Interviu Cătălin Augustin Stoica: Promovarea în PSD și PNL = potență financiară, loialitate necondiționată, disponibilitatea de a sifona bani pentru partid

Cătălin Augustin Stoica are un doctorat în sociologie de la Universitatea Stanford și este conferențiar la SNSPA. A publicat recent la Humanitas cartea „România continuă: schimbare și adaptare în comunism și postcomunism”.Între 2007 și 2015 a fost Director General al institutului de sondare a opiniei publice CURS. Se ferește să apară la televizor fiindcă nu a ajuns încă expert-în-toate și nu îi suportă pe demofilii care populează studiourile tv.

Șansele de a întâlni un om sincer dedicat PCR-ului erau egale cu șansele de a-l zări pe Elvis într-un OZN deasupra Șoselei Chitila

Coperta cărții „România continuă”

Reporter: O analiză din „România continuă”, despre PCR, vorbește despre o Românie a numărului nu a conținutului. Numărul lipsit de conținut ideologic al membrilor de partid. Am trăit un comunism golit de conținut?

Cătălin Augustin Stoica: Proporțional (raportat la numărul populației, în procente) PCR a fost cel mai mare partid comunist din punctul de vedere al membrilor. În privința conținutului, depinde ce înțelegem prin el. În perioada interbelică și imediat după 1945, puteai regăsi în rândurile PCR oameni sinceri atașați de iluzia comunismului. Unii din ei, foarte puțini, cunoșteau poate și elemente de doctrină. Ulterior, cei mai mulți au intrat în partid din motive practice, datorită avantajelor pe care ți le putea da statutul de membru PCR. Când partidul începuse să capete dimensiuni mamut, evident nici măcar avantajele de odinioară nu mai puteau fi oferite multora. Speculez că, în 1989, șansele de a întâlni un om sincer dedicat PCR-ului erau egale cu șansele de a-l zări pe Elvis într-un OZN deasupra Șoselei Chitila. Am un prieten care stă pe acolo și acolo se mai întâmplă lucruri stranii dar Elvis…

Ce fel de partid modern ești tu dacă supui la vot îngrădirea sau nu a drepturilor unei minorități?

Reporter: Dar în prezent? Ce poți spune despre prezent?

Cătălin Augustin Stoica: Lucrurile stau așa și în prezent. Sunt oameni – mai mult sau mai puțin calificați în profesiunile lor, adeseori fără a excela în vreun domeniu – care se alătura unor partide pentru a avansa în (sau pentru o) carieră și mai ales pentru a face bani (pentru a sifona resursele statului). E un soi de mobilitate socială sponsorizată, așa cum exista în comunism. Se întâmplă la toate partidele. Oameni de tipul asta migrează rapid de la un partid la altul, după alegeri. Și aici ai lipsă de conținut. Ai văzut vreo voce publică a PSD să invoce vreun element al doctrinei social democrate sau vreun nume din istoria mișcării social democrate de la noi sau de aiurea? La fel, du-te să vorbești cu PNL-iștii. Cei mai mulți habar nu au despre ce înseamnă liberalism sau cum a evoluat el de-a lungul ultimului secol. De liberali ce sunt, au susținut un referendum ce viza îngrădirea drepturilor unei minorități. La fel și cei de la USR – unde nu e doctrină și nici suferință și întristare. Se laudă că s-au opus referendumului recent și că au făcut asta în urma unui vot dat în partid. Cum îmi atrăgea atenția un amic, ce fel de partid modern ești tu dacă supui la vot îngrădirea sau nu a drepturilor unei minorități?

Pile cunoștințe relații = Comuniștii înșiși s-au luptat să le elimine fiindcă le considerau supraviețuiri ale ordinii burgheze. Nu le-a ieșit.

Reporter: Urmează în cartea ta descrierea unei Românii de capul ei, de pile cunoștințe relații. În fapt ce-i dăunător în asta?

Cătălin Augustin Stoica: Aici sunt multe neînțelegeri. Pilele, cunoștințele și relațiile nu au fost create de comunism, așa cum susțin unii. Ele existau cu mult timp înainte de 1945. Și existau nu doar la noi ci în multe alte țări și pe alte continente, sub forma relațiilor clientelare. Comuniștii înșiși s-au luptat să le elimine fiindcă le considerau supraviețuiri ale ordinii burgheze. Nu le-a ieșit. Mai mult, sistemul de penurie și politica de favorizare a membrilor PCR au dus la amplificarea fenomenului. După 1989, penuria de bunuri și servicii a fost înlocuită cu penuria de resurse financiare. Pe fondul asta, relațiile și pilele au devenit principala formă de capital pentru a te îmbogăți. Rețelele „băieților deștepți” sunt „bogate” în capital de relații. Ele i-au inclus și îi includ pe cei din eșaloanele inferioare ale fostului regim și mai ales pe cei din fostele și actualele servicii secrete. Oamenii ăștia au avut acces la credite, împrumuturi fabuloase (remember Bancorex?) și mai ales la informații prețioase referitoare la privatizări, retrocedări etc. În Vest se vorbește de networking și – cum noi idealizăm tot ce vine din Vest – credem că acolo fenomenul e meritocratic și necorupt. Însă și acolo ai corupție, chiar dacă nu într-o formă atât de extinsă ca la noi. Problemele apar când astfel de rețele devin regula. De curând, m-am întâlnit cu o fostă studentă care mi-a zis că s-a angajat la stat în urma unui concurs dat. Era și ea uimită că a luat postul deși nu a avut nici o pilă. Am mai întâlnit reacții similare de la alți studenți în trecut.

Promovare în PSD și PNL = potență financiară, loialitate necondiționată, disponibilitatea de a sifona bani pentru partid

Reporter: Nu în ultimul rând este dezvoltarea economica ezitantă dată de conducerea politică din anii 1990 urmată de cea „coercitivă”, regulile jocului impuse de UE NATO FMI. Dragnea conducătorul și Dăncilă premierul României de astăzi par fabricați de toate aceste experimente sociale?

Cătălin Augustin Stoica: Nu e vorba de experimente sociale. Ne-am dorit să intrăm în UE, să fim parte a NATO. Or, toate astea au venit la pachet cu niște reguli și noi instituții. A avut loc, fără îndoială, o coliziune între noile forme instituționale și vechile practici. De aceea întâlnim numeroase decuplări instituționale (forme fără fond, dacă vrei) cu efecte perverse. Ascensiunea fabuloasă a unora ca Dragnea și Dăncilă se datorează mai mult unei dinamici interne, unor războaie culturale, economice și de putere locale. PSD e un partid social democrat doar în nume. Tinerilor intelectuali cu inclinații de stânga a te alătura PSD li se pare de neconceput. Normal, cum să apari alături de Codrin Ștefănescu sau de traducătoarea lui Pareto, Lia Olguta Vasilescu? Ce cunoștințe au oameni ca ei despre social democrație? Apoi, uite-te la cine este recrutat în PSD și cum se face promovarea în partid. Meritocrație? Nu, potență financiară, loialitate necondiționată, disponibilitatea de a sifona bani pentru partid – astea contează. Așadar, combinația dintre fuga de PSD și mecanismele de promovare internă ne-au dat actuala conducere. Totuși, lucrurile astea se întâmpla și la PNL. Și acolo întâlnești finanțatori siniștri (alde Becali de Banat cu talent oratoric de pastori neoprotestanți sau alții), beizadele promovate la vârful organizațiilor de tineret, foste colaboratoare ale greilor din PNL și PD-L – personaje care nu prea te trimit cu gândul la vreo selecție meritocratică.