Îndemn surprinzător al fostului contracandidat al lui Putin, Boris Nadejdin, într-un interviu pentru HotNews: „Rușii trebuie să meargă la vot, chiar dacă alegerile sunt deformate”
Boris Nadejdin este fost deputat în Duma de Stat din Rusia, iar în 2024 a încercat să candideze la prezidențiale împotriva lui Vladimir Putin, dar nu a fost lăsat. Aflat acum în exil în Franța, dar cu toată familia în Rusia, politicianul a acordat un interviu pentru publicul HotNews în care vorbește despre nevoia ca rușii să voteze la alegerile parlamentare din acest weekend, chiar dacă sunt considerate „regizate”. Nadejdin spune că rușii, fie ar trebui să-și invalideze votul, fie să aleagă candidații celorlalte formațiuni, în afară de partidul lui Putin. Dar să nu absenteze.
- Majoritatea rușilor s-a săturat de război, susține Nadejdin, dar există și un procent de 15% dintre aceștia care sunt convinși că „ucrainenii sunt fasciști” și războiul trebuie continuat. „Unii cred că trebuia de mult aruncată o bombă atomică asupra Kievului”, spune politicianul.
- „Opoziția plecată din Rusia influențează opinia publică din Occident, nu populația din țară”, mai este de părere Nadejdin.
- În ceea ce privește planurile sale politice de viitor, fostul opozant al lui Putin spune că, deocamdată, nu poate face nimic atâta vreme cât copiii săi sunt în Rusia.
- Întrebat dacă se simte vinovat pentru situația din Rusia, având în vedere că a făcut parte din putere, Nadejdin a răspuns cu o întrebare: „Românii se simt vinovați pentru Ceaușescu? Dar pentru Antonescu?”
„Trebuie mers la alegeri”
– Domnule Nadejdin, în acest weekend au loc „așa-numite” alegeri parlamentare în Rusia. Spun „așa-numite” pentru că în realitate rușii nu au alternative. Dumneavoastră, ca lider politic al opoziției, ce-i îndemnați pe cetățeni: să iasă la vot sau să boicoteze alegerile?
– Boris Nadejdin: Deoarece în Rusia sunt declarat „agent străin” și chiar considerat vinovat de extremism, conform unor hotărâri ale instanțelor, a trebuit să plec din țară pentru că riscam închisoarea. Legile ruse îmi interzic să fac campanie electorală, așa că ceea ce voi spune nu va fi un îndemn, ci doar o reflecție în calitate de expert.
Voi prezenta pur și simplu câteva fapte, iar apoi oamenii să decidă singuri. 1- trebuie mers la alegeri. Logica este următoarea: dacă nu mergeți la alegeri, din păcate, în Rusia buletinele voastre de vot pot fi folosite pentru ca altcineva să voteze în locul vostru. Cu cât mai mulți oameni vor veni la alegeri, cu atât va fi mai mică posibilitatea de a falsifica rezultatele.
Este important să mergem la alegeri. Chiar și în cazul acestor alegeri deformate din Rusia, din care a fost eliminată întreaga opoziție, de exemplu eu sau partidul „Iabloko” (n.r.- Curtea Supremă a Rusiei a eliminat partidul din competiția electorală pentru finanțare externă, încălcarea legii drepturilor de autor și promovarea extremismului), acestea reprezintă totuși o posibilitate de a transmite puterii un semnal clar dacă vi se pare că în țară se duce o politică greșită. Iar acum foarte mulți oameni au această impresie.
Starea de spirit a oamenilor este foarte proastă. Sprijinul pentru Putin și „Rusia Unită” (n.r.- partidul prezendențial) scade, pentru că situația economică din țară este proastă.
Războiul a ajuns deja în orașele rusești, acest lucru este clar.
„Numărul buletinelor de vot invalide va fi mai mare decât în trecut”
Dacă ați decis să participați, aveți, în linii mari, două opțiuni prin care vă puteți exprima poziția că totul merge prost. Prima opțiune este cea propusă de partidul Iabloko. Acesta spune: veniți la alegeri și invalidați buletinul de vot. Tehnic, acest lucru poate fi făcut dacă scrieți ceva pe buletin, îl tăiați, puneți mai multe bife în căsuțe. Va fi declarat invalid.
Cred că la aceste alegeri numărul buletinelor de vot invalide va fi considerabil mai mare decât în trecut.
Există și o altă poziție, o altă logică. Un om nu vrea neapărat să exprime direct faptul că „totul este rău, îngrozitor, voi strica buletinul”, ci vrea altceva. Vrea ca în Dumă, care oricum va fi aleasă, să fie cât mai puțini candidați ai partidului de guvernare și cât mai mulți candidați ai altor partide.
Din această poziție pledează, de exemplu, Maxim Katz și Iulia Navalnaia. Ei au publicat liste întregi cu candidații pentru care se poate vota. Și această logică are, de asemenea, importanță.
Potrivit acestei logici, trebuie votat pentru partidele care vor intra sigur în Duma de Stat, astfel încât votul să nu se piardă, dar nu pentru „Rusia Unită”.
În principiu, în funcție de anumite reprezentări și convingeri ale voastre, sunt două asemenea partide: „Oamenii Noi” și Partidul Comunist, despre care se spune că vor intra în Dumă. Și dacă vreți ca votul să nu se piardă, să nu fie considerat invalid, există asemenea variante. Subliniind: nu îndemn la nimic, doar expun posibilele variante de vot.
– Putin s-a adresat cetățenilor printr-un discurs tradițional, înaintea alegerilor. Printre declarațiile pe care le-a făcut a fost și aceasta: „Alegerile și voința rușilor vor arăta că, în spatele luptătorilor armatei și al poporului unit, nimeni nu va putea dezbina Rusia”. În ce măsură tematica militară și imaginea unui dușman comun din exterior au fost folosite în campanie? Vor vota totuși rușii pentru anumite proiecte concrete?
– Războiul i-a săturat pe toți. Tuturor le-a ajuns. De aceea, această retorică mai degrabă îi irită pe oameni decât îi inspiră.
Dar proiectele concrete? De exemplu, „Rusia Unită”. Merită oare să analizăm vreun program și să vorbim despre un program cu anumite soluții economice și sociale? Uitați, la nivel federal se rezolvă probleme politice, iar în anumite regiuni și anumite orașe pot exista candidați din cele mai diferite partide care rezolvă anumite probleme concrete ale oamenilor. Sunt lucruri puțin diferite.
De exemplu, un anumit candidat din orice partid, comunist, din „Rusia Unită”, din „Oamenii Noi”, poate fi o persoană care susține, de exemplu, renovarea unui spital local, iar oamenii îl susțin. Același lucru se întâmplă în toate țările.
Există probleme globale ca război și pace, capitalism sau socialism, care se rezolvă la nivel național, atunci când omul votează pentru un anumit partid. Dar într-un anumit oraș sau într-un anumit sat, lucrurile se întâmplă adesea foarte ciudat. Se poate întâmpla ca anumiți alegători să fie împotriva „Rusiei Unite” la nivelul țării, dar, în același timp, să susțină un anumit șef al unei localități rurale care este membru al „Rusiei Unite”.
Ce înseamnă opoziție în Rusia
– Este corect să spunem că în Rusia există opoziție? De exemplu, partidele „Oamenii Noi”, sau comunist?
– În mod tradițional, cel puțin în afara Rusiei și în rândul acelei părți a opoziției ruse care a plecat din țară, prin opoziție se înțelege critica dură și ireconciliabilă la adresa lui Putin. Dacă îl criticați pe Putin și cereți să demisioneze, înseamnă că sunteți opoziție. Dacă nu cereți acest lucru, înseamnă că nu sunteți opoziție. Dar în situația concretă lucrurile nu sunt deseori așa.
De exemplu, partidul „Oamenii Noi” nu a susținut legile îndreptate spre blocarea internetului. Pentru tineri acest lucru este important. Apropo, tocmai de aceea „Rusia Unită” este susținută în principal de oamenii în vârstă. Iar dacă îi întrebați pe cei cu vârsta de până la 30 de ani, în principal ei vor să voteze pentru partidul „Oamenii Noi” și mai voiau să voteze pentru „Iabloko”. De aceea, lucrurile nu sunt atât de simple. Imaginea nu este chiar alb-negru. Este mai complicat.
„Opoziția plecată din Rusia influențează opinia publică din Occident, nu populația din țară”
– Dar opoziția din diaspora, în ce măsură influențează situația din Rusia? Știu că forțele celor plecați din țară s-au unit, de exemplu jurnaliști și politicieni. În ce măsură pot influența în mod real situația din Rusia?
– Opoziția plecată din țară influențează puternic opinia publică din Occident. Și foarte puțin opinia publică din Rusia. Acest lucru se vede foarte clar. Toată audiența YouTube-ului în limba rusă, a Telegramului în limba rusă, toți oamenii care îi ascultă pe Katz, Șulman, Iulia Navalnaia, reprezintă câteva milioane de oameni. Iar în Rusia sunt 110 milioane de alegători. De aceea, influența acestor oameni asupra modului în care Occidentul privește Rusia este mare. Dar nu și asupra modului în care gândesc rușii.
– Dar există o problemă legată de reputația unora dintre ei, reprezentanții așa-numitei opoziții din emigrație? Sau mașinăria de propagandă rusă i-a îndepărtat într-atât pe cei care au plecat de poporul care a rămas în Rusia?
– Așa este. Deocamdată majoritatea rușilor ascultă mai mult televiziunea rusă decât pe Maxim Katz sau Ekaterina Șulman. Este adevărat. Dar nu este nimic surprinzător. Vă voi spune că îmi amintesc foarte bine încă Uniunea Sovietică. La vremea aceea nu exista nici YouTube, nici Instagram, nici Telegram. Iar omul sovietic nu avea practic nicio posibilitate să afle că existau anumiți dizidenți și așa mai departe. Așa era în realitate. Cu toate acestea, acest sistem s-a prăbușit.
– Puteți spune unde vă aflați acum, pentru că toată lumea a înțeles, după fotografia pe care ați publicat-o, că sunteți în Franța.
– Sunt în Franța.
– Aveți în plan să vă uniți cu anumite figuri importante ale emigrației, ale opoziției ruse din emigrație?
– Desigur, m-au contactat toate persoanele principale ale emigrației ruse. Cu unii am avut un schimb de mesaje, cu alții m-am întâlnit, dar tuturor le spun același lucru: am două probleme pe care trebuie să le rezolv înainte de a reveni la activitatea politică activă.
În primul rând, am familie în Rusia. Am mulți copii, toți sunt în Rusia. Unii dintre ei sunt deja independenți, au propriile familii, dar mai am doi copii pe care încă trebuie să-i cresc. Băieți de 12-15 ani.
În al doilea rând, în Rusia nu este clar ce se întâmplă cu dosarele mele penale. Au loc procese, da. Până acum mi-au aplicat în mod constant amenzi, dar au prevăzut și închisoarea ca pedeapsă. Sunt mai multe dosare. Avocații îmi spun că, până când aceste dosare nu vor fi soluționate, până când procesele nu vor ajunge la un punct final, este mai bine să stau liniștit. Din motive lesne de înțeles.
– În orice caz, dumneavoastră ați fost în apropierea puterii sau chiar în cadrul puterii începând din anii ’90.
– Eu am fost chiar în cadrul puterii. În anii ’90 am lucrat în guvernul Rusiei, în administrația prezidențială.
– Ce vă spun cei pe care i-ați cunoscut în acei ani?
– Ultima mea întâlnire personală cu Putin a fost în 2003. Iar ultima comunicare personală cu Kiriienko (n.r- fost premier al Rusiei în anii 90) a fost acum aproximativ zece ani. De aceea nu pot să știu ce se întâmplă acum în mintea lor, pentru că îi cunosc de foarte mulți ani.
„Acum am fi câștigat alegerile pentru Duma de Stat”
– În privința participării dumneavoastră la campania prezidențială care a început cu strângerea semnăturilor în 2023 pentru alegerile din 2024, din partea Inițiativei Civice de la care, în 2018, a candidat și Ksenia Sobchak. Se spune că toți candidații pe care sistemul i-a admis la alegeri au fost oamenii lui Putin, pentru că nu există o opoziție reală. Ce le răspundeți?
– Este o prostie totală. Această decizie a mea (de a accepta propunere de a candida – n.r.) a reprezentat o mare problemă pentru administrația prezidențială. Acum am devenit mai periculos decât eram acum doi ani. Pentru că acum doi ani nu puteam câștiga alegerile prezidențiale. Puteam strânge multe voturi, ceea ce ar fi fost o problemă.
Acum am fi câștigat alegerile pentru Duma de Stat. Iar apariția mea în Dumă ar fi un mare șoc pentru Putin. Pentru că lui Putin nu i se spun toate acestea. Toată administrația îi spune lui Putin că întreaga Rusie este de partea lui. Ați auzit discursurile, da? Putin chiar crede că întreaga Rusie este de partea lui. Dar nu este așa.
Dacă aș fi ajuns în Dumă, dacă partidul “Iabloko” ar fi ajuns în Dumă, pentru Putin ar fi fost o lovitură foarte puternică. Și și-ar fi concediat întreaga administrație, care a permis un asemenea coșmar. De aceea administrația a preferat să se asigure.
– Se spune că din 2022 că Putin se află într-un vid informațional, că îi sunt furnizate informații greșite, că, de fapt, acest om nu înțelege realitatea în care se află țara sa. E posibil?
– Ascultați, un om care ar fi înțeles realitatea nu ar fi început războiul. El chiar credea că ucrainenii așteaptă armata rusă ca pe niște eliberatori. Chiar asta credea.
– Au apărut informații în presa străină că elita este nemulțumită și că Putin este practic încolțit în privința războiului. Cum vedeți situația?
– Eu mai comunic cu primari ai orașelor, cu deputați ai Dumei de Stat, senatori, viceguvernatori. Comunic periodic cu acești oameni, dar cei din generația mea, cu care am lucrat în anii ’90, în anii 2000 și așa mai departe, sunt foarte tensionați și nu le place deloc ceea ce se întâmplă. Nu vor deloc să trăiască în Coreea de Nord. Vor să trăiască într-o țară europeană.
– Cum se va ieși din această situație? Pentru că, după cum înțelegem, situația de pe câmpul de luptă nu se va rezolva în favoarea Rusiei.
– Nu se va rezolva. Pentru Putin singura ieșire bună este să oprească războiul, să restabilească viața normală, iar atunci încrederea în el va crește din nou. Dacă războiul va continua și situația din Rusia va deveni din ce în ce mai proastă, încrederea în Putin va scădea, iar acest lucru reprezintă riscuri enorme pentru el. Apropo, le-am cerut acestor funcționari cu care am discutat: „Transmiteți-i, transmiteți-i lui Putin, transmiteți-i lui Kiriienko.”
– Credeți că poporul rus, dacă Rusia va renunța la război, nu îl va „sfâșia” pe Putin, așa cum spune el?
– Dimpotrivă. Ascultați, uitați-vă. Eu am mai văzut toate acestea o dată, la sfârșitul anilor 1980. Credeți-mă că regimul comunist era mult mai puternic decât cel de acum. Pentru comuniști votau 99% din populație, știți? Toți mergeau la alegeri, toți erau pentru comuniști. Și ce? Când situația din țară s-a înrăutățit, în primul rând situația economică, când au început conflictele interetnice în republici, toată această putere s-a destrămat foarte repede.
„Românii simt vreo vină pentru Antonescu?”
– Din biografia dumneavoastră reiese clar că ați reprezentat puterea și că ați fost familiarizat cu mulți reprezentanți ai actualei puteri, care iau acum multe decizii alături de Putin. Nu considerați că împărțiți o parte din vină pentru ceea ce se întâmplă acum în Rusia?
– Ascultați, permiteți-mi să vă întorc întrebarea. Românii își simt puternic vina pentru Ceaușescu? Spuneți-mi. Dar în privința lui Antonescu? Asta, cum să spun, are o componentă emoțională și una rațională. Când trăiți în Ucraina și rachetele rusești vă cad în cap, este firesc să evaluați situația astfel: că toți rușii sunt îngrozitori, sunt odioși și toți sunt vinovați în fața voastră. Pot să înțeleg această perspectivă. Dar când vă aflați în Rusia, aveți o altă perspectivă, credeți-mă.
– Care este procentul real, după părerea dumneavoastră, al oamenilor care cred cu adevărat că în Ucraina există „naționaliști, fasciști”, așa cum spune Kremlinul care astfel justifică invazia de scară largă în Ucraina?
– Aproximativ 15%, nu mai mult. Știu acest lucru cu siguranță, am sondajele. Noi am făcut sondaje. Numărul oamenilor care sunt convinși că acolo sunt fasciști și că războiul trebuie continuat cu orice preț. Unii cred că de mult trebuia aruncată o bombă atomică asupra Kievului. Sincer, există asemenea oameni. Dar sunt puțini. În principal sunt oameni în vârstă, foarte în vârstă. Tinerii evaluează toate acestea cu totul altfel. Tinerii nu vor război, nu vor să moară, nu vor să ucidă. De aceea, regimul nu are viitor.
– Dar sancțiunile internaționale, în ce măsură i-au afectat pe rușii obișnuiți, care se plâng, după cum vedem, de creșterea prețurilor, de faptul că brandurile pleacă și sunt foarte greu de înlocuit, că mulți oameni și-au pierdut afacerile?
– În principal, sancțiunile nu au avut un impact deosebit. Ceea ce a avut un impact puternic este militarizarea economiei. Una dintre consecințele războiului este că statul cheltuiește sume uriașe pentru război și cheltuiește mai puțini bani pentru sănătate, educație, repararea drumurilor, repararea curților. Este clar, da? Iar în Rusia are loc degradarea sferei sociale. Și acesta este principalul mecanism. Sancțiunile, ca atare, au avut o anumită contribuție la inflație.
Apropo, acum oamenii sunt cel mai mult iritați de creșterea prețurilor. Ei bine, ca în orice țară. Sancțiunile au contribuit într-o anumită măsură la inflație, dar pur și simplu au devenit mai puține mărfuri. Pur și simplu mai puține. Aceasta este economia de piață. Sunt mai puține mărfuri, iar bani sunt mulți. Iar mulți bani sunt investiți în armată, în complexul militar-industrial, sunt făcute plăți mari celor care luptă. Sunt mulți bani, puține mărfuri, deci prețurile cresc.
– În condițiile în care în Rusia protestele sunt imposibile, iar oamenii riscă închisoarea pentru faptul că ies în stradă, cum se poate manifesta nemulțumirea? Poate prin rețelele sociale, pentru că, atunci când a existat criza benzinei, am văzut că oamenii au „explodat” literalmente rețelele sociale, arătând benzinării goale.
– Da, dar cui îi place asta? O altă întrebare este: de ce, de fapt, Nadejdin și Iabloko au fost eliminați de la alegeri? De ce? Răspunsul este următorul: pentru că noi, în timpul campaniei, le-am fi explicat oamenilor foarte clar că principala cauză a problemelor lor este politica lui Putin.
De ce nu există benzină – din cauza politicii lui Putin. De ce cresc prețurile – din cauza politicii lui Putin. Acesta este răspunsul nostru. La televizor, răspunsul este altul. De ce nu există benzină – „pentru că blestematul Occident ajută Ucraina. Ucraina bombardează rafinăriile de petrol, de aceea nu există benzină”. Iar propaganda explică faptul că problemele rușilor nu sunt legate de politica lui Putin, ci, dimpotrivă, de politica Occidentului. Întrebarea este: cine se aude mai bine?
„Nu trebuie să exagerăm influența Rusiei”
– În ce măsură, Rusia influențează acum afacerile interne din Republica Moldova sau din alte țări europene precum România, Slovacia, Ungaria?
– Nu trebuie să exagerăm influența Rusiei asupra proceselor politice din toate țările, cu excepția celor care depind puternic de Rusia. De exemplu, asupra Armeniei Rusia va avea întotdeauna o influență enormă. Este clar de ce.
În cazul Republicii Moldova, influența Rusiei este legată, în primul rând, de Transnistria. În mod tradițional, Transnistria este considerată partea prorusă a Moldovei. În ceea ce privește anumite relații economice dintre Rusia și Moldova, din câte cred eu, practic nu mai există relații deosebit de importante. De aceea, Republica Moldova are mai multe posibilități de a duce o politică independentă decât, de exemplu, Armenia. Și chiar decât Kazahstanul, apropo. Moldova nici măcar nu are graniță cu Rusia.
– Deci, în principiu, nu trebuie să se îngrijoreze și alte țări, inclusiv Republica Moldova, care se află la graniță…
– Nu, trebuie să existe îngrijorare, dar probabilitatea unei confruntări directe cu Rusia mi se pare extrem de scăzută.
FOTO: DOD Photo / Alamy / Profimedia
„Trump se comportă foarte ciudat”
– Aș vrea să vă mai întreb cum vedeți relația dintre Putin și Trump?
– Îl voi cita pe Lev Nikolaevici Tolstoi: „Toate familiile fericite seamănă una cu alta, iar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Acesta este începutul romanului „Anna Karenina”.
Iar fiecare țară nefericită, al cărei președinte s-a dovedit a fi un om foarte ciudat, mă refer atât la Rusia, cât și la America, este nefericită în felul ei. Pur și simplu, Trump se comportă foarte ciudat și, după părerea mea, este foarte bine că în America Constituția nu îi va permite să candideze din nou, din câte înțeleg.
Dar lui Trump îi este confortabil cu Putin, pentru că Trump este egocentric, Trump este om de afaceri, iar în mintea lui Trump practic nu există un sistem de valori, să spunem așa. Pentru el este foarte clar: există o afacere, există business. Dacă se poate câștiga din asta, poți face afaceri cu oricine. Cu oricine se poate face afaceri. Trump nu este deloc despre ideologie, nu este despre o idee. Apropo, prin acest lucru îi sperie puternic pe politicienii europeni.
– Dintre cei care au rămas în țară sau, în general, dintre cei care au plecat, cine este, după părerea dumneavoastră, principalul rival al lui Putin acum?
– Nu există o asemenea persoană în apropiere. Nu. Nu există în apropiere, dar va apărea. Ascultați, cine s-a gândit că Elțîn (Boris Elțîn, președintele Rusiei în 1991-1999 – n.r.) va deveni rivalul lui Gorbaciov? Nimeni nu s-a gândit. Uitați-vă cum s-au desfășurat lucrurile. Și cine s-a gândit că Lenin va prelua puterea în 1917, când plecase din Rusia pentru zece ani? Nimeni nu s-a gândit.
– Cum vedeți Rusia în anul 2030?
– În 2030 sper că puterea se va schimba, sper că la Kremlin va fi o altă persoană și sper că această persoană va merge în direcția democrației, a revenirii Rusiei în Europa. Din perspectivă strategică, acest lucru este absolut inevitabil, dar mi-aș dori să se întâmple mai repede. Anul 2030 este un punct foarte important.
Cine este Boris Nadejdin
Boris Nadejdin s-a născut la 26 aprilie 1963, la Tașkent. Și-a început activitatea politică la sfârșitul anilor 1980, iar în anii 1990 a fost deputat în Consiliul local din Dolgoprudnîi. În 1997-1998 a fost consilier al prim-vicepremierului Boris Nemțov și asistent al premierului Serghei Kiriienko. În 1999 a fost ales deputat în Duma de Stat din partea blocului „Uniunea Forțelor de Dreapta”.
În decembrie 2023, partidul „Inițiativa Civică” l-a desemnat candidat la alegerile prezidențiale din Rusia din 2024. Comisia Electorală Centrală de la Moscova a refuzat însă înregistrarea sa după verificarea semnăturilor depuse.
În iulie 2026, Ministerul rus al Justiției l-a inclus în registrul agenților străini. În vara acestui an, Nadejdin, condamnat la o amendă pentru „simboluri extremiste”, pentru că a publicat pe rețele de socializare un anunț despre o emisiune în care era poza lui Alexei Navalnîi, şi-a anunţat retragerea din cursa electorală pentru alegerile parlamentare, afirmând că i s-a „închis gura”. În prezent, se află în Franța, însă familia sa rămâne încă în Rusia.
Rațiunea, înapoi!
Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.
Rațiunea, înapoi!
Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.
Felicitări! Te-ai abonat la „Rațiunea, înapoi!”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.