Interviu cu Therese Pearce Laanela (International IDEA): Votul în străinătate nu este doar o problemă tehnică, este o discuție despre societate
Therese Pearce Laanela este șefa departamentului electoral de la International Idea. Are o experiență îndelungată în domeniul electoral, de peste 20 de ani și este membru fondator la IDEA. A lucrat și la UNDP sau IFES, a fost director adjunct pentru programul de democratizare la Centrul Carter și a fost implicată în dezvoltarea de publicații, baze de date, rețele și curricule de training pentru administrația electorală, incluzând ACE Electoral Knowledge Network sau cursurile BRIDGE.
Aveți o experiență vastă în domeniul electoral și ați lucrat în multe țări. Cum poate o țară să găsească soluțiile potrivite pentru votul în străinătate? Să presupunem că avem cazul României, când oamenii nu pot vota în mod corespunzător și trebuie să stea la cozi uriașe. Și cum ne asigurăm că toți cei interesați sunt implicați în discuții?
Există câteva aspecte diferite. Există aspectul tehnic referitor la exprimarea voturilor de către alegători. Și există discuția despre cum să obținem un consens cu privire la calea cea bună. Acestea sunt două întrebări diferite. Să începem cu opțiunile disponibile și cu avantajele și dezavantajele fiecăreia.
Avantajul votului în ambasade sau în alte tipuri de secții de votare temporare organizate în străinătate este mediul sigur în care puteți organiza practic același tip de proceduri pe care le ai în mod normal într-o secție de votare; și acestea sunt deosebit de importante pentru asigurarea securității votului. Bineînțeles, problema este că “în străinătate” poate înseamna foarte multe. Timpul de călătorie poate fi diferit și, prin urmare, poate exista o inegalitate cu privire la accesul la vot. Acest lucru este deseori rezolvat prin alte mijloace, prin poștă sau prin Internet.
Avantajul este că elimină problema distanței. Dezavantajul este secretul votului sau capacitatea de a ști cine este cine. Nici una dintre aceste opțiuni nu este prescrisă de standardele internaționale, iar țările optează pentru diferite opțiuni, din diferite motive. Când vine vorba de a decide ce tip este cel mai bun, alte considerații trebuie luate în calcul. De aceea, trebuie să ne facem griji înainte de a lua o decizie, nu pe parcurs.
Pot fi banii un motiv pentru a alege o strategie?
Desigur că pot fi. Există o tendință la nivel mondial să ne orientăm spre opțiuni mai flexibile pentru a ajunge la alegători acolo unde sunt. Acest lucru se datorează faptului că identitățile se schimbă. Ideea că o persoană votează aproape de locul în care trăiește dispare. Alegătorii merg în străinătate, pot lucra în diverse țări sau orașe, iar studenții se află în locuri diferite. Și există multe motive pentru care cetățenii nu sunt acolo unde sunt înregistrați, unde este reședința lor. Autoritățile electorale trebuie să își actualizeze metodologiile în funcție de populație.
Dar există câteva considerente care trebuie luate în calcul. Unul dintre ele este costul. Cele mai multe tipuri de opțiuni pe care le oferim în străinătate, inclusiv vot prin poștă, în avans și altele, reprezintă costuri suplimentare. Și când deschidem această opțiune, costurile sunt greu de închis din nou. Și în fiecare caz trebuie să îți asumi că pot vota toți alegătorii în secțiile de votare; la fel trebuie plănuit și pentru celelalte metode. Nu cred că putem renunța la costuri ca parte a conversației pe care trebuie să o purtăm în societate. Nu înseamnă că nu trebuie să plătești, dar trebuie să fii conștient de asta.
Aceasta înseamnă că trebuie să gândim strategic, pe termen lung, nu doar pentru alegerile viitoare
Ai dreptate. Iată de ce acest lucru nu este doar o problemă tehnică, este o problemă a societății. Iată un exemplu. În Capul Verde, costul pe alegător este estimat la 16 dolari, foarte ridicat dacă se compară cu India, unde costul este de un dolar sau chiar mai puțin. Dar, în primul caz, ei au hotărât că granițele lor nu sunt geografice, se consideră a fi cetățeni dincolo de granițe. Aceasta este o prioritate și de aceea poate costa atât de mult. Mai mult, ilustrează că trebuie să existe o conversație despre cine suntem ca societate. Cetățenii care plătesc impozite ar trebui să aibă un cuvânt și ar trebui să facă parte din această discuție – ideea de a nu exista impozitare fără reprezentare. Problema identității naționale face parte din acea discuție despre cui ar trebui să i se permită să voteze.
Și există dimensiunea politică. Nu poți exclude asta. Orice fel de includere sau excludere a cetățenilor în lista celor care votează are implicații politice. De aceea, aceste discuții pot fi foarte contradictorii. Parlamentele ar trebui să ia aceste decizii, deoarece în final ele creează legea. Dar ceea ce am observat este că atunci când aceste decizii sunt luate pe motive politice pe termen scurt – de exemplu incluzând sau excluzând un grup care votează în diaspora – dinamica se poate schimba într-un timp scurt. Este foarte important să încurajăm politicienii să gândească nu numai pe termen scurt, pentru următoarele alegeri, ci pentru societate, pe termen lung.
În ceea ce privește aspectele tehnice, în afară de costuri, extinderea votului în afara secțiilor de votare introduce anumite vulnerabilități și trebuie să le recunoaștem. Este posibil ca personalul să nu aibă pregătirea sau experiența omologilor din țară. De asemenea, registrul alegătorilor tinde să fie o complicație în diaspora.
Cred că este important să luăm în considerare și motivele politice, sociale și economice, nu doar cele pur tehnice. Deci nu este vorba numai de partea tehnică, ci și despre a permite cât mai multor alegători să voteze
Aș spune că discuția privind înregistrarea nu exclude implicarea politică a cetățenilor. Primul pas este stabilirea criteriilor legale, adică cine este electoratul. Și aceasta este o conversație care ar trebui să includă toate aspectele la care te-ai referit: grupurile marginalizate și alții. Și ar trebui să se implice cât mai mulți cetățeni, partide politice, societate civilă etc.
Odată ce ați stabilit cui îi este legal permis să voteze, atunci este important să vă asigurați că toți acești oameni pot să voteze și să știu cum să facă acest lucru. Discutăm despre educația alegătorilor, dar și despre asigurarea mijloacelor tehnice pentru a putea face acest lucru posibil, în actualele secții de votare sau prin alte mijloace extinse. În acele cazuri în care îl extindem – și acesta include și votul în țară – este important să știm că există vulnerabilități de fiecare dată când adaugăm opțiuni de vot. Nu spun să nu facem asta, ci să ne pregătim în mod adecvat pentru a reduce și combate aceste riscuri.
În primul rând, ceva poate fi greșit: cu cât implicați mai multe persoane care nu sunt implicate în mod normal în alegeri, ceva poate merge prost. Poate fi vorba de o greșeală simplă. Sau dacă includeți Poșta pentru votul prin corespondență, adaugați la proces o autoritate care nu este familiarizată cu acest tip de proceduri. Dar, în același timp, există și percepția că ceva nu este în regulă. Și votul în afara țării poate fi predispus la acest lucru. Problema care a fost observată și rostogolită poate face sau nu o diferență cu privire la rezultate. Dar există percepția că a existat o manipulare, ceea ce poate pune în pericol tot procesul. Este o chestiune de încredere.
Cum construiești încrederea în instituții?
Spuneam că ceva poate merge prost sau există doar impresia că merge prost, fapt legat de încredere în proces și instituții. Există mai multe mijloace pentru a construi încrederea. În primul rând, este prin implementare corectă, prin simpla confirmare că autoritatea electorală organizează corect alegerile în mod repetat. Și dacă oamenii văd că alegerile se organizează competent, poate crește nivelul de încredere.
Al doilea aspect al construirii încrederii este relațional. Și acest lucru nu poate fi ignorat. Nu numai că trebuie să se descurce bine, ci trebuie să comunice cu adevărat și să consulte partidele politice, partenerii, grupurile care reprezintă persoanele marginalizate. Această muncă trebuie luată în serios, în mod continuu, în elaborarea procesului de votare, în planificarea acțiunilor viitoare, în evaluările ulterioare – cum a mers – ascultând păreri și arătând că preocupările contributorilor sunt luate în serios pentru organizarea alegerilor viitoare.
Care este opinia dvs. privind introducerea votării în avans pentru alegerile din străinătate? De ce este o idee bună și ce ar putea merge prost?
Pot să înțeleg de ce este necesar ca votul să aibă loc în mai multe zile. Ambasadele devin secții de votare, dar, în loc să fie la câțiva kilometri distanță, ca o secție de votare normală din România, circumscripția dvs. este mult mai mare. Deci, opțiunile de a exprima voturile trebuie extinse. Aș spune că un lucru important este atenția la posibilitatea alegătorilor de a vota. Dar acest lucru trebuie să fie echilibrat în raport cu securitatea și orice fel de extindere aduce o problemă de securitate – securizarea materialelor, vulnerabilitățile care pot apărea -, iar vigilența este importantă.
Și, cel mai important, trebuie ascultate vocile tuturor, înainte de a introduce ceva. Este nevoie de trei cicluri electorale pentru a introduce complet o reformă mare. Reformele mici, lucruri pe care le puteți schimba rapid, se pot face de la un ciclu la altul. Dar pentru o reformă mare, mai ales una controversată, trebuie să vă asigurați că există o acceptare socială. Nu trebuie să marginalizați pe nimeni. Deoarece problema percepției devine o problemă mai mare decât livrarea reală.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro