Interventia din Justitie: situatia imposibila a lui Basescu, Ponta se pozitioneaza ca masculul-alfa in politica interna, posibile evolutii in relatiile externe

Interventia brutala in Justitie soldata cu inlaturarea procurorului Lucian Papici dintr-un post-cheie la DNA a dezvaluit strategia premierului Victor Ponta de confirmare a statutului de mascul-alfa pe scena politica si a relevat slabiciunea tot mai accentuata a unui presedinte Basescu ramas fara instrumente politice. Basescu a amenintat, intr-o iesire intempestiva, cu ruperea pactului de coabitare cu Ponta, punind pe jar comunitatea diplomatica. Realitatea dovedeste insa ca un astfel de pas e imposibil. Ponta, in schimb, calca tot mai apasat pe urmele lui Adrian Nastase, si sacrifica chiar si aparentele de dragul puterii absolute.

Traian Basescu a anuntat joi dimineata ca analizeaza pactul de coabitare cu Victor Ponta „in aceasta dupa-amiaza” si inclina spre denuntarea pactului din cauza ca „independenta justitiei s-a prabusit”. Seara nu a adus insa asteptatul anunt de la Cotroceni.

O analiza succinta a implicatiilor denuntarii pactului arata de ce ar fi imposibil pentru presedinte sa-l rupa:

• raportul MCV. Ultimul raport pe Justitie al Comisiei Europene face referire la acest Acord institutional de colaborare presedinte – premier drept unul dintre pilonii politici ai tarii. Denuntarea de catre presedinte a pactului ar insemna asumarea unui viitor raport potential dezastruos

• costurile pentru Romania ale instabilitatii. Ruperea pactului si intoarcerea la situatia aproape imposibila din vara anului 2012 ar fi insemnat reinstaurarea instabilitatii, cu costuri politice si economice. Costurile politice constau in neincrederea partenerilor occidentali in functionarea statului, punerea sub semnul intrebarii a unor proiecte majore (scutul antiracheta, accesul in Schengen, accesul unor romani in posturi-cheie din viitoarea administratie europeana). Costurile economice potentiale sint si ele insemnate: neincrederea pietelor in stabilitatea politica duce la costuri mai mari de creditare, scade capacitatea politica de negociere cu UE a conditiilor pentru atragerea fondurilor nerambursabile pentru viitorul buget european, 2014-2020.

• problema de imagine. Uriasa masinarie de propaganda prin media controlata de Victor Ponta si folosita cu maximum de eficienta de Anca Alexandrescu ar fi transformat rapid denuntarea pactului de catre presedinte in victimizarea premierului Ponta si prezentarea presedintelui ca „agresor”. Adica exact ceea ce campaniile de imagine ale premierului fac de mai bine de un an: Ponta e omul dialogului si promotorul constructiei, Basescu e omul conflictului si agentul distrugerii

In consecinta, e greu de crezut ca presedintele Basescu isi va duce amenintarea pina la capat. Ramine in urma pentru el un cost evident de imagine: politicianul ferm de altadata s-a transformat intr-unul ezitant, care actioneaza sub impulsul de moment (adica ce-i reproseaza Ion Iliescu mult mai tinarului Victor Ponta). Acest cost se va multiplica insa in timp si va submina incercarea lui Basescu de a redeveni liderul dreptei, care sa poata unifica factiunile existente.

Pe buna dreptate, liderii acestor factiuni se intreaba cum de a ajuns Traian Basescu sa comita astfel de erori: a fost deficit de analiza? a fost tradat de instinctul sau politic sau de cei care ar fi trebuit sa-i puna la dispozitie instrumentele de lucru? Un lucru e sigur: trocul politic pe care l-a facut cu Ponta pentru numirea actualilor sefi la Parchetul General si DNA isi arata acum potentialul distructiv. La acel moment din aprilie 2013, Basescu nu doar ca a abdicat de la valorile pe care singur le promovase; s-a legat singur de miini si s-a pus intr-o situatie imposibila.

Ce se va intimpla insa cu Victor Ponta? Deocamdata, el a transmis un semnal esential in vederea anului electoral 2014. Prin interventia brutala in activitatea DNA si subordonarea aproape fatisa a Procurorului General, Ponta a demonstrat ca ca puterea sa a ajuns la apogeu, ca poate face orice, ca poate forta limitele statului de drept fara a se teme de consecinte (cel putin nu imediate). Pe scurt, ca e omul momentului in politica din Romania. Semnalul va fi receptat instantaneu in institutiile cheie ale statului, atente ca un seismograf la variatiile de putere. Si PSD a inteles semnalul, iar baronii locali si liderii de la centru au perceput transformarea lui Ponta din liderul zimbitor care incearca sa-i duca pe toti de nas si sa-i impace pe toti intr-un lider care nu ezita sa fac orice pentru pastrarea si sporirea puterii acumulate.

Vor exista consecinte politice pentru Ponta dupa interventia sa brutala in Justitie? Pina acum Ponta nu a primit nici o replica publica din partea partenerilor externi. Nu stim insa ce reactii au existat pe canalele diplomatice, dar pare ca premierul actioneaza ca si cum nu ar mai avea nimic de pierdut. El stie ca raportul MCV are mari sanse sa fie unul negativ pentru Romania, stie ca intrarea in Schengen a fost deja compromisa. Ce mai are de pierdut pe plan extern, astfel incit cistigul intern sa fie umbrit?

Exista citeva aspecte care trebuie urmarite in acest sens:

• la ce nivel politic va fi primit in vizita din SUA in octombrie (un articol publicat de site-ul pesurse.ro sugereaza ca Ponta a inceput sa-si construiasca discursul public in eventualitatea ratarii unei intilniri cu vicepresedintele Joe Biden sau presedintele Obama)

• cit de dur va fi raportul MCV legat de imixtiunea sa in justitie

• cum va fi privita Romania in negocierile politice care au loc in UE cu privire la instituirea noului mecanism al Comisiei Europene de aparare a statului de drept (va fi el legat de MCV, asa cum sugera comisarul european Viviane Reding?)