Interviu cu Teodor Baconschi: Nu cred ca Ion Iliescu este ateu!

Este posibil ca ambasadorul Romaniei la Paris sa se supere pe mine, jurnalistul, pentru titlul care deschide acest interviu. Si ar avea dreptate. Dar eu, eu am gresit cu buna-stiinta. Pentru ca diplomatii sunt maestrii subtilitatilor, interviurile cu ei pot deveni criptice. Iar Teodor Baconschi este, in mod limpede, unul dintre “greii” diplomatiei romanesti. Asadar, am incercat sa-l scot din pepeni pe diplomatul de cariera pentru ca sa descoperim, impreuna, un intelectual lucid care nu se teme sa puna degetul pe rana.

“Mass-media este principalul responsabil al derivei publice din Romania”

– S-a nascut in 1963 la Bucuresti si este fiul poetului A.E.Baconsky. Este licentiat al Institutului Teologic Universitar din Bucuresti, pe care il absolva in 1985.

– Dupa cinci ani de studii obtine in 1995 titlul de doctor in Antropologie si Istorie Comparata a Religiilor la Sorbona. Vorbeste franceza, engleza, italiana, portugheza si greaca veche.

– Pana in 1997 este redactor-sef al emisiunii “Viata Spirituala”(TVR) si director al editurii Anastasia. Este apoi numit ambasador al Romaniei la Vatican si astfel debuteaza in cariera diplomatica.

– A mai fost ambasador la Lisabona si, in prezent, este ambasadorul Romaniei la Paris. A publicat numeroase carti de eseistica si filozofie crestina. A colaborat cu BBC si Europa Libera, iar in prezent detine rubrici permanente in Dilema Veche si Cotidianul.

– A primit mai multe decoratii, printre care cea de Ofiter al Ordinului National “Serviciul Credincios”.

Carte de vizita Teodor Baconschi

Vlad Mixich: Domnule Ambasador, va lansez dintr-un inceput o intrebare indiscreta: tineti un jurnal?

Teodor Baconschi: Sustinerea unui jurnal presupune un ego imens si placerea de a-l descoperi cu rigoare contemplativa. Nu-mi permit acest lux pentru ca am prea multe de facut peste zi, ajung acasa obosit si prefer atunci sa scap de mine, citindu-i pe altii. Tineam jurnal in prima mea perioada pariziana, la inceputul anilor ‘90. L-am publicat, cu un apendice scris la Lisabona, abia în 2005.

Regret insa ca n-am facut insemnari cotidiene pe marginea experientei mele strict profesionale. Mereu in actiune, am lasat memoriei sarcina de a retine doar esentialul, care e adesea fara farmec… Am pierdut astfel date, contexte, figuri majore, savori si nuante care ar fi meritat evocarea. De vreme ce am ales doua trasee complementare, mi s-a parut corect sa fixez granita dintre scrisul ”meu” (semnat Teodor Baconsky) si sfera diplomatica, unde figurez, ca in acte, sub ortografia ”Baconschi”. E, daca vreti, diferenta – nu doar stilistica – dintre telegrama cifrata si eseu.

V.M.: Dar daca ati fi tinut un jurnal, ce ati fi scris in el imediat dupa aflarea rezultatelor alegerilor europarlamentare din Romania?

Teodor Baconschi: Probabil ca as fi scris cateva pagini fatalmente amare. Nu ma gandesc la scorul partidelor sau la proportiile absenteismului. Constat doar ca utopia mea – o Romanie care, la doua decenii dupa caderea comunismului, s-a modernizat pe tipar occidental – e contrazisa de fapte.

Stiu ca asteptam prea mult si ca lucrarea individuala, oricat de onesta, se topeste în masa formulelor adverse. As spune ca am devenit insular, cu tot ce e placut si neplacut intr-o asemenea conditie. Visam o societate civilizata, solidara, centrata pe valori asumate si pe respectul elitelor autentice. I-am cautat, prieteneste, pe toti adeptii unei asemenea exigente. N-ai insa cum sa schimbi tendinta dictata de urne si de mass-media, in care vad principalul responsabil al derivei publice din Romania ”tranzitiei”.

Am ajuns sa traim intr-o tara unde inteligenta e un delict, exprimarea eleganta – un handicap

Teodor Baconschi

O sa-mi spuneti ca “insular” nu inseamna neaparat “singur”. Exista multi romani destepti, cu bun simt, cultivati, care se simt deopotriva europeni (ca mentalitate) si straini fata de actuala mahala nationala. Din pacate, ei sunt invizibili. Fie pentru ca n-au loc in mass-media, fie pentru ca isi urmeaza discret propria cariera, fie pentru ca deja au emigrat. Din pricina populismului mediatico-politic, am ajuns sa traim intr-o tara unde inteligenta e un delict, exprimarea eleganta, un handicap, iar argumentul, o sfidare.

“Mai bine faci parte din elita tamplarilor decat din grupul academicienilor promovati pe pile”

V.M.: Acesta este un raspuns dur. Este raspunsul unui om care nu mai are incredere in viitorul tarii sale?

Teodor Baconschi: Prefer sa raman lucid, tocmai pentru ca-mi doresc un viitor de seama pentru Romania. Cred ca a-ti iubi tara inseamna a realiza performanta certificata, daca se poate, la nivel international, a evita demagogia patriotarda, sforaiala si sforaria. Romania mea e tara culturii inalte de care generatiile precedente s-au invrednicit, e raiul limbii romane corecte, e societatea cetatenilor liberi, care se asociaza pentru binele comun. Pomeneam performanta ”certificata”, nu neaparat ”intelectuala”.

Romania mea e tara culturii inalte de care generatiile precedente s-au invrednicit

Teodor Baconschi

Excelenta n-are varsta, clasa sociala sau ideologie. Mai bine faci parte din elita tamplarilor decat din grupul academicienilor promovati pe pile, ca sa ma limitez la un singur exemplu, imaginar.

V.M.: Spuneati ca mass-media este principalul responsabil al derivei publice din Romania. Sunt curios sa aflu ce credeti despre rolul mass-mediei intr-o societate normala. Trebuie sa distreze sau sa educe?

Teodor Baconschi: E desigur nedrept sa culpabilizam o categorie profesionala. Avem inca ziaristi care-si practica meseria cu talent si curaj. Problema e ca sunt tot mai rari. Cunosc cate ceva din viata nevazuta a redactiilor. Se fac presiuni din exterior, se programeaza campanii calomnioase, se accepta dezinformarile, se petrec acte de coruptie cu tarif precis, iar mercenarii au adesea castig de cauza impotriva profesionistilor onesti.

Nu e vorba de ”orientarea” produsului mediatic la dreapta sau la stanga. Ma refer la dictatura josniciei, in numele ”audientei”. La promovarea lumii interlope, sub pavaza ”popularitatii”. La focalizarea pe ”senzationalul” minor care, prin repetitie, l-ar imbeciliza pana si pe Einstein. La tolerarea mizeriilor anonime de pe forumuri, adevarat infern al delatiunii si defularii bestiale.

Senzationalul minor, prin repetitie, l-ar imbeciliza pana si pe Einstein

Teodor Baconschi

Sau la suprimarea dreptului la replica, pe ideea ca raul e deja facut si ca maine va fi uitat. Daca dumneavoastra puteti nega raspandirea acestor fenomene, sunt gata sa ma acuz de pesimism exagerat. Ca sa revin la intrebare, bineinteles ca mass-media trebuie deopotriva sa educe gustul public, sa formeze responsabilitatea, sa informeze pe cat posibil obiectiv si sa ofere divertisment de calitate, nu balci permanent. Suna naiv, stiu.

V.M.: Este naivitatea o virtute sau un viciu in lumea diplomatiei?

Teodor Baconschi: Diplomatul este un actor al politicii externe definite in capitala pe care o reprezinta. Sunt statele ”naive”? Dimpotriva, sunt strict interesate sa-si atinga scopurile pe termen scurt, mediu si lung. Acesta este azimutul oricarui ambasador. De multe ori, prin analizele si sugestiile trimise, el influenteaza agenda si calendarul unei relatii bilaterale.

Alteori, daca apar instructiuni depasite sau incomplete, seful unei misiuni diplomatice poate corecta eventualele ”defecte de fabricatie”. Naivitatea, inteleasa ca sursa de candoare, are totusi un rol in aceasta meserie. Excesul de realism dauneaza. Exista in chimia actului diplomatic si alte ingrediente: viziuni, gesturi simbolice, sacrificii sau mici renuntari cu valoare de investitie.

“Avem peste 6000 de studenti romani in Franta”

V.M.: Gandul ma duce la campania de promovare a turismului romanesc cu ocazia turneului de la Roland Garros. Sa promovezi turismul unei tari europene care nu are inca drumuri rezonabile este o naivitate? Sa pui carul inaintea boilor este un viciu?

Teodor Baconschi: In principiu, aveti dreptate. Daca iti lipseste infrastructura atunci industria turismului este mentinuta la stadiul artizanal. Asta nu inseamna ca trebuie sa amanam startul primelor campanii pro-turism pana la inaugurarea viitoarelor autostrazi. Actiunea la care va referiti a speculat simpatic turneul de la Roland Garros, atragand atentia multor francezi asupra tarii noastre. Domnul Ilie Nastase e realmente o prezenta indragita in Franta.

Daca iti lipseste infrastructura, atunci industria turismului este mentinuta la stadiul artizanal

Teodor Baconschi

V.M.: Care este nuanta predominanta a imaginii Romaniei in Franta? Exista vreo diferenta intre felul in care sunt perceputi romanii si modul in care este perceputa Romania?

Teodor Baconschi: Nuanta predominanta e, ca sa zic asa, mixta. Perceptia comuna e formata din ”greaua mostenire” (oroarea comunismului in versiune ceausista si violentele dirijate de la inceputul tranzitiei) plus ”noua Romanie”, membru dinamic al UE. Cum avem in Hexagon o comunitate de nivel remarcabil – profesori, medici, ingineri, avocati, informaticieni, arhitecti, cadre medii sau studenti – cred ca imaginea ”romanului din Franta” e mai buna decît cliseul omului de pe strada cu privire la Romania ca tara.

Sigur, concetatenii romi nu ne ajuta prea mult, mai ales de cand taberele lor au impanzit periferia oraselor franceze. Ca sa rezum, imaginea Romaniei in Franta depinde mult de progresele reale din interior, de interactiunea celor doua societati si culturi, dar si de atitudinea generica a factorilor politici de la noi fata de traditia bilaterala. Avem peste 6000 de studenti in Franta. Sunt sigur ca ei vor tine cont de avertismentul lui Alexandru Paleologu care spunea: ”daca romanii pierd limba franceza, isi vor pierde memoria”.

“Nu cred ca Iliescu e ateu”

V.M.: As dori sa schimbam subiectul. Sunteti teolog si, in trecut, ati facut parte din grupul de reflectie pentru innoirea Bisericii, alaturi de Daniel Ciobotea, astazi Patriarhul Daniel. La aproape doua decenii de la initierea acestui grup, cat de multa nevoie mai are Biserica Ortodoxa Romana de o innoire luminoasa?

Teodor Baconschi: Nu mai vreau sa ”critic” B.O.R. si nici sa fiu criticat de cei care pretind ca o reprezinta: sunt prea numerosi. Intre 1995 si 2005, am pledat intelectual pentru deschiderea Ortodoxiei spre restul crestinatatii, spre adevaratele probleme ale societatii noastre, spre modernitatea europeana, spre intelegerea responsabila a democratiei si spre tezaurul traditiei patristice orientale sau occidentale.

Moderatia si echilibrul enerveaza pe toata lumea

Teodor Baconschi

Am facut asta printr-o serie de carti, prin conferinte, articole si eseuri, dar si prin eforturile asumate ca ambasador pe langa Sfantul Scaun. Am primit in schimb fie acuzatii dinspre adeptii secularizarii (ca sunt fundamentalist), fie reprosurile anumitor cercuri ecleziastice (ca sunt agentul valorilor profane). Concluzia e simpla: moderatia si echilibrul enerveaza pe toata lumea. E obligatoriu sa fii extremist. Sa ”alegi” o tabara si sa nu o mai parasesti, orice ar fi. Nu e genul meu.

Pe de alta parte, imi repugna tot mai mult postura de ”judecator” al semenilor mei. Asa ca, deocamdata, sustin doar ca avem clerul si laicatul pe care le meritam, asa cum avem politicienii pe care-i meritam. In ele se reflecta fara gres nivelul nostru real de intelegere a lumii, calitatile noastre sufletesti, vocatia noastra comunitara. Asa stam, pana la proba contrara.

V.M.: Cine credeti ca sunt cei care conduc Romania?

Teodor Baconschi: Iata si intrebarea direct provocatoare. Ce ati vrea sa va spun ca sa devin ”interesant”: ca niciunul nu e bun ? Ca toti sunt corupti ? Ca soarta tarii e decisa de histrioni egoisti si rapace, lipsiti de autentic patriotism si de simtul comunitatii? Fara staif european? Monogloti si agramati? Neciopliti? Populisti? Insensibili fata de o traditie romaneasca pe care o schimonosesc dispretuitor?

Nu va dau acest tip de raspuns pentru ca exista destule exceptii, dar si pentru ca generalizarile polemice s-au banalizat. Inteleg ca nivelul clasei politice e direct proportional cu nivelul de educatie al unei natiuni. Ce vedem azi e perfect organic. Ce-am putea obtine ”maine” depinde de o scoala mai buna, de reactia noii generatii, de timp, de evolutia lumii inconjuratoare…

V.M.: Sa ne imaginam ca s-a intamplat o minune si ca o doza suficienta din serul adevarului a fost administrata fiecaruia dintre ultimii trei presedinti ai Romaniei. Intr-o astfel de situatie ce intrebare i-ati adresa domnului Ion Iliescu? Apoi domnului Emil Constantinescu? Si in final lui Traian Basescu?

Teodor Baconschi: E clar ca nu v-a multumit ce-am spus adineaori. N-am replicat indeajuns de sangeros… I-am cunoscut pe toti trei, atat ca oameni cat si ca oameni politici.

In cazul domnului Iliescu, nu cred ca e ateu. In cazul domnului Constantinescu, nu cred ca are nevoie de paznici si girofar, pentru ca numerosi romani apreciaza ce a facut. Cu presedintele Basescu am avut onoarea de a lucra direct. Tot ce pot sa va spun e ca persoana sa reala e departe de cliseul pe care adversarii sai incearca sa-l acrediteze.