dar totuși diferită. Cred că există o sete de autenticitate, iar filmele noastre vin cu asta”, precizează Ion Borș. 

Primul lui film i-a dat încredere să-l facă și pe al doilea, dar povestea, așa cum descrie, era cu el de ani buni și aștepta momentul potrivit să iasă la suprafață. „Ideea e legată de copilăria mea și de amintiri cu vecini care se certau pe garduri și hotare.”

„Umorul moldovenesc nu e strident, nu forțează poanta”

Chiar dacă ne poartă într-o lume rurală de peste Prut, vom regăsi cu ușurință elemente definitorii și pentru satele de la noi, dar mai ales vom întâlni tipologii de oameni familiari, cât și situații comice sau tensionate prezente în orice familie. Legătura față de pământ și proprietate rămâne în ADN-ul nostru și poate depăși chiar limitele logicii dacă este pusă față în față cu orgolii inflamate, rude trăsnite și un background unde toată lumea știe ce face toată lumea. 

„Hotarul” este o comedie, dar nu una forțată, ci una care-ți dă senzația că stai la masă cu niște oameni care povestesc întâmplări din sat. „Umorul moldovenesc e direct, sincer, cu multă autoironie și cu o naturalețe aparte. Nu e strident, nu forțează poanta, ci te face să râzi pentru că recunoști adevărul din spatele poveștii”, spune Ion. Deși vede mici diferențe între umorul moldovenesc și cel românesc, crede că, în esență, râdem cam la aceleași lucruri. 

„Poate la noi, la moldoveni, umorul e puțin mai subtil, cu mai multă ironie ascunsă, dar cred că ne găsim repede puncte comune la glume”, subliniază Borș. 

I-am adus în vedere și comediile românești mainstream din ultima perioadă, cele care merg pe glume foarte evidente sau pe situații aproape hollywoodiene și l-am invitat să ne vorbească despre cum vede diferența dintre acest tip de comedie și umorul mai firesc, mai „de viață”, pe care îl vedem în filmele lui. 

„Umorul din „Hotarul” e inspirat din viața reală, nu dintr-o rețetă de comedie. Situațiile sunt recunoscute de oricine a trăit la sat, iar glumele nu sunt puse doar ca să faci spectacol, ci vin firesc din poveste. Cred că asta prinde altfel la public, e o altă energie”, susține el.

„În vremuri grele, umorul și solidaritatea sunt cele care ne ajută să rezistăm”

În ceea ce privește esența din „Hotarul”, regizorul a creat și o metaforă la mijloc, unde bucata de pământ pe care se ceartă familiile este doar un pretext. „În realitate, vorbim despre cât de ușor ne putem certa și distanța pentru lucruri mici, uitând ce contează cu adevărat. Am vrut să arăt asta cu umor, ca să ne putem recunoaște mai ușor.” 

Contextul global de la ora actuală, instabilitatea pe care o simțim cu toții la nivel individual, pare să ceară și inițiative care să ne reamintească valori pentru prietenia sau familia. Borș a luat în calcul aceste aspecte și fix asta și-a dorit cu noua producție, să ne ofere un prilej care ne arată din nou ce e important, de la relațiile și sprijinul dintre oameni, la comunitate. „În vremuri grele, umorul și solidaritatea sunt cele care ne ajută să rezistăm. Umorul e un mecanism de supraviețuire. Ne ajută să facem față greului, să trecem peste situații absurde sau dureroase. Noi, moldovenii, am învățat să râdem chiar și la greu, e un fel de autoapărare”, după cum spune.

Borș vorbește despre cum orgoliile, conflictele și împăcările sunt universale, motiv pentru care „Hotarul” este un film în care se pot regăsi ușor și românii și moldovenii. „Exact asta am vrut. Să fie o poveste care, deși pornește dintr-un sat din Moldova, să fie recognoscibilă pentru oricine, oriunde.”

„Îmi doresc o Moldovă unită, în care oamenii să nu fie împărțiți de granițe și ideologii”

În ceea ce privește industria de film din Moldova, față de momentul în care a produs „Carbon”, în 2020, în plină pandemie, cu resurse puține și multă muncă din partea întregii echipe, Ion crede că domeniul s-a dezvoltat, dar încă mai e mult de muncă.

 „Sunt mai multe filme, mai mult interes, mai multă deschidere din partea publicului și a instituțiilor. E greu, dar se simte că există progres. Mi-ar plăcea să existe mai mult sprijin financiar real, infrastructură, și un sistem clar pentru producții. Avem oameni talentați, trebuie doar să li se dea șansa să creeze fără atâtea piedici.”

Cât despre țara lui, despre care, într-un interviu din 2023, spunea că-și dorește „să fie o țară și nu jumătate în stânga și jumătate în dreapta”, Ion Borș își menține afirmația, dar și speranța pentru vremuri mai bune. 

„Îmi doresc în continuare o Moldovă unită, în care oamenii să nu fie împărțiți de granițe și ideologii. Sper ca viitorul să fie despre apropiere, despre a găsi împreună soluții, nu despre a ne separa și mai mult”, încheie el.