Încrederea în stat: cum poate tehnologia să construiască și să recâștige loialitatea cetățenilor?

De fiecare dată când mergem la primărie, la ghișeu, la ANAF sau la medicul de familie, avem o întâlnire directă cu statul. Iar încrederea într-un stat se câștigă exact aici: în modul în care administrația funcționează, cât de repede răspunde și cât de clar îți arată ce ai de făcut. Ea este, totodată, „piatra de încercare” a relației dintre cetățean și stat, acolo unde încrederea se câștigă prin legalitate, responsabilitate și transparență.

Deși s-au făcut progrese în ultimii ani, administrația publică din România continuă să fie percepută ca o structură rigidă, lentă și birocratică, unde procesele complicate și comunicarea deficitară rămân provocări majore. Dar în esență, administrația este „inima mecanică” a statului – cea care pune legile în mișcarfe, este locul unde cetățeanul întâlneşte statul nu prin discurs, ci prin servicii care să răspundă în mod real la nevoile acestora. Iar ca orice inimă, dacă bate neregulat, tot organismul are de suferit.

Administrația publică – de la autoritate la parteneriat cu cetățeanul

Codul Administrativ definește administrația publică drept „totalitatea activităților desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării și executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public” (Art. 5, lit. b). În spatele acestei definiții riguroase stă o realitate mai profundă: loialitatea statului față de cetățean.

Într-un context în care tehnologia accelerează așteptările și redefinește procesele, loialitatea statului se măsoară prin încrederea pe care o inspiră.
Iar încrederea nu se impune, se construiește. Ea derivă din coerență, din predictibilitate și dintr-un sistem administrativ capabil să răspundă uniform și echitabil nevoilor celor pe care îi servește.

Când cetățeanul are încredere, el cooperează, participă, se implică. Când nu există încredere, cetateanul, se retrage, suspectează, respinge. Iar în centrul acestei relații fragile se află modul în care statul își organizează și își livrează serviciile – adică eficiența administrației. 

Între digitalizare şi încredere – paradigma momentului

România se află într-un moment de cotitură. Transformarea digitală a instituțiilor publice nu înseamnă doar informatizare. Este o reconstrucție de încredere prin eficiență, transparență și accesibilitate dar şi o condiție de existență într-o lume a datelor, a interoperabilității și a exigențelor crescânde ale cetățeanului.

Un stat digital este unul care răspunde rapid, care nu-și lasă cetățenii să se plimbe între instituții cu dosare sub braț și care folosește datele nu pentru control, ci pentru soluții. Aceasta este esența loialității moderne: serviciul public livrat cu respect față de timpul și nevoia cetățeanului. Astfel, automatizarea proceselor, informatizarea serviciilor și conectivitatea dintre instituții nu reprezintă doar o modernizare tehnologică, ci o rearanjare a arhitecturii statului. 

„Automatizarea nu înseamnă doar introducerea unor aplicații noi. Ea implică organizare, aliniere, adaptare și, mai ales, o gândire unitară asupra modului în care statul răspunde cetățeanului.” – afirmă, Marius Marinescu Managing Partner Metaminds.

România face deja pași importanți spre modernizarea administrației publice, însă adevărata provocare nu ține doar de implementarea unor instrumente digitale, ci de transformarea mentalităților instituționale. Iar succesul unei astfel de inițiative depinde de ceva mai profund decât infrastructura IT, depinde de capacitatea instituțiilor de a lucra împreună — de a colabora, de a gândi unitar, de a valorifica datele publice în mod inteligent și de a construi procese coerente — în interior și în relația cu publicul. 

Fără o coordonare reală între nivelurile administrației și o cultură a colaborării, chiar și cele mai performante tehnologii riscă să devină doar vitrine ale schimbării, nu motorul ei. România are nevoie de o administrație care gândește și acționează integrat, unde datele circulă cu sens, iar deciziile se bazează pe informație, nu pe rutină birocratică.

Transformarea digitală a administrației trece prin etape distincte, fiecare reprezentând o treaptă spre o guvernare mai eficientă:

• Informatizare – colectarea și stocarea datelor;
• Interoperabilitate – conectarea bazelor de date între instituții;
• Automatizare – reducerea intervenției umane în procese repetitive;
• Adaptare – schimbarea culturii organizaționale pentru a accepta un nou mod de lucru;
• Date – utilizarea informației ca resursă strategică;
• Inteligență Artificială – folosirea tehnologiei pentru analiză, predicție și decizie.

Cum poate digitalizarea instituțiilor publice să devină un ecosistem al încrederii?

Răspunsul este evident, prin o administrație care funcționează mai repede, greșește mai puțin și este eliberată de hârtii inutile. Dar, înainte ca tehnologia să îmbunătățească aceste aspecte, statul trebuie să aibă o fundație clară: reguli coerente, o strategie stabilă și o comunicare pe înțelesul tuturor. Fără aceste elemente, digitalizarea nu poate face ordine într-un sistem care funcționează după criterii diferite de la o instituție la alta.

O analogie simplă, este suficientă: digitalizarea este ca un motor foarte puternic. Funcționează impecabil doar dacă este montat pe o structură solidă. Dacă în spate ai un cadru slăbit sau piese incompatibile, motorul nu doar că nu ajută, poate chiar accentua problemele. La fel și în administrație: dacă regulile sunt neclare, dacă instituțiile aplică proceduri diferite, nicio tehnologie nu poate transforma experiența cetățeanului într-una predictibilă. Încrederea apare atunci când statul acționează unitar. Când cetățeanul primește același răspuns, indiferent de biroul la care ajunge. Iar pentru asta este nevoie de coerență, un instrument care poate consolida un sistem în care regulile sunt clare și stabile, iar pentru asta comunicarea între institutiile statului este esențială.

Oamenii trebuie să știe care sunt beneficiile digitalizarii, de ce este folosita și cum îi ajută. În lipsa acestor explicații, orice tehnologie riscă să fie privită cu suspiciune, chiar dacă în spate există bune intenții. Astfel, institutiile publice pot inspira încredere doar prin transparență, consecvență și capacitatea de a explica pe înțelesul tuturor cum funcționează noile instrumente pe care le va adopta pe parcurs. Abia atunci digitalizarea institutiilor publice devine un sprijin real, nu o sursă suplimentară de neliniște. Ceea ce lipsește încă este coerența structurală: alinierea proceselor între instituții, standardizarea soluțiilor și o viziune unitară asupra digitalizării serviciilor publice.

Tehnologia face ordine, oamenii fac diferența – sensul real al digitalizării în sectorul public

Digitalizarea poate  elibera oamenii din institutiile publice de sarcini repetitive, permițându-le să se concentreze pe activități cu valoare adăugată: consiliere, analiză, decizie. Într-un astfel de sistem, eficiența tehnologică se completează cu responsabilitatea instituțională față de cetățeni.

Transformarea digitală a instituțiilor publice din România trebuie să plece de la câteva principii clare:

• Legalitate și etică – algoritmi si tehnologii care trebuie să respecte normele juridice și să pună în prim plan siguranța datelor cetățenilor;
• Responsabilitate instituțională – fiecare entitate publică trebuie să-și asume utilizarea datelor;
• Transparență – cetățeanul trebuie să știe când și cum este folosită tehnologia în relația cu el;
• Formare profesională – sub prezumția următoare: competența umană rămâne cheia succesului tehnologic. Căci : „Tehnologia nu înlocuiește valorile – doar le pune în mișcare.” – afirmă: Ovidiu Ghiman, CEO Metaminds.

Cand datele circulă liber între instituții, iar cetățeanul nu mai este „curierul” propriilor informații, iar informatizarea, interoperabilitatea și automatizarea devin pilonii centrali, atunci putem vorbi despre transformare digitală cu impact.

Însă tehnologia nu este suficientă. Succesul depinde si de valorificarea competențelor umane, de valorificarea competențelor din interiorul fiecărei instituții publice dar și de calibrarea resurselor în funcție de obiective reale.

De la inovație la încredere: rolul Metaminds în digitalizarea responsabilă a serviciilor publice

Pentru ca digitalizarea instituțiilor publice să funcționeze într-un stat, infrastructura digitală trebuie construită corect, iar procesele trebuie să fie stabile și sigure. Aici intervine expertiza Metaminds, companie românească, înființată în 2015,  specializată în proiectarea și integrarea unor sisteme care pot susține, pe termen lung, trecerea de la informatizare la digitalizare inteligentă prin soluții de securitate cibernetică, infrastructuri critice și guvernanță digitală.

Metaminds lucrează de peste 10 ani în zona infrastructurilor critice ale României, acolo unde continuitatea, securitatea și interoperabilitatea nu sunt opțiuni, ci reprezintă cerințe obligatorii. 

Experiența acumulată în proiecte naționale de amploare — de la identitate digitală și arhitecturi cloud-native, până la platforme de date și soluții interoperabile și securizate — devine esențială atunci când tehnologia pentru servicii digitale trebuie integrată într-un sistem administrativ fragmentat.

Această experiență tehnică vine la pachet cu o abordare pe termen lung: sisteme interconectate construite să reziste, să se extindă și să susțină procese complexe fără întreruperi. Mai mult decât un furnizor de soluții de tehnologie pentru servicii digitale, Metaminds acționează ca partener strategic pentru instituțiile publice, ajutându-le să-și definească arhitecturile digitale și să adopte soluții sustenabile, bazate pe securitate și performanță.

În plus, Metaminds investește în formarea specialiștilor și în dezvoltarea unor tehnologii proprii, tocmai pentru a consolida capacitatea instituțiilor publice de a adopta digitalizarea într-un mod responsabil și unitar asigurând nu doar tehnologie modernă, ci și sigură, stabilă și coerentă in raport nevoile reale ale instituțiilor publice din Romania dar şi ale cetățenilor.

Pe scurt, accelerea digitalizarea se poate face doar dacă este construită pe o infrastructură solidă. Iar această infrastructură… trebuie gândită, testată și menținută. De aceea, expertiza tehnică și operațională devine esențială.

În esență, aplicarea riguroasă a procesului de digitalizare poate transforma instituțiile publice din structuri birocratice în organizații digitale cu sens, capabile să funcționeze ca celule active într-un ecosistem unitar, coerent, predictibil și eficient, adaptat nevoilor societății moderne. Astfel, transformarea digitală nu reprezintă doar o evoluție tehnologică, ci și o recalibrare morală a modului în care statul servește interesul public — un pas decisiv către un stat digital care gândește, anticipează și acționează cu inteligență și integritate.”

Articol susținut de Metaminds