IlGiorno24Ore: Amsterdam, regatul multinaţionalelor

​Chiar dacă niciun ghid turistic nu vă va duce vreodată la Prins Bernhardplein 200, la aproximativ patru kilometri de centrul oraşului Amsterdam, în această clădire din sticlă şi beton bate inima a 2.812 de societăţi care provin din întreaga lume, inclusiv Italia, scrie IlGiorno24Ore citat de Rador.

Te-ai aştepta la un furnicar de oameni, angajaţi, clienţi, furnizori şi eventual chiar linii de producţie, numai că aici nu este nimic de genul ăsta. În faţa zidurilor de sticlă există doar sute de biciclete care aparţin însă angajaţilor de la Intertrust.

Intertrust este un colos de constituire şi de găzdurie a sediului societăţilor. Nu numai. Experţii săi se ocupă cu tot ce are nevoie o afacere: formare, asistenţă legală, contabilitate şi administraţie, tranzacţii financiare, proprietate intelectuală şi servicii de trezorerie. Dacă doar una dintre cele 2.812 de societăţi dintre care unele sunt autentici coloşi internaţionali ar avea doar câteva zeci de angajaţi, nu ar fi suficient un cartier întreg din Amsterdam pentru a o găzdui.

Intertrust este emblema unei ţări în care există aproximativ 15 mii de companii utilizate doar pentru a trece pe hârtie fluxuri financiare şi a plăti mai puţine taxe decât în propria ţară. Prin birourile lor trec în fiecare an 4,5 de trilioane de euro, potrivit celor mai recente calcule ale guvernului olandez. Majoritatea sunt societăţi de tip „căsuţă poştală”, care nu au nici angajaţi şi nici vreo activitate efectivă în Ţările de Jos.

În 2009, 80 % din venituri şi 76 % din ieşirile investiţiilor străine treceau prin societăţi de tip „căsuţă poştală”. Patru ani mai târziu, în 2013, procentele au urcat respectiv la 83 % şi la 78 %. Date furnizate tot de Raportul Oxfam. Şi pentru a confirma, în octombrie anul acesta, a sosit un raport al Parlamentului European privind „societăţile scut” (shell companies), care a luat ca indicator stocul de investiţii străine directe în raport cu produsul intern brut din ţările Uniunii Europene. Investiţiile străine din Olanda sunt de cinci ori mai mari decât PIB-ul ţării.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns, ultima confirmare- de data aceasta negru pe alb -este datată 6 noiembrie 2018 şi este semnată de Ministerul Finanţelor din Olanda. Într-un raport trimis Parlamentului se citeşte că în Olanda există aproximativ 15.000 de societăţi financiare speciale (deseori numite „societăţi cutie poştală”) prin care tranzitează anual aproximativ 4,5 miliarde de euro. Doar un mic procent din aceasta suma se impozitează: 199 de miliarde.

Olanda este, prin urmare, un magnet pentru companiile provenite din întreaga lume, în special pentru multinaţionale, mai ales cele din Statele Unite ale Americii. E destul să ne gândim că -potrivit raportului „Offshore shell games 2017” realizat de două institute de cercetare americane, Itep şi US Pirg- mai mult de jumătate din soietăţile aflate în clasamentul Fortune 500 au cel puţin o filială în Olanda, care a surclasat astfel ţări precum Singapore, Hong Kong şi Luxemburg, unde fiscul este un mare prieten al societăţilor.

Prin urmare, nu este o coincidenţă faptul că-pentru raportul 2017 coordonat de Eurodad -există doar două ţări care nu au furnizat Comisiei Europene date privind hotărârile fiscale încheiate cu companiile individuale: Austria şi Olanda. Cu toate acestea în anul 2015, Ţările de Jos au stipulat 235 de contracte unilaterale, bilaterale sau multilaterale . Anul precedent au fost 203. În acest clasament special, doar două ţări preced Olanda: Luxemburg şi Belgia, respectiv cu 519 şi 396 acorduri. Pentru a ne face o idee: în 2015 în Italia s-au încheiat doar 61 de contracte.

Fără să realizeze, fiecare consumator participă, oriunde în lume, la marea exploatare din Olanda care în 2019 prevede o creştere a PIB-ului de 2,5 % şi să aducă rata şomajului la 3,5 %, aşa cum s-a raportat în ultima lege financiară a guvernului de la Haga. Fie că sunt pantofi, pastă de dinţi, maşini, cumpărături sau căutări pe internet, toate duc într-un fel sau altul la Amsterdam, Rotterdam, Haga, Leiden şi alte oraşe olandeze.

E destul să traversăm Amstelplein şi chiar vizavi de edificiul Intertrust se poate atinge cu mâna prezenţa multinaţionalelor cu stele şi dungi din Ţările de Jos aflate într-o clădire care găzduieşte şi o editură şi care, printre altele, ascunde şi prezenţa a două filiale eBay, platforma de comerţ pe internet. La doar câţiva metri mai sus se ajunge la cartierul general Uber, societatea din San Francisco care a bulversat sistemul tradiţional de taxiuri din întreaga lume, permiţând printr-o simplă aplicaţie conectarea şoferilor cu călătorii. În acest palat de sticlă şi oţel se află 16 companii Uber, printre care Uber Filipine şi Uber Pacific. La Baarn, o localitate în provincia Utrecht, care are doar 24 de mii de locuitori se află chiar sediul Uber Yachting, aplicaţia dedicată bogătaşilor care doresc să navigheze pe mare.

În incinta Vinoly Tower, proiectat de arhitectul Uruguayan Rafael Vinoly Beceiro, compania Google ocupă cinci etaje cu societăţile sale. Aici se află motorul platformei care a permis societăţii din Mountain View să plătească impozite derizorii în ţări europene în care aveau încasări de miliarde. Schema se numea „“Double Irish with a Dutch Sandwich” şi făcea în aşa fel încât plăţile fiecărui cumpărător să tranziteze prin două companii irlandeze şi una olandeză pentru a trimite apoi toate încasările în Insulele Bermude.

La 30 de km de Amsterdam se află o nouă escală. La Hilversum, un orăşel de 89.000 de locuitori, un edificiu anonim găzduieşte 26 de societăţi Nike, brandul american dedicat prin excelenţă sportului şi timpului liber. Pe listă figurează Nike Chile, Nike din Marea Britanie, Nike Asia, Nike India şi Nike Canada. Ce fac în Olanda, la, mii de kilometri depărtare, companii care ar trebui să gestioneze afacerile Nike în ţările respective? Răspunsul este mereu acelaşi: un enorm avantaj fiscal, care vede în Nike Innovate un punct crucial.

Dreptul de proprietate asupra logo-ul „swoosh” a fost transferat în 2014 de filiala Nike în Insulele Bermude la filiala olandeză Nike Innovate care are domiciliul în aceeaşi clădire din Hilversum. În 2016, Nike Innovate a primit peste un miliard de dolari pentru drepturile de a folosi marca. Acest sistem de impozitare a fost studiat de de Appleby, biroul legal din Insulele Bermude aflat în centrul scandalului Paradise Papers.

Multinaţionalele americane au un punct de forţă extraordinar, dar invizibil la Amsterdam în Camera de Comerţ Americană din Olanda, ale cărei birouri sunt situate la câteva sute de metri de Piaţa Dam într-o clădire în care compania închiriază birouri Pe faţada clădirii nu există nicio siglă, pe site-ul internet nu este indicată adresa, ci doar un număr de telefon, o adresă de e-mail şi o căsuţă poştală unde se pot trimite scrisori. La cererea jurnaliştilor de la IlSole24Ore de a-l întâlni pe Secretarul General al Camerei, răspunsul a fost laconic: nu are timp să se întâlnească cu presa.

Camera de Comerţ Americană este un centru de putere care operează din culise, aşa cum reiese din cazul de eliminare a impozitului pe dividende prevăzut de guvernul de la Haga care ar avantaja multinaţionalele ce ar plăti cu aproximativ 2 de miliarde de euro impozite mai puţin.

Două suburbii ale oraşului Amsterdam spun două poveşti pe patru roţi. Lângă Stadionul Arena, unde joacă echipa naţională şi Ajax, echipa capitalei apare ceea ce arată ca un enorm dealer Tesla, dar care este de fapt o reprezentanţă, iar în interiorul acesteia se află sediul fiscal a patru societăţi ale companiei americane de automobile fondată de antreprenorul Elon Musk şi specializată în maşini electrice.

Marile grupuri din întreaga lume care se precipită în Olanda din motive fiscale sunt de ani de zile obiect de studiu pentru cercetătorii de la Somo, o organizaţie neguvernamentală care studiază efectele politicilor multinaţionalelor asupra societăţii. Jasp von Teeffelen, cercetător la Somo, Arnold Merkies, fost congresman şi acum coordonator la Tax Justice Network din Olanda şi Francis Weyzig, cercetător al Oxfam Novib, explică ceea ce se întâmplă de ani de zile în ţara lor din cauza puterii excesive a marilor companii americane.

”Olanda nu este un adevărat paradis fiscal, dar este un facilitator al sistemelor fiscale agresive. Este un punct de trecere pentru companiile care nu ar avea niciun alt motiv, în afara celui fiscal, de a deschide un birou aici”. Cei trei cercetători adăuga şi că din motive de prestigiu internaţional şi imagine, în aparenţă Olanda face totul pentru a descuraja politicile fiscale agresive din ţară, dar că în realitate, la nivel internaţional, face tot ce poate pentru a întârzia reformele de echitate fiscală şi socială.