INTERVIU Coridorul Vertical a fost dorit și finanțat în principal de europeni. Nu el e problema, ci „practicile care amintesc de cele ale Gazprom”, explică o expertă în energie

– Doamna Otilia Nuțu, avem acest scandal dezvăluit de Wall Street Journal, despre gazul american care ar trebui să circule prin Coridorul Vertical. Cine plătește pentru această infrastructură de transport? Pentru că înțeleg că sunt și bani americani acolo.
– Otilia Nuțu: A existat întotdeauna o dorință în UE ca piața europeană de gaze să fie cât mai bine interconectată. De ce? Pentru ca toți consumatorii să aibă acces la surse de energie din toate părțile. Din păcate, în zona noastră, unele proiecte au mers foarte greu. 

Ca să dau un exemplu: interconectorul dintre Grecia și Bulgaria a durat foarte mult. Unele proiecte au avut întârziere ani de zile, sunt începute înainte de războiul din Ucraina. Așa se întâmplă în Balcani, unii au avut nevoie de pretext să cumpere în continuare gaz de la ruși.

Dar în momentul în care a început războiul din Ucraina, practic, ne-a ajuns cuțitul la os: trebuia să facem ceva ca să nu mai depindem de Gazprom. 

Uniunea Europeană a zis: „hai să ne mișcăm mai repede cu aceste proiecte”

– Dar de unde trebuie să vină gazul care va circula prin aceste conducte? Din Marea Caspică?
– De oriunde. Practic, rețeaua de conducte exista, dar ne lipseau niște bucăți de infrastructură care să unească mai bine aceste piețe. De pildă, era țeava care aducea gaz azer spre Grecia. În același timp era planificat și un terminal de gaz lichefiat la Alexandroupolis, care și acela este întârziat. La momentul respectiv, nu era atât de competitiv gazul lichefiat cum este acum.

În momentul în care a intervenit criza provocată de război, iar Gazprom a început să taie gazul țărilor europene, inclusiv bulgarilor, Uniunea Europeană a zis: „hai să ne mișcăm mai repede cu aceste proiecte”. 

Da, în ceea ce privește terminalul de gaz lichefiat de la Alexandropolis, a existat și o finanțare americană (n.r.- acționariatul terminalului de gaz natural lichefiat este următorul: grupul grec Copelouzos, GasLog, DEPA Commercial, companie de stat, Grecia, Bulgartransgaz, companie de stat, Bulgaria, DESFA, operatorul rețelei grecești de gaze. Toți acționarii au câte 20%, iar GasLog este controlată de un fond de investiții american). 

În orice caz, ideea era că un terminal de gaz lichefiat nu te blochează să cumperi numai LNG qatarez sau LNG american. Este doar o deschidere către intrarea pe piața europeană a mai multor jucători.

„Scopul americanilor era să ne ajute. Sigur, aveau și ei un interes”

– De regulă când te apuci de construcția unei asemenea infrastructuri, ar trebui să te bazezi pe ceva, nu? Să știi sigur că acolo va veni gaz din Qatar sau din SUA.
– Nu a existat o asemenea condiționare. Evident că americanii se gândeau că au o oportunitate de a vinde LNG. Dar toată infrastructura de transport europeană se supune regulilor europene care presupun accesul nediscriminatoriu. Nu poate fi blocat accesul competitorilor.  

– Vorbim aici de Coridorul Vertical?
– Da, de toate proiectele care cresc interconectivitatea în zona aceasta europeană, unele mai fezabile, altele mai puțin, care au primit numele generic „Coridorul Vertical”. 

– Deci ca să fie clar, sunt proiecte gândite când era altă administrație la Casa Albă, administrația Biden.
– Da, scopul americanilor era să ne ajute, astfel încât consumatorii să aibă mai multe variante decât Gazpromul. Sigur, aveau și ei un interes, dar prioritatea era să aibă consumatorii de unde alege să nu mai depindă exclusiv de Gazprom. 

Proiectele au fost finanțate, parțial de operatorii de transport din țările respective, parțial de granturi europene și parțial de granturi americane. 

Presiune politică pe țevi plătite din banii cetățenilor europeni și americani

– Acum ce se poate remarca în scandalul cu ambasadoarea SUA din Grecia este că, practic, s-a schimbat prioritatea: aceasta nu mai era diversificarea surselor de gaz, ci cumpărarea exclusiv a gazului american.

– Da, ea (n.r.- ambasadoarea SUA) vine și pe această infrastructură de țevi și conducte, sprijinită de UE și de administrația Biden, propune un contract de închidere a pieței. Adică în loc să folosești infrastructura ca să intre toată lumea și să semneze contracte cu cine dorește, ea vrea să le bage pe gât un contract, făcând abuz de poziție dominantă. 

Gazprom făcea la fel: forța contracte pe termen lung, la preț fix, cu clauze „take or pay”, se cheamă „market foreclosure”. 

De ce nu a reacționat încă Comisia Europeană

– Dar Comisia Europeană nu a reacționat în niciun fel la această presiune americană?

– Scandalul a fost acum câteva zile, nu cred că au apucat cei de la Comisia Europeană. Dar ca principiu, o astfel de practică e sancționată ca anticompetitivă. Numai că lucrurile durează mult. Să nu uităm că, în 2010, niște țări au semnalat practicile comerciale ale Gazprom.

Dar a durat vreo 3-4 ani până s-a terminat investigația și s-a ajuns la concluzia că, da, Gazprom face abuz de poziție dominantă în zece țări și trebuie să plătească sancțiuni și să renegocieze contractele aflate în contradicție cu legea europeană. Oricum sancțiunile au fost ușurele și Gazprom s-a tot fofilat. Unele lucruri au rămas în aer.

Deci nu poți să spui că: „gata vine UE și ia măsuri”. Uitați-vă ce discuții sunt acum pe reglementarea rețelelor sociale. 

„Dacă e nevoie să pun presiune pe cineva să cumpere, înseamnă că acel contract nu e competitiv”

– România unde este în aceste scandal?
– Noi avem poveștile românești cu Bogdan Ivan care a încercat să le spună celor de la Romgaz să cumpere gaz american. Deci dacă un gaz ar fi competitiv, atunci consumatorul are de câștigat pentru că obține produsul la prețul cel mai bun.

Deci dacă gazul din acest contract (n.r.- pe care voia să-l impună Bogdan Ivan) ar fi competitiv și-ar găsi cumpărători într-o piață normală. Dacă e nevoie să pun presiune pe cineva să cumpere, cu pistolul la tâmplă, înseamnă că acel contract nu e competitiv. 

Deci ministrul nu a încercat să facă acest lucru cu Petrom, care ar fi zis, nu, aș ieși în pagubă cu un contract din acesta, ci cu o companie de stat, Romgaz. Cu alte cuvinte, a încercat să forțeze companii de stat să facă un contract dezavantajos. 

A doua problemă este că nu are absolut nicio noimă ca Romgaz să cumpere de la competitor de-al său. În loc să existe concurență între Romgaz și LNG-ul american, vei avea doar Romgaz. 

Pe termen lung, Europa vrea să scadă consumul de gaz

– Am mai văzut că unii spun că acum gazul în Europa este mai scump decât gazul american.

– Noi discutăm despre orizonturi de timp foarte diferite. Gazul în Europa este mai scump acum, anul acesta și câteva luni din anul viitor. Motivul este că războiul din Iran a prins depozitele pline, doar în proporție de 30% și a început sezonul de înmagazinare pentru iarnă. De aceea crește prețul. Și va fi așa până se termină consumul de iarnă din acest sezon. Iar acum, gazul american este mai ieftin decât cel din alte surse. 

Cu totul altceva este însă dacă discutăm despre un orizont de timp de 20 de ani. Pentru că așteptarea în Europa este să scadă foarte mult consumul de gaz. În Europa, gazul se înlocuiește cu alte surse de energie – în Olanda de exemplu se desființează centralele pe gaz și se pun pompe de căldură sau termoficare. Doar noi facem invers decât restul Europei.

Deci dacă în următorii 5-10 ani o să scadă semnificativ cererea de gaze, nu e deloc avantajos să ne legăm într-un contract care are un preț ce nu ține seama de această scădere a cererii de gaz, ci doar de prețul din SUA, unde cererea nu va scădea la fel de repede. 

„De aceea Kimberly Guilfoyle împinge atât de tare să forțeze pe cineva să semneze contractul ăsta”

– Dar știm că exact genul acesta de contract voiau să-l semneze americanii cu țările din Europa? Că nu s-a materializat încă.
– Acesta era tipul de contract de care se discuta: pe 20 de ani la prețul de la Henry Hub (n.r.- piața americană de gaze), nu la TTF, care este bursa europeană cea mai lichidă. 

Așa stăteau lucrurile când a venit Romgaz și a spus: „noi ne-am făcut calculele și pierdem atâtea milioane pe an din cauza acestei diferențe de preț”. 

Te aștepți ca gazul în viitor să fie mai ieftin, de aceea Kimberly Guilfoyle împinge atât de tare să forțeze pe cineva să semneze contractul ăsta. Deci dacă gazul ar fi competitiv s-ar vinde singur, nu ai nevoie să faci lobby pentru el. 

„Trag nădejdea că o să se oprească niște practici de genul acesta”

– Dar această infrastructură, Coridorul Vertical, este terminată? Sunt conectate Grecia și Moldova, de exemplu?
– Da și se poate folosi pe flux invers și vechea conductă care curgea de la nord spre sud, din Rusia spre Bulgaria. Poți duce gazul din Grecia unde vrei. 

Deci sunt discuții separate: infrastructura există și gazul lichefiat poate ajunge din Grecia și Ungaria. 

– În concluzie, credeți că după acest scandal o să se cumpere gazul lichefiat american?
– Eu trag nădejdea că o să se oprească niște practici de genul acesta. Dacă luăm doi jucători privați dintr-o piață ei pot face contracte pe termen lung și la preț fix, dacă le convine acest lucru. Dacă unuia dintre parteneri nu-i convine și atunci trebuie forțat cu pistolul la tâmplă să semneze atunci este o problemă.