Insolenta si aroganta unui limbaj
De la inceputul pandemiei provocate de coronavirus (Covid-19) se stia ca, in lipsa unui tratament si a unui vaccin (generic vorbind) eficace ne va fi foarte greu sa razbim, sa invingem pandemia. Experimentul cu ”ïmunizare de turma”, incercata in unele tari a esuat in mod lamentabil si peste tot s-a recurs la ceea ce reprezinta reguli de baza: igiena stricta, distantare fizica (sociala) si purtarea mastilor ca protectie individuala si colectiva. Unde oamenii au respectat bine aceste reguli stapanirea pandemiei a avut mai mult succes. Dar deschiderea economiilor dupa Marele Shutdown –deschidere inevitabila pentru a nu avea colaps generalizat social si economic si revenirea oamenilor la o viata mai apropiata de ceea ce considem normal, impulsioneaza din nou raspandirea virusului. In Europa, in alte parti din lume, creste iar numarul de infectari, se vorbeste de un val doi al pandemiei, care se vede cu cat intram mai mult in sezonul rece.
Lucrurile evolueaza in unele locuri in mod dramatic. Madrid-ul intra in carantina, in departamente din Franta au fost reimpuse restrictii mari, in Germania rata de infectare este cea mai inalta acum raportata la perioada scursa din aprilie, in Suedia tot astfel raportata incepand cu iunie si lista poate continua. In SUA, situatia nu este mai putin dificila, in timp ce starea medicala a presedintelui Trump, care a iesit pozitiv la testul Covid-19, arata de ce respectarea regulilor de protectie este necesara de sus pana jos. In Israel situatia ramane tot foarte complicata, cu un nou lockdown impus pentru o perioada de timp. In Romania, am trecut cu rata de infectare de 2000 de cazuri zilnic. Peste tot, sistemele medicale sunt sub stress major, iar medicii si epidemiologii cer de la populatie respectarea cu strictete a regulilor.
Nu as fi evocat cele de mai sus daca nu as fi vazut repetat cu obstinatie in unele analize ca ne-am afla intr-o “faza post-pandemie” a ciclului economic. Cand am citit prima data am crezut ca este o exprimare nefericita, intamplatoare. Dar vad ca se persista in unele analize cu aceasta formulare.
Ne aflam intr-o perioada de revenire a economiilor dupa Marele Shutdown. Trimestrul trei din acest an consemneaza cifre de crestere remarcabile dupa un declin in trimestrul doi fara precedent in ultimele decenii. Dar este vorba de un rebound firesc, nu de revenire la ceea ce era inainte de izbucnirea pandemiei, mai ales ca au loc mutatii structural adanci, ca sunt sectoare inca aneantizate. In plus, ciclul epidemic conditioneaza evolutia economiior, chiar daca anticipam dinamici pozitive in 2021 peste tot in Europa, in SUA si alte zone din lume.
Situatia epidemica in deteriorare din numeroase state europene, cifrele privind rata de infectare ce, in nu putine state iar creste, noi restrictii impuse de autoritati –uneori inchideri locale totale, nu au cum sa fie ignorate de cei care fac analize. A afirma ca ne aflam intr-o faza a ciclului economic post-pandemie denota nu numai deconectare de la realitate, nu numai o interpretare unilaterala a cifrelor, ci si ceea ce pot fi calificate drept insolenta si aroganta in judecarea faptelor, un limbaj putin spus nepotrivit, o forma de “rinocerizare” a unui limbaj.
Sa stii ca oameni mor, ca rata de infectare creste (factorul R, cand depaseste pragul 1 este indiciu de raspandire in comunitate), ca sisteme medicale sunt la limitele capacitatii umane si logistice de a face fata la solicitarilor, ca sisteme de invatamant si viata sociala/culturala sunt perturbate peste tot in lume, ca sunt sectoare economice in prabusire si care nu isi vor reveni curand si sa persisti in a folosi limbajul amintit este incomprehensibil.
Pandemia a readus in atentie medici si epidemiologi, stiinta medicala consolidate; pandemia devoaleaza cat de periculoase socialmente sunt trufia, ignoranta, escrocheria profesionala. Este tot mai evidenta iresponsabilitatea celor care nu mizeaza pe stiinta, pe cunostere. Oamenii rationali inteleg ca fara stiinta, cunoastere, suntem pierduti. Iar tot felul de filosafari pe tema limitelor cunoasterii, mai ales in conditiile de acum, sunt neavenite. Nu de metafizica si interogatii epistemologice avem nevoie, ci de raspunsuri concrete la probleme concrete, mai ales in vremuri de mare vitregie si suferinta.