INTERVIU Artista care a fotografiat 500 de femei din 60 de țări: „Frumusețea umană poate face diferența în aceste vremuri complicate”

Mihaela Noroc, fotografa din România care a cunoscut celebritatea internațională pentru lucrarea „Atlasul frumuseții”, lansează un nou proiect. Această lucrare, care continuă demersul inițial, aduce în prim-plan 500 de portrete de femei din 60 de țări, dezvăluind nu doar diversitatea culturală a lumii și și poveștile din spatele acestora. Artista a acordat un interviu pentru publicul HotNews în care a explicat care este mesajul cărții „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie” („The Power of Women: An Atlas of Beauty Book”).

De peste un deceniu, fotografa Mihaela Noroc explorează lumea cu aparatul foto, încercând să surprindă esența feminină în cele mai diverse colțuri ale planetei. Proiectul său de referință, „Atlasul frumuseții”, a redefinit percepția globală asupra frumuseții, arătând că aceasta nu are un standard, ci se manifestă în tot felul de forme și povești.

Acum, după șapte ani de călătorii intense și mii de întâlniri emoționante, Mihaela lansează o nouă carte: „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie” („The Power of Women: An Atlas of Beauty Book”). 

HotNews.ro a vorbit cu Mihaela Noroc despre această nouă provocare profesională, despre experiențele care au inspirat-o dar și mesajul pe care dorește să-l transmită prin noua sa carte. 

„Pentru mine frumusețea apare atunci când îți folosești puterea pentru cauze bune”

– Ce v-a inspirat să continuați proiectul „Atlasul frumuseții”? Este vorba doar despre succesul de care s-a bucurat primul volum sau ceva mai mult de atât?
– Mihaela Noroc: Pentru mine proiectul „Atlasul frumuseții” e o misiune de lungă durată. Uneori mă văd lucrând la el toată viața. An de an evoluez ca om și ca fotograf și simt că pot să adaug permanent ceva nou la proiect. Astfel, o continuare a primului atlas, a venit în mod natural. Rețelele sociale sunt importante pentru mine, dar cel mai mult îmi doresc să-mi văd muncă într-un mediu palpabil, mai ales în cărți și expoziții, pentru că așa oamenii se pot bucură de ea cel mai bine. Simt că fotografiile mele și poveștile care le însoțesc capătă mai mult sens când sunt văzute împreună.

– Ce aduce nou „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”, față de primul volum? Și cât a durat documentarea pentru acest nou proiect?
– La primul volum „Atlasul frumuseții” am lucrat în jur de 5 ani. La această nouă carte, însă, am lucrat aproape 8 ani. E drept că între timp am devenit mamă, a venit și pandemia, iar asta a făcut călătoritul mult mai dificil. Dar, dincolo de asta, nouă mea carte chiar este un volum la care am lucrat mult mai mult, mult mai minuțios decât la primul atlas. Deși sunt tot 500 de imagini, există mult mai multe povești, mult mai multe țări și o abordare mai matură, cred eu, care surprinde evoluția mea că om și fotograf. 

– Pentru „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie” ați călătorit sau pozat și femei din Ucraina?
– Da, sunt câteva femei excepționale din Ucraina pe care le puteți găsi în nouă mea carte. Fotografiile sunt făcute înainte de începerea războiului, dar poveștile lor surprind și întâmplări de după începerea războiului. 

– Care a fost cel mai dificil loc în care ați realizat un portret pentru „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”?
– Eram în Kabul, capitala Afganistanului, cu câteva săptămâni înainte de retragerea trupelor americane (n.r.- august 2021). Talibanii nu ajunseseră încă în oraș, dar atmosfera era foarte tensionată. Țin mine că atunci când fotografiam o tânăra, au început să se audă focuri de armă, nu foarte departe. Ea era calmă, povestindu-mi că asta se întâmplă frecvent în Kabulul acelor zile. Eu însă eram destul de stresată.

Culmea e însă că era ceva și mai stresant pentru mine. Acea călătorie în Afganistan era prima în care o lăsam pe fiica mea în vârstă de 18 luni, acasă. Îmi propuneam ca acela să fie momentul înțărcării, de altfel. Poate nu pare verosimil pentru mulți, dar tot stresul de a fi în Afganistan în acele momente era mult mai mic decât anxietatea de a fi departe de copilul meu, pentru prima oară în viață, și de a trece prin această etapă a înțărcării.    

– Ce ați învățat despre frumusețea și puterea femeilor după toți acești ani în care ați fotografiat femei din culturi diferite?
– Pentru mine frumusețea apare atunci când îți folosești puterea pentru cauze bune. Iar puterea, în acest caz, nu o văd la sensul propriu, ci ca ceva mult mai amplu. Pentru mine puterea unei femei e reprezentată de toate atributele ei. 

Puterea, așa cum o definesc eu, poate fi inteligență, perseverență, creativitate, înțelepciune etc. Dar poate fi și vulnerabilitate, uneori. Într-o lume care ne obligă să intrăm în anumite standarde, fie hiper conservatoare, fie, dimpotrivă, hiper liberale, cred că cea mai mare dovadă de putere e să fii tu însăți. Știu, poate suna ca un clișeu, dar în această lume atâta de influențată de curente și trend-uri e tot mai greu să-ți găsești propria cale, care să nu țină cont de standardele din jur. 

– Cum alegeți femeile pe care urmează să le fotografiați și cum reușiți să creați o conexiune cu ele?
– Le abordez pe stradă, alteori aflu despre poveștile lor de pe internet sau de la oameni care îmi scriu, iar apoi stabilesc o întâlnire cu ele. Uneori petrec câteva secunde pentru o fotografie, altădată, poate o ora. Nu e nimic standard în felul în care fac proiectul și poate și asta mă ajută să mă conectez mai sincer și mai ușor cu femeile pe care le fotografiez. 

„Există o presiune pentru fiecare femeie să arate și să se poarte într-un anumit fel”

– Cum credeți că s-a schimbat percepția asupra frumuseții în ultimii zece ani, mai ales după, să zicem, explozia filtrelor de pe rețelele de socializare?
– Există o presiune pentru fiecare femeie să arate și să se poartă într-un anumit fel, iar această presiune a crescut odată cu avansul rețelelor sociale. În anumite culturi, există presiunea să arăți că pe un podium de prezentare de modă. În altele, dimpotrivă, să fii modestă și discretă. Iar în altele, să fii puternică după un model masculin. Pare că fiecare cultură știe exact ce trebuie să facă o femeie. Din punctul meu de vedere, femeile pot fi oricum vor ele să fie. Important e să fie decizia lor, să li se potrivească calea aleasă, nu să fie ceva impus de trenduri și prejudecăți. 

– Ce înseamnă frumusețea pentru dumneavoastră acum, comparativ cu momentul în care ați început proiectul?
– La început mă focusam mai mult pe partea fotografică și, deși mă străduiam să captez cât mai mult diversitate, simt că nu treceam peste o anumită barieră. Odată ce-am început să stau mai mult de vorba cu femeile pe care le fotografiam, am reușit, cred, să trec peste acea barieră și să surprinde frumusețea umană într-un mod mult mai complex.  

„Finanțarea proiectului este cea mai dificilă parte din tot procesul”

– Cum a influențat maternitatea viziunea artistică, mai ales că a fost punctul declanșator pentru un alt proiect: „Lumea fetelor”?
– Maternitatea a influențat foarte mult viziunea mea artistică. Eu oricum evoluăm și mă maturizăm ca fotograf și autor, dar faptul că am devenit mamă a accelerat acest proces. Simplul fapt de a avea mai puțin timp pentru proiect, m-a făcut să lucrez mai temeinic și să mă focusez pe lucrurile cu adevărat importante. Știi cum se spune, în artă de foarte multe ori: „less is more”.

– Cât de dificil este să vă finanțați astfel de proiecte de anvergură și cât v-au costat călătoriile pentru „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”?
– Finanțarea proiectului este de departe cea mai dificilă parte din tot procesul. Călătoriile, din păcate, au devenit tot și tot mai scumpe în ultimii ani, mai ales după pandemie. 

De obicei muncesc mai mult pentru găsirea finanțărilor, decât pentru lucrul propriu-zis la proiect. Glumind puțin, visez și eu la o familie de Medici care să mă sprijine financiar ca eu să mă pot focusa doar pe rolurile de fotograf și mama. Până atunci fac tot felul de colaborări cu brand-uri, mai țin speech-uri, uneori fac campanii de crowdfunding și, cumva, cu multe dificultăți, reușesc să merg mai departe. La fondurile publice nu mă pricep și n-am reușit niciodată să le accesez pentru muncă mea, dar poate voi reuși într-o zi.  

– Ați avut momente în care ați simțit că vreți să renunțați la proiect? Ce v-a motivat să mergeți mai departe?
– Da, de foarte multe ori, tocmai din cauza constrângerilor financiare. Puțini își imaginează cât de mult poate costa un astfel de proiect. Deși el are foarte mult succes, tot acest succes nu poate genera întotdeauna suficiente fonduri pentru a-l putea continua. Dar, în ciuda acestui mare inconvenient, iubesc enorm ceea ce fac și caut tot timpul soluții ca să continui.  

„Frumusețea umană poate face diferența în aceste vremuri complicate”

– Ce urmează după „Atlasul frumuseții: O nouă călătorie”? Spuneați la un moment dat că ați dori să realizați un album dedicat doar frumuseții din România.
– Într-adevăr, îmi doresc ca la un moment dat să realizez și un album denumit „Femeile României”. În paralel, îmi doresc să lucrez în continuare la „Atlasul frumuseții”, să ajung în locuri și mai izolate, să adun povești și mai interesante. Vreau, de asemenea, să deschid un spațiu expozițional permanent la Sibiu, dedicat acestui proiect. Un fel de muzeu al femeii, așa cum spuneai și tu. Dar, revenind la întrebările anterioare, totul va depinde de cum reușesc să strâng bugetele necesare pentru aceste idei. 

– Dacă ați putea transmite un singur mesaj femeilor din întreaga lume, care ar fi acela, mai ales în contextul în care peste tot în lume pare că revine extremismul?
– Dacă discutăm de extremism, mesajul meu ar fi pentru toți oamenii, nu doar pentru femei. Cred că exact frumusețea umană pe care încerc s-o evoc în proiectul meu poate face diferența în aceste vremuri complicate. Sigur, eu sunt doar o picătură insignifiantă într-un ocean. Dar până la urmă oceanul e făcut din astfel de picături și dacă fiecare aduce un strop de frumusețe în acest ocean, sunt convinsă că vom trăi într-o lume mai bună.