Inghesuiala pentru bilete la Romania ’94 – Brazilia ’94

Ca painea calda, asa se vand, la Timisoara, biletele pentru meciul dintre nationalele din 1994 ale Romaniei si Braziliei. In jurul vanzatorului de bilete din Piata Operei, microbistii roiesc intruna. „La tribuna a doua nu mai avem bilete cu 220.

000”, repeta la nesfarsit tanarul, in timp ce imparte cu dexteritatea unui aruncator de cutite biletele pentru meci in dreapta si in stanga. O doamna cu geanta de vreo cinspe milioane se agita la telefon: „Ce bilet sa-ti cumpar, draga? La tribuna zero. Cum e aia, zero?”.

Are ghinion pentru ca bilete cu sase sau zece milioane de lei nu se gasesc decat la club. Si nici acolo nu e sigur ca se mai gasesc.

Vanzatorul nu apuca sa dea prea multe explicatii ca apare un pusti cu fata plina de cosuri ce cumpara, intre doua inghitituri de strudel, un bilet cu cinspe lei noi la peluza. „O sa fie mai nebunie ca la meciu’ cu Dinamo.

Am vorbit cu baietii deja ca sa facem atmosfera”, povesteste falos baiatul in timp ce-si inhata biletul mult dorit. „Visul unei nopti de vara” din 14 iulie infierbanta si gandurile unui microbist, caruia ii curg prin sange numai scoruri, echipe, antrenori si campionate.

Dupa ce tine asistenta cu gura deschisa cu un discurs sacadat despre generatia de aur, isi cumpara un bilet la tribuna intai „ca sa vad meciul ca domnul, chiar daca bani-s cam multi”. Desi s-au vandut mai bine de 10.000 de bilete pentru meci, vanzatorul este pregatit pentru orice.

„A venit unul si a cumparat odata saptespe de bilete din alea cu 660 de mii. Cel mai tare a fost unul care a venit sa-si ia pentru el si, cand sa plece, il tot sunau prietenii sa le ia si el cate doua, trei bilete. A plecat cu vreo douazeci de bilete. Dracu stie de unde a avut ala atatia bani, dar bine ca a luat”.

Au aparut si suvenirurile pentru „meciul meciurilor”. Primele scoase pe piata, tricourile cu 25 de „lei grei paralei” bucata.

Meciul dintre gloriile anilor ’94 a incins spiritele „la porumbei”, locul favorit al pensionarilor, care se aduna pentru a despica firul in cinspe, de la politica si pana la fotbal.

Ieri, discutia a aprins-o un pensionar cu basca data pe ceafa care le-a aruncat sec tovarasilor de discutii „ba, n-am fost in stare noi la campionatul mondial sa facem ceva, dar acum, cand s-au hodorogit jucatorii”. Timp de vreun sfert de ora nu s-a mai inteles nimic de harmalaia creata in jurul pesimistului.

Lucrurile s-au mai calmat doar cand s-a ajuns la concluzia ca „ suntem cei mai buni din tara la atmosfera”.