INTERVIU. Avertisment de la Prodecanul Facultății de Automatică din București: „Când Uber ajunge să vândă traseele oamenilor care merg la clinici de oncologie”

Societatea are responsabilitatea să-i confrunte pe Sam Altman și pe mogulii tehnologiei care fac „transfer din bunul public către interesele private”,  crede profesorul Răzvan Rughiniș, prodecan al Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. 

• Reglementările din Europa sunt, uneori, descrise drept frâne economice. Dar ele opresc ceea ce se întâmplă în alte părți: „vânzarea datelor personale la o scară incredibilă”, mai spune Răzvan Rughiniș. 
• O diferență esențială pe care o putem folosi oricare dintre noi: „Dacă nu dăm click pe „accept all”, ci doar pe butonul „accept only necessary” ne asigurăm că datele noastre nu pot fi înstrăinate către terțe părți”.

Răzvan Rughiniș este profesor la Universitatea Politehnică București, specialist în inteligența artificială și autor al cărții „Societatea digitală. Stăpâni, cetățeni sau sclavi”.

Într-un interviu pentru publicul HotNews, pe care-l publicăm în două părți, profesorul Răzvan Rughiniș discută despre teme care realmente schimbă viața de zi cu zi a oamenilor. 

-Domnule profesor Rughiniș, se vorbește despre inteligență artificială într-un mod destul de critic. De exemplu, după ce Sam Altman, CEO-ul de la Open AI, a făcut o comparație între consumul de energie necesar antrenării inteligenței artificiale și cel pentru creșterea unui om. Cum vi se pare această declarație?
Răzvan Rughiniș: Este un proces de marketing din partea unuia dintre oamenii care au un interes în acest domeniu. Altman nu poate fi suspectat de obiectivitate. A pariat toată credibilitatea și averea sa pe aceste transformări pe care inteligența artificială le va aduce. El simplifică narativul public în interes personal. Nu trebuie să-l condamnăm pe Sam Altman, dar societatea are datoria să-l confrunte cu consecințele pe care tehnologia le aduce în societate.

Despre Altman: „Un nebun aruncă piatra…”

– Cum am putea să-l confruntăm pe Altman? Vorbim de fondatorul unui gigant tehnologic care a dezvoltat un instrument, ChatGPT, folosit de toată planeta…
– Să-l considerăm un om de business. Ce încredere aveți într-un om de business care reușește în 2025 să vândă de 13 miliarde de dolari și să facă promisiuni de cumpărare de peste 1000 de ori și care, la mai puțin de trei luni de zile, să se dovedească false?

Ne-am obișnuit să oferim un tip de libertate acestor lideri tehnologici care vin cu mesaje demonstrabil false și noi ne apucăm să le discutăm. Știți cum e vorba aceea, că un nebun aruncă piatra și 100 de filozofi se străduiesc să o scoată. Aceasta este starea societății noastre. Consumăm enorm de multe resurse ca să răspundem la aceste provocări motivate economic pentru că aceasta este o metodă de transfer din bunul public către interesele private. 

Pentru că acest experiment care este OpenAI s-ar putea să trebuiască să fie salvat de statul american. Ce fac aceste companii: privatizează profitul și socializează pierderile.

„Suntem guvernați de frică și anxietate” 

-Declarația lui Altman vine în contextul în care se vorbește tot mai mult despre cantitatea uriașă de energie de care au nevoie companiile ce dezvoltă AI, iar acum planeta trece printr-o criză energetică cauzată de războiul din Orientul Mijlociu. Dacă vorbim despre reducerea consumului de benzină de ce nu vorbim și despre energia pe care o consumă acești giganți tech?
– Cred că avem tendința să răspundem la lucrurile urgente fără să ne dăm seama care sunt lucrurile importante. 

Tehnologia și inteligența artificială ne afectează întreaga viață. Arii vaste ale societății sunt afectate într-un mod structural, iar toată discuția despre cum distribuim energia este una foarte, foarte instrumentată. 

Dacă facem un pas înapoi vedem că, în această societate a abundenței în care trăim, suntem guvernați de frică și anxietate și nu ne dăm seama că suntem în cea mai bună perioadă din istoria omenirii. Avem cea mai mare rată de alfabetizare, resurse de hrană sau de locuire fără precedent. Din păcate, în discuția despre viitorul omenirii se exprimă foarte puține voci. Cum ar fi Sam Altman.

Când Uberul ajunge să vândă traseele oamenilor care merg la clinici de oncologie

– Cum pot fi controlate companiile de tehnologie? În Uniunea Europeană există reglementări precum „AI Act” sau „Digital Services Act”. Dar OpenAi, Google și așa mai departe sunt companii americane.
– Ca orice companie, să le aducem la standarde. În realitate, au produse diferite pentru piața europeană și mulți americani se plâng că serviciile pe care le oferă către propriii cetățeni sunt mult mai toxice decât cele pe care le oferă cetățenilor europeni.  

Sunt canale ample pe YouTube unde se dau exemple concrete ale acelorași produse digitale, de la produsele Microsoft la produsele Google, care au o variantă mai intruzivă și care exploatează vulnerabilitățile cetățenilor americani, în vreme ce variantele europene au un anumit tip de distanțare în baza legislațiilor UE. 

Cum se apără Europa în fața vânzărilor de date care au loc „pe scară incredibilă”

– Ca să vorbim concret: în acest moment pe teritoriul UE și al României, pe internet, poți vedea conținut produs cu AI, video, fotografii, text și așa mai departe, marcat foarte subtil sau deloc. Spuneți că în America e mai rău decât atât?
– Să luăm un exemplu simplu: navigarea pe internet. Începând cu 2018 mulți se plâng de acele pop-up-uri care ne întreabă dacă acceptăm sau nu cookie-urile, acele fișiere de identificare pe care serverul le pune pe telefonul sau calculatorul utilizatorului. Dacă nu dăm click pe „accept all”, ci doar pe butonul „accept only necessary” ne asigurăm că datele noastre nu pot fi înstrăinate către terțe părți. 

Deci este o distincție între folosirea datelor noastre personale, doar de către ofertantul serviciilor noastre și dreptul de a le vinde pe piața liberă. Sunt studii care arată că aceste vânzări se fac pe o scară incredibilă. 

Vorbim inclusiv de date foarte private, inclusiv de aplicațiile de dating care pot și comercializează date intime despre obiceiurile de dating, tipul de parteneri, lucruri care sunt exploatabile, date medicale și așa mai departe.

La un moment dat a fost un scandal cu Uber care vindea traseele oamenilor care mergeau la clinicile de oncologie către firme de medicamente ca să știe cine are cancer. Sunt lucruri care pe teritoriul Europei nu se întâmplă și care în America sunt considerate un business foarte profitabil.

Noi, în Europa, avem o structură care, dacă este folosită de cetățeni, poate limita înstrăinarea acestor date. Înainte nici măcar nu aveam opțiunea să refuzăm cookie-urile și această tranzacționare a datelor noastre. 

Marile companii ajung în conflict cu statul din cauză că ele manipulează opinia publică

– De ce democrația americană nu face presiuni pe acești giganți tehnologici ca să reglementeze aceste lucruri, poate mai apropiat de legislația europeană?
– Presiuni sunt și au existat, dar, din păcate, datorită accelerării pe care a adus-o tehnologia, statul nu a mai putut ține pasul cu ritmul dezvoltării acestor companii. 

Noi ca europeni ne întristăm că în topul primelor 50 de companii cele mai capitalizate din lume majoritatea sunt americane și chineze. Dar companiile foarte mari urmăresc interesul acționarilor – aceasta este cea mai răspândită doctrină economică astăzi adesea în dauna societății, a mediului, a cetățenilor. 

Companiile ajung în conflict cu statul pentru că capacitatea lor de a manipula opinia publică este mult mai mare decât capacitatea statului de a oferi tipuri de protecție.

Exemplul Danemarcei și tabletelor din școli

– Dar noi, ca cetățeni, ce instrumente avem? Tehnologia a evoluat cu viteză foarte mare, iar mulți oameni nu sunt „alfabetizați” în această tehnologie. Oamenii se uită la clipuri făcute cu AI fără să-și dea seama de acest lucru.
– Trebuie să avem răbdare. Nu cred că această adopție necritică a tehnologiei va continua. Cu cât o tehnologie devine mai larg acceptată în societate, cu atâta va genera mai multe date și va oferi, în primul rând, oamenilor de știință argumente pentru a expune și costurile acesteia.

Un exemplu este Danemarca care, în 2005, a introdus tablete, în gimnaziu și în învățământul primar, principiul fiind că sunt mai ușor de actualizat și au conținut interactiv pentru copii. Astăzi au fost retrase din școli pentru că după studii de 20 de ani au ajuns la concluzia că aptitudinile cognitive esențiale nu se formează în această interacțiune cu o tabletă, așa cum se întâmplă în cazul scrisului. 

Scrisul este un antrenament pentru gândire și creează o dezvoltare cognitivă pe care mediul digital nu o oferă.

Pe măsură ce lucrurile evoluează și pericolele sunt conștientizate, societățile reacționează, iau măsuri. 

Continuarea interviului cu profesorul Răzvan Rughiniș, prodecan al Facultății de Automatică și Calculatoare, în zilele următoare în HotNews.