Interviu cu Genndy Tartakovski, autorul lui Hotel Transylvania si Dexter's Laboratory: Dintotdeauna m-au speriat filmele de groaza

Autorul celebrelor seriale de animatie „Samurai Jack”, „Powerpuff Girls”, „Star Wars – Clones Attack” si „Dexter’s Laboratory” a venit pentru doua zile la Castelul Bran pentru lansarea primului sau lungmetraj de animatie, „Hotel Transylvania”. In afara de Anthony Minghella care a lansat „Cold Mountain” in Romania pentru ca l-a filmat aici, e prima oara cand un cunoscut regizor hollywoodian include Romania pe lista unui turneu international de promovare.

„Hotel Transylvania” aduna in 3D o gramada de monstri intalniti prin alte parti – de la Frankenstein, gremlins, zombies si vrajitoare pana la Bigfoot, care se strang la castelul Contelui Dracula cu ocazia aniversarii celor 118 ani ai fiicei acestuia, Mavis, biata Mavis vrea sa vada lumea, iar posesivul Dracula nu se indura sa-i dea drumul.

Aparitia unui insolent turist american pe nume Jonathan ii fura inima lui Mavis si il obliga pe Dracula sa isi reconsidere parerea despre oameni. Filmul nu e la fel de amuzant ca, de pilda, „Dexter’s Laboratory”, nu are o poveste alambicata sau un umor ravasitor, dar are cateva momente reusite si aduce o galerie de personaje interesante.

Rep: De ce ce animatiile dvs. sunt atat de diferite una de alta?

G.T.: Am scris multe dintre ele sau le-am supervizat scenariile, şi ele fac dovada aceleiaşi sensibilităţi şi aceluiaşi simţ al umorului, dar de fiecare dată am încercat să fac altceva. Aşa că diferenţele dintre „Dexter’s Laboratory” şi „Samurai Jack” sunt foarte mari pentru că dorinţa mea a fost să fac ceva diferit. Să inovez e ceea ce ma intereseaza in animatie.

Rep: Dar nu v-aţi mai implicat în scrierea scenariului şi în cazul lui „Hotel Transilvania”.

G.T.: Cu lungmetrajul de animaţie lucrurile stau puţin altfel, pentru că în acest caz sunt o mulţime de voci care se fac auzite – studioul (n.red. Sony Pictures Animation), Adam Sandler (n.red. – producător executiv), şi aşa mai departe. Am avut cateva intervenţii în scenariu, dar filmul nu putea fi creaţia mea sută la sută.

Rep: Deci nu îl consideraţi ca va reprezinta total?

G.T.: Nu, nu sută la sută.

Rep: Care sunt lucrurile care va inspiră?

G.T.: Totul. Cand lucrez la o animatie imi place sa imi trag seva din animatiile vechi de care sunt foarte apropiat. Pe de altă parte, cu cat trece timpul ma descopar savurand viata şi studiind foarte atent oamenii, incercand sa-i analizez. Oamenii sunt foarte interesanti, fiecare e o personalitate unica. Urmatorul pas e intotdeauna acela de a transla aceste personalitati intr-o animatie. In cazul lui „Hotel Transylvania” am ales un stil foarte accesibil, asa ca inspiratia mea au constituit-o mai ales animatiile clasice.

Rep: Ati revazut si horror-uri?

G.T.: Nu! (Rade.). Dintotdeauna m-au speriat filmele de groaza. Unii copii nu au nici o problema sa se uite la filme horror, dar mi-au facut pielea de gaina toata copilaria. Am dorit ca personajele din „Hotel Transilvania” sa fie cumva reprezentative, dar sa nu faca referire la toate filmele si cartile pe acest subiect. Am dorit ca ele sa aiba mai mult de-a face cu felul in care au ramas in amintirea noastra. De pildă, plecand din Castelul Bran voi duce cu mine o amintire care nu va fi neaparat fotografia lui, cat senzatia pe care am avut-o cand l-am vizitat.

Rep: Care a fost cea mai mare provocare avuta cu „Hotel Transilvania”?

G.T.: In primul rand faptul ca era vorba despre o poveste importanta spusa din mai multe puncte de vedere, de aceea a si asteptat pe bara pana sa fie facuta. (n.red. – proiectul a fost realizat in decursul a sapte ani.). A trebuit sa ne stoarcem creierii si sa hotaram cum trebuie facuta. Deci pentru mine provocarea cea mare a constat in a decide pe ce drum s-o luam, in a multumi pe toata lumea (inclusiv pe mine), si in a duce proiectul la final.

Rep: Faptul ca ati devenit de cativa ani tata v-a modificat perceptia asupra animatiei?

G.T.: Mda, nu cred ca mi-a modificat ideea despre animatie, cat felul in care ma uit la un film. Cand am facut „Dexter…”, singur, si l-am trimis la studio, saptamana urmatoare era deja pe micul ecran. Nu auzeam pe nimeni razand in jurul meu cand lucram la el. Unul dintre motivele pentru care am dorit sa fac lungmetraj a fost si dorinta de a trai pe viu reactia spectatorilor. Aceasta e o experienta incredibila.

Am avut o prima proiectie a filmului intr-o sala cu 300 de spectatori si am simtit efectiv ca acesti oameni privesc filmul. Sa-i auzi razand e cea mai placuta senzatie din lume. Asta mi-a schimbat perceptia asupra animatiei, deoarece copiii rad la umorul gestual şi cred ca de aceea le si place animatia.

Rep: Cand va uitati cu copiii la o animatie criticati des?

G.T.: Desigur, dar mai mult critica ei! Eu ma abtin sa fac prea multe comentarii – desi tin cu dintii la ideile mele despre animatie -, dar nu vreau sa ii influentez si sa le stric placerea. Ei nu vad filmul asa cum il vad eu. Ma rog, se uita si la filmele mele si cel mai mult le plac „Dexter’s Laboratory” si „Samurai Jack”. Fiica mea de şapte ani a vazut „Hotel California” intr-o faza initiala si mi-a spus pe sleau: „Tati, mai ai de lucru la el.” Asta m-a facut sa nu le mai arat nimic din film pana cand nu a fost gata, iar reactia lor de la Toronto (n..red. „Hotel Transylvania” a avut premiera mondiala la Festivalul de film de la Toronto) a fost foarte favorabila.

Rep: Ca fan „Dexter’s Laboratory” trebuie sa stiu daca aveti de gand sa il reluati vreodata.

G.T.: Nu stiu. Sunt foarte mandru de el, Dexter e inca viu in inimile oamenilor si e grozav ca oamenii inca il mai urmaresc dupa atata vreme. Cartoon Network tocmai a sarbatorit 20 de ani de existenta, iar „Dexter” a facut parte din programele lui originale inca de la inceput (n.red – mai exact, din 1994).

M-am inspirat putin din relatia cu fratele meu cand l-am conceput – eu fiind Dee Dee! Nu am papucii lui Dee Dee, dar sunt un mare dansator, pe cand fratele meu, care e programator, a fost dintotdeauna desteptul familiei. Dar, ce sa zic, „Dexter….” primul meu copil, insa am altii care asteapta sa se nasca.

Rep: E o mare diferenta intre a lucra pentru Cartoon Network si Sony Pictures Animation?

G.T.: Da. Una dintre cele mai mari diferente e ca la Cartoon Network am inceput toti impreuna – producatorii executivi ai studioului si cu mine. Faptul ca ne-am castigat respectul reciproc inca de la inceput ne-a fost de mare ajutor, pe cand la Sony a trebuit sa trec din nou prin acest proces. Acum, ca am depasit aceasta faza, avem o relatie foarte buna, dar la inceput a fost un pic dificil.

Rep: Si „Popeye”?

G.T.: Ne-am apucat acum de el, suntem la inceput. Va fi fara monstri. (Rade) De fapt, vor fi monstri, dar de alt gen. Pentru mine e interesant deoarece „Popeye” are de-a face doar cu umorul gestual si vreau sa fac filme care sunt bazate mai mult pe umorul gestual decat pe dialog. Acesta e scopul meu.

Rep.: Nu va tenteaza si filmul de fictiune?

G.T.: Am incercat ceva, am gustat putin acea lume, dar iubesc mult mai mult animatia. Ce e in inima si sufletul meu si care vrea sa iasa la lumina are legatura cu animatia, nu cu filmul de fictiune.

–

Adus in Romania de distribuitorul roman InterComFilm, Sony Pictures Animation si Castelul Bran, Genndy Tartakovski a venit de la Barcelona insotit de sotie si de cei trei copii, inainte de a pleca spre Torino. Intr-o zi ploioasa petrecuta la Castelul Bran, el a fost sedus mai ales de scara medievala secreta dintre etaje, marturisind la conferinta de presa ca vizitarea castelului i-a taiat respiratia si ca, daca ar face acum „Hotel Transilvania”, ar schimba anumite detalii.

Trailer Hotel Transylvania:

Filmul se lanseaza la noi in 19 octombrie, in varianta subtitrata si dublata, iar la Bran a fost prezenta in ziua de 14 octombrie si echipa care a realizat dublajul filmului la Ager Film, sub regia Ancai Sigartau – cu Claudiu Bleont dand voce Contelui Dracula (care in original e interpretat de Adam Sandler).

Anca Sigartau a spus ca dublajul in romana a fost considerat de la cei de la Sony Pictures Animation cel mai bun, dar cand Dracula si americanul Jonathan urca pe castel, Jonathan exclama „Se vede Budapesta de aici!”, pe cand in varianta in romana, sentimentul patriotic invinge textul: „Se vede Bucurestiul de aici!”, spune Jonathan in romana.

Intrebat la conferinta de presa daca nu a facut cumva o confuzie clasica intre capitala Romaniei si capitala Ungariei, Tartakovksy a dat vina pe nevasta lui care, avand origini maghiare, i-ar fi sugerat sa puna Budapesta in text.

Ziua petrecuta de Genndy Tartakovski la Bran s-a incheiat cu o petrecere intr-un cort montat in curtea castelului, la care a fost adus un mare tort ornat cu un castel si cifra 118 – trimitere la unul din momentele filmului.