INTERVIU De ce comasarea localităților mici propusă de PSD „nu va aduce bani la buget”. Expert din fostul guvern Bolojan: „Știți cum e cu diavolul și cu detaliile”
Comasarea UAT-urilor cu sub 1.500 de locuitori nu este suficientă pentru o reformă reală a aparatului administrativ, susține într-un interviu pentru publicul HotNews expertul Victor Giosan, fost consilier pentru reforma administrației publice la Cancelaria premierului Ilie Bolojan.
- De ce o astfel de reformă nu va aduce bani la bugetul de stat, în opinia expertului în administrație.
- Propunerea PSD pentru modul de adoptare salvează reforma din a deveni „un Frankenstein”.
„Rămân sceptic”
HotNews: Domnule Giosan, în luna mai susțineați că partidele cu mulți primari nu sunt interesate de reforma administrației locale. Mai vedeți astfel lucrurile astăzi, când PSD, întors la guvernare, promite din nou o reformă a administrației?
Victor Giosan: În principiu, da. Nu știm detaliile promisiunii PSD. Mi se pare că, de principiu, este un lucru binevenit, însă, ceea ce s-a anunțat în prealabil, că ar fi vorba numai de unități administrativ-teritoriale de sub 1.500 de locuitori, prin comasare voluntară, mi se pare complet insuficient.
Și atunci, rămân în continuare sceptic, pentru că o reformă reală de comasare, chiar și voluntară, trebuie să pornească de la câteva lucruri.
În primul rând, dimensiunea minimă a noii entități trebuie să fie 5.000, dacă nu chiar 7.000 de locuitori.
Apoi, trebuie să rezolve și alte probleme legate de preemțiunea comasării în jurul orașelor mici, medii sau al municipiilor reședință de județ, precum și problema zonelor metropolitane din jurul marilor orașe de peste 150.000 de locuitori, inclusiv a zonei metropolitane a Bucureștiului. Este un lucru fundamental dacă vrem să stimulăm dezvoltarea economică.
Deci, până nu vedem planul, continui să fiu sceptic, dar, repet încă o dată, este un anunț pozitiv, care merge în direcția cea bună, dar știți cum e cu diavolul și cu detaliile.

„Eu am fost modest. O unitate administrativ-teritorială ar trebui să aibă minimum 10.000 de locuitori”
– De ce trebuie să fie minimum 5.000 de locuitori în entitatea rezultată după comasare?
– Pentru că există studii internaționale care spun că o unitate administrativ-teritorială de nivelul unei primării, ca să furnizeze în mod eficient serviciile, trebuie să aibă minimum 10.000-15.000 de locuitori. Eu am fost modest cu cele 5.000 sau 7.000 de locuitori, deci contează foarte mult această mărime.
Evident, subliniez și eu ce a subliniat și domnul Grindeanu, că acest lucru nu schimbă locul de furnizare a serviciilor. Dacă fuzionează, să zicem, trei sau patru primării vechi, evident că sediile acestor primării continuă să rămână centre de furnizare a serviciilor. Deci populația nu va simți faptul că dispare primăria.
Pragul de 1.500 a fost ales „ca să nu sperie prea mult primarii”
– Și atunci, de ce credeți că a fost ales acest prag, de 1.500 de locuitori?
– Ca să nu sperie prea mult primarii. Pentru că, vă dați seama, sunt puține entități eligibile. Sunt relativ puține. Dacă pragul era 5.000, erau eligibile 80% din primării. Așa sunt eligibile mult mai puține.
– Își protejează social-democrații propriile primării comasând doar localitățile cu mai puțin de 1.500 de locuitori? Electoratul, în aceste zone rarefiate, pentru ce culoare politică optează?
– În general, primăriile mici, de sub 1.500 de locuitori, sunt, într-adevăr, în zone cu densitatea populației scăzută – fie că vorbim de zone montane, fie că vorbim de zone de deal cu populație mai rară, fie că vorbim de Delta Dunării. Dar n-am făcut niciodată vreo corelație între aceste zone și culoarea politică a primarilor.
Însă, eu sunt din județul Vâlcea și vă pot confirma că în zona de nord a județului, în general, sunt primari PNL.
„Bani nu va aduce”
– Are totuși beneficii reforma propusă de PSD și Luca Niculescu, chiar și la scară redusă? Ar aduce bani la bugetul de stat?
– Nu, bani nu va aduce, și nici dacă o facem cu un prag de 5.000 sau 10.000 de locuitori. Spre deosebire de ce speră multă lume, eu sunt sceptic că se vor obține economii la buget. Și mai ales dacă vorbim numai de 1.500 de locuitori, vă dați seama că se vor desființa puține primării și puține consilii locale.
Marele avantaj va fi că banii se vor cheltui mult mai bine, dar că vom face economii substanțiale la buget prin reforma aceasta… eu sunt rezervat.
– Deci circuitul administrativ ar fi eficientizat?
– Da, să știți: dacă fuzionăm trei primării, capacitatea administrativă instituțională a primăriei mai mari rezultate crește. Cresc și sursele ei de finanțare, poate să-și angajeze personal de mai bună calitate, poate să-și aducă un urbanist sau un arhitect.
Deci acesta este marele avantaj al comasării: creează entități mai mari, mai puternice economic și bugetar, care își permit să aibă personal de mai bună calitate.
„Mai era un partid sceptic cu privire la această reformă”
– Ați fost acolo în 2025, când la nivelul executivului se discuta despre reforma administrației. Ați asistat la vreun moment în care social-democrații au insistat la Ilie Bolojan să urgenteze adoptarea unei astfel de reforme?
– Să știți că eu nu am participat la ședințe pe această temă. Cât am fost consilier domnului Bolojan pentru reforma administrației publice, am scris câteva note de politică publică în care propuneam diverse variante de reformă.
Le-am înaintat dânsului, șefului cancelariei, însă atmosfera a fost tot timpul foarte tensionată în coaliție. Discuțiile atunci, în toamna anului trecut, erau concentrate foarte mult pe problema reformei pensiilor speciale ale magistraților. Pulsul nu era favorabil acestei reforme.
Vreau să vă mai amintesc că mai era un partid al coaliției sceptic cu privire la această reformă, e vorba de UDMR. Și vedeți, din cauza mecanismelor coaliției, nu cred că premierul putea să-și asume să împingă o reformă în care UDMR era sceptic, PSD spunea una și făcea alta. Deci eu am înțeles perfect contextul complet nefavorabil pentru așa ceva.
– Dar credeți că această variantă, cu 1.500 de locuitori, ar putea fi mai degrabă digerată de partide?
– Trebuie să vedem care sunt localitățile și unde se concentrează. Însă, dincolo de aspectul politic, problema mi se pare că este un pas mult prea timid.
Dacă tot ne complicăm cu o reformă, și vă spun că o astfel de reformă este foarte complicată, nu numai în România, ci oriunde în lumea asta unde s-a încercat – în multe locuri a eșuat, în alte locuri a reușit… Deci, dacă tot ne înhămăm la așa ceva, măcar să ne înhămăm la un proiect complet, care să poată să dea rezultate.
„Degeaba facem o astfel de reformă dacă sistemul electoral continuă să stimuleze oligarhiile locale”
Eu vreau să văd proiectul, pentru că nu e problema numai de a fuziona niște localități. Mai avem de rezolvat problema finanțării acestor localități, transparența modului de finanțare, transparența modului în care se finanțează investițiile publice, în special din banii naționali Anghel Saligny pentru autoritățile locale. Iar problema investițiilor, vreau să vă spun că este extrem, extrem de delicată, pentru că noi am băgat o groază de bani în ultimii ani în investiții locale cu eficiență extrem de scăzută.
Și mai avem o problemă politică foarte delicată, care se numește sistemul electoral. Pentru că actualul sistem electoral nu face decât să consolideze oligarhii locale. Or noi degeaba facem o astfel de reformă dacă sistemul electoral continuă să stimuleze oligarhiile locale. În ce sens? În sensul în care primarii în funcție sunt extrem de greu de schimbat cu un sistem electoral într-un singur tur.
„O comasare voluntară presupune bani și trebuie să aibă o ghilotină”
– Președintele PSD Sorin Grindeanu a venit cu o modificare la propunerea inițială din programul de guvernare – comasările nu ar mai fi voluntare, ci obligatorii. Este mai bine, este mai rău?
– Să știți că o comasare voluntară presupune bani în plus, pentru că, pentru a o face, trebuie să oferi niște stimulente financiare. Deci asta înseamnă bani și probabil că bani nu există.
Evident că o comasare normativă este mai eficientă, se poate face mult mai ușor. O comasare voluntară, ca să fie de succes, trebuie să ofere stimulente mari și să aibă un fel de ghilotină după doi-trei ani. Lumea trebuie să știe foarte clar că, dacă nu se face până atunci, va intra automat într-un proces de comasare obligatorie.
Asumarea răspunderii, singura soluție pentru ca reforma să nu devină „un Frankenstein”
– Este adoptarea reformei prin asumarea răspunderii cea mai bună variantă?
– Sincer vorbind, tehnic, aceasta este singura posibilitate. Pentru că, dacă faci o astfel de lege în Parlament și fiecare începe să mai modifice pe ici, pe colo câte ceva, iese un Frankenstein.
Deci orice fel de reformă de genul acesta, că e vorba de 1.500, de 5.000 sau de 10.000 de locuitori ca limită minimă pentru o nouă unitate administrativ-teritorială, trebuie făcută prin asumarea răspunderii, pentru ca textul să rămână coerent.
– Și cum rămâne cu proiectul de a reduce numărul de județe, despre care se tot discută de un deceniu? Ar trebui cuplat cu această comasare la nivel local?
– Da, în mod normal ar trebui cuplat și nivelul regional. Există o variantă să unim două-trei județe și să facem un județ mai mare, există o variantă să transformăm actualele regiuni de dezvoltare în niște super-județe.
Aici avem și o problemă constituțională. Pentru că potrivit Constituției, avem numai două niveluri de administrație subnațională: nivelul local și nivelul județean. Deci trebuie să rămânem în acest cadru de două niveluri și ceea ce rezultă ca nivel regional trebuie să-l numim tot județ.
Sau avem o altă variantă de regionalizare, susținută de un grup de specialiști intelectuali de la Iași, care vrea o regionalizare și pe criterii cultural-istorice ale vechilor regiuni ale României. Deci aici dezbaterea se complică și mai mult. Și plus, eterna problemă a unei regiuni cu majoritate maghiară. Vă dați seama cât de mult se complică.