Îi iei telefonul și copilul „explodează”? Un psihiatru explică de ce e important să nu cedezi
Îi spui că timpul s-a terminat și îi ceri să lase telefonul. În câteva secunde, copilul care până atunci stătea liniștit în fața ecranului începe să protesteze, să țipe sau să trântească lucruri. Pentru tine, reacția e complet disproporționată: până la urmă, i-ai cerut doar să închidă un joc sau să nu mai deruleze clipuri. Dar ce simte în acel moment un copil și cât de îngrijorătoare este furia provocată de oprirea ecranului? Dr. Gabriel Zanfir, medic rezident în psihiatrie și psihoterapeut, explică de ce tranziția de la ecran la o altă activitate poate fi atât de dificilă și care sunt semnele că relația copilului cu telefonul sau jocurile începe să devină problematică.
Nu orice protest înseamnă dependență. Mai important este ce se întâmplă după acel „gata!”: dacă cel mic reușește să se liniștească, dacă mai găsește plăcere și în alte activități, dacă ecranul începe să îi afecteze somnul, școala și relațiile și, mai ales, dacă telefonul a devenit principala lui modalitate de a scăpa de plictiseală, tristețe sau tensiune. În interviul de mai jos, specialistul explică ce poate face părintele atunci când închiderea ecranului declanșează un scandal și cum trebuie să pună limite în funcție de vârstă.
De ce unii copii devin foarte iritabili, furioși sau chiar agresivi atunci când părintele le ia telefonul sau le cere să închidă un joc? Ce se întâmplă, de fapt, în acel moment?
Gabriel Zanfir: Pentru părinte, se închide un ecran, dar, pentru copil, se poate întrerupe exact momentul în care era pe punctul de a câștiga, o activitate cu prietenii sau singurul lucru care îl ajuta atunci să uite de o supărare. Diferența aceasta de perspectivă explică o parte din conflict. Merită să aflăm ce întrerupem, chiar dacă limita rămâne necesară. Copilul trebuie să facă mai multe lucruri deodată: să renunțe la ceva plăcut, să își mute atenția și să suporte dezamăgirea. Toate acestea cer autocontrol, iar autocontrolul se dezvoltă treptat. Când este obosit, flămând sau deja tensionat, îi este și mai greu.
Citește continuarea interviului AICI.
Furia poate apărea înainte să reușească să spună ce simte. Formarea mea în psihiatrie și în psihologie clinică mă face să privesc dincolo de reacția vizibilă, astfel că mă interesează, în fapt, ce rol are telefonul: divertisment, apartenență, sentimentul că se pricepe la ceva sau o modalitate de a evita o stare neplăcută. Dacă ecranul a devenit principala sursă de liniștire, oprirea lui îl lasă fără strategia pe care se baza.