INTERVIU Cum se joacă politicienii cu creierul nostru? „Analizaţi-vă reacţiile la mesajele candidaţilor”

Ce efect pot avea pentru creier mesajele transmise de politicieni în campaniile electorale? Viorica Marian, psiholingvistă de top în SUA, cu cercetări traduse în Europa, China sau Japonia, analizează, pentru cititorii HotNews.ro, modul în care mesajele electorale ale politicienilor ne activează creierul. Ea explică și cum ne putem feri de discursurile manipulatoare.

• Născută la Chișinău, cercetătoarea Viorica Marian a emigrat în SUA în anul 1989. Este profesor de științe și tulburări ale comunicării la Catedra Ralph și Jean Sundin, profesor de psihologie la Universitatea Northwestern şi conduce un laborator specializat de cercetare în domeniul bilingvismului şi psiholingvisticii. A câştigat premii importante, precum Premiul John P. McGovern în ştiinţe comportamentale şi premiul Clarence Simon pentru predare şi mentorat.
• Viorica Marian este autoarea volumului „Puterea limbajului”, publicat la editura Humanitas, care analizează felul în care funcţionează creierul celor care vorbesc mai multe limbi şi rolul pe care îl are limbajul pentru neuronii noştri. Volumul este tradus în mai multe limbi europene, dar şi în chineză sau japoneză.
• Ea a venit în Bucureşti pentru a vorbi despre cercetările sale, pe scena Ateneului Român, la conferinţele Humanitas „Despre lumea în care trăim”.

„Limbajul pe care îl folosim are o putere profundă asupra modelării societăţii. Limbajul pe care-l auzim influenţează realitatea, deciziile pe care le luăm”, afirmă, într-un interviu pentru publicul HotNews, Viorica Marian, care în ultimii 30 de ani a studiat modul în care oamenii procesează limbajul scris şi vorbit. 

Ea spune că repetarea unui mesaj, indiferent cât de neverosimil este el, influenţează creierul să accepte acel mesaj. Astfel în mintea noastră sunt create „autostrăzi neuronale”, care ne fac să acceptăm mai uşor idei cu care, în mod normal, nu suntem de acord.

„Chiar dacă prima dată pare de-a dreptul ridicol, repetiţia influenţează creierul să accepte acel mesaj”

HotNews.ro: În volumul dumneavoastră arătaţi, printre altele, că mesajele pe care le auzim zilnic ne modelează atitudinea. Care e efectul campaniilor politice?
Viorica Marian: Limbajul pe care îl folosim are o putere profundă nu numai asupra modelării creierului, ci și asupra modelării societății, a mişcărilor sociale. Ştim cu toţii că politicienii angajează specialişti pentru a căuta cuvintele potrivite, expresiile potrivie pentru a aprinde anumite emoţii şi a genera aceste mişcări sociale. Pentru că, da, limbajul are puterea asta. Ştim, de exemplu, că se comandă sondaje şi, în funcţie de rezultate, politicienii îşi pot schimba mesajele.

De cele mai multe ori, însă, e foarte greu de separat mesajul de anvelopa în care este transmis. Astfel, persoana care poate manipula limbajul cel mai bine, de multe ori, creează şi impresia că are cel mai bun gând. Şi asta doar pentru că are un dar oratoric. Există studii care sugerează că persoanele care sunt fluente în mai multe limbi sunt mai puţin manipulabile de limbajul înşelător, pentru că înţeleg mai bine nuanţele cuvintelor. Practic, au o capacitate mai mare de a înţelege atunci când cineva încearcă să te manipuleze.

„La Goebbels era doar filosofie, dar acum avem şi date experimentale: repetiţia influenţează acceptarea unui mesaj”

– Ne puteţi da un exemplu de încercare de manipulare?
– Sunt multe trucuri folosite pentru a manipula limbajul într-un mod care să influenţeze şi cum gândim. De exemplu, în politică, de multe ori oamenii repetă acelaşi lucru, iar efectul e că oamenii încep să creadă acel mesaj. Chiar dacă prima dată pare de-a dreptul ridicol, repetiţia influenţează creierul să accepte acel mesaj.

– Asta pare filosofia lui Goebbels…
– Atunci era doar filosofie, dar acum avem şi date experimentale. Se poate vedea felul în care se schimbă activitatea creierului atunci când un mesaj este repetat. Apoi, mai există şi cuvinte-declanşator care, folosite într-o propoziţie, deturnează gândul în total altă direcţie. Poţi spune 100 de cuvinte dintre care doar unul să conteze. De pildă, atunci când spui cuvântul „cancer”, el slăbeşte puterea celorlalte cuvinte şi schimbă direcţia conversaţiei.

„Cele mai simple mesaje, uneori, au priză la o bază mai mare de oameni”

– Cum se întâmplă asta în campanii electorale?
– Vă dau exemplul unui experiment pe care l-am făcut cu copilul meu când avea doi ani. „Cât e 4-2”, îl întrebam. „2”, îmi răspundea. „Dar 9 împărţit la 3?” „3.” „Care e capitala SUA, New York sau Washington?” „Washington”. De fiecare dată când răspundea corect, lumea din jur era şocată. Secretul e simplu: în fiecare propoziţie, răspunsul corect este ultimul cuvânt. Când copiii sunt mici, au tendinţa de a repeta ultimele cuvinte. Când ştii asta, poţi s-o foloseşti în avantajul tău şi să-l întrebi: vrei pantalonii albi sau negri? Acesta e un exemplu mic care arată că felul în care construieşti propozițiile influenţează răspunsul creierului la informaţie. La fel şi la oameni maturi! Poţi să aranjezi informaţia în aşa fel încât să obţii reacţia pe care o vrei. De exemplu, „operaţiune militară specială”, în loc de „război”.

Haideţi să luăm alt exemplu: înţelegea unei poezii. Scriitorii şi poeţii scriu în diferite feluri de complexitate. Sunt unii poeţi care scriu poezii pentru copii, deci accesibil tuturor. Alţii scriu doar poezii pentru înţelegerea cărora ai nevoie de şcoala doctorală. La fel se întâmplă cu discursurile şi prezentările politicienilor. Cele mai simple mesaje, uneori, au priză la o bază mai mare de oameni. De aceea, politicienii folosesc limbajul cel mai simplu atunci când li se adresează alegătorilor, pentru ca audienţa să nu depună prea mult efort pentru a înţelege.

Apoi, alt aspect relevant: scriu în volumul meu despre cum noi credem că trăim într-o realitate obiectivă, că toți avem aceeași realitate. Însă realitatea ta și realitatea mea sunt deosebite, în funcție de limba pe care o vorbim şi de experienţele pe care le avem. Atunci când vorbim despre emoţii, am acceptat deja că felul în care doi oameni simt dorul sau dragostea e diferit. Dar nu ne dăm seama că, de fapt, acelaşi lucru e valabil pentru felul în care percepem realitatea.

 „Putem risca să intrăm într-o mlaştină a conştiinţei umane”

– Şi ce e de făcut?
– E un concept care se cheamă meta-conştientizare, capaciatea de a gândi abstract despre ceea ce gândeşti. Adică, analizaţi-vă propriile reacţii la cuvintele politicienilor. De ce mesajul acela a produs reacţia pe care o am? E o întrebare simplă, numai că lumea e ocupată, nu are timp, iar atenţia noastră e împărţită în prea multe direcţii, mai ales de reţelele sociale.

Or, dacă nu ai timp să analizezi şi ai avut o reacţie emoţională sau intelectuală, sinapsele s-au activat, iar repetiţia face ca aceste conexiuni să devină din ce în ce mai puternice. În neuroştiinţă, există expresia potrivit căreia neuronii care se declanşează împreună se conectează împreună. Deci, atunci când aceiaşi neuroni se aprind şi construiesc conexiuni, ei devin favorizaţi faţă de alţii care nu se aprind aşa des.

– Deci cea mai înţeleaptă alegere de a face un pas înapoi, introspectiv, nu e aceea de a te documenta şi mai mult despre politică?
– Mai ales acum, pe rețelele sociale care sunt mult influenţate de algoritmi, e foarte uşor să pici într-o capcană. Dacă ai petrecut un anumit timp urmărind ceva, algoritmul învaţă că asta îţi atrage atenţia şi, pentru a petrece cât mai mult timp pe platformă, îţi oferă conţinut similar pentru a-ţi reţine atenţia. Iar asta devine un cerc vicios.

În SUA, avem site-uri agregatoare de ştiri care prezintă şi poziţia ideologică. Practic, acelaşi eveniment este descris în diferite moduri: cum se raportează stânga la ştire, cum se raportează dreapta. Noi petrecem deja multe ore dintr-o zi pe telefon şi ar trebui să fim mai atenţi la ce consumăm, pentru că putem risca să intrăm într-o mlaştină a conştiinţei umane. În SUA, noi am ajuns acum la multe situaţii în care părinţii şi copiii nu-şi mai vorbesc pentru că îi despart opinii politice. Soţii divorţează pentru că nu pot găsi un limbaj comun pentru problemele politice. Societatea e foarte divizată. Politicienii nu-şi doresc armonie socială, am fi naivi să credem asta, unii doresc doar să câştige cu orice preţ.

Cred că e important să punem mai mult accent pe dialgul public. Astăzi, am ajuns ca arareori să intrăm în contact cu persoane care nu au aceeaşi părere ca noi. Şi, când găsim acea persoană diferită, imediat o excludem. Nu încercăm să o înţelegem, ci o etichetăm că e neinformată, needucată, săracă. Sau elitistă, fără contact cu realitatea. Or, dacă îndepărtăm oamenii în felul acesta, nu facem decât să creăm divizare. Iar divizarea le serveşte tocmai politicienilor, care pot să „dezbină şi să stăpânească”.