INTERVIU De ce doi dintre cei mai buni absolvenți de Medicină din România au ales să le fie greu în 2026: explică cum au luat Terapie Intensivă la rezidențiat, când mulți colegi ai lor au ales medicină de înfrumusețare

La recentul concurs de rezidențiat din noiembrie 2025, din primii 200 de rezidenți, în ordinea mediilor, 33 au ales cele două specialități care țin de medicina de înfrumusețare, doar unul a ales chirurgia generală și 6 au ales ATI (terapie intensivă). HotNews a vrut să înțeleagă ce i-a făcut pe cei care au ales o specializare dură, precum terapie intensivă, să o prefere. 

7.000 de absolvenți de medicină a avut România anul trecut. La finalul facultății, ei dau examenul de rezidențiat. Pe baza notei, intră în a doua etapă a formării lor ca doctori: vor face practică și continuă educația academică în spitale, ca medici rezidenți. Ei sunt angajați în aceste zile, de început de 2026. 

Specialitățile „dure” nu au fost extrem de atractive. La finalul examenului, un singur candidat din primii 200 a optat pentru chirurgie generală. 6 au vrut ATI. Câțiva au vrut alte specialități chirurgicale: obstetrică-ginecologie (5 din primii 200), oftalmologie (4), neurochirurgie (2) și otorinolaringologie (ORL – 2 candidați). 

Iar chirurgia pediatrică, chirurgia cardiovasculară, ortopedia sau urologia, specialități chirurgicale și ele, nu se regăsesc în preferințele primilor 200 de absolvenți.

I-am căutat și i-am găsit pe doi dintre cei care au ales Anestezie-Terapie Intensivă, una dintre specializările cele mai solicitante și cu o imensă resposabilitate în timp real.

„Numărul 7” și „numărul 10” din cei care au ales ATI

Iuliana și Iustian Iachim au avut un punctaj de peste 850, fiind în primele câteva sute de concurenți din 7.000 care au dat examenul de rezidențiat. Sunt al 7-lea, respectiv al 10-lea dintre absolvenții de Medicină din țară, din lista celor care au ales ATI. Sunt soț și soție. S-au cunoscut în clasa a XI-a, la meditații la chimie, când se pregăteau pentru admiterea la Medicină. 

„A fost «chimie» între noi de la început, asta e gluma noastră, o spunem mereu”, spune Iustinian. 

Au intrat împreună la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius din Constanța, ambii fiind constănțeni, iar în timpul facultății s-au căsătorit. 

„Am făcut multe gărzi la Chirurgie generală”

Iuliana și Iustian Iachim povestesc că au fost foarte atrași, în facultate, de toate specialitățile chirurgicale. „Mergeam în gărzi, am făcut multe gărzi împreună cu echipa de la Chirurgie generală de la Constanța. Mai ales vara, când era vacanță la facultate și aveam mai mult timp liber. Ei ne-au fost ca niște mentori”, își amintește Iustian Iachim. 

Spitalul Județean de Urgență din Constanța deservește, în mod normal, în extrasezon, o populație de aproximativ 400 de mii de persoane, spune tânărul. 

În timpul sezonului estival, când ajung câte un milion de turiști pe litoral, „lucrurile devin foarte complexe și dificile pentru toate liniile de gardă de pe toate specialitățile”. 

„Am învățat să fim în proximitatea pacientului critic și a pacientului chirurgical”

În acea perioadă, au văzut pacienți cu „diferite patologii chirurgicale poate mai beningne – cum ar fi colecistite, apendicite acute, apărute și în contextul alimentației de sezon – dar și politraume, în urma unor accidente rutiere aduse de pe autostradă sau de pe drumurile din județ.”

„Pe noi ne-a atras foarte mult partea aceasta și ne-a format: am învățat să fim în proximitatea pacientului critic și a pacientului chirurgical”, mărturisește tânărul.

„Perioretator este un moment foarte sensibil pentru orice pacient, este un moment de vulnerabilitate. Și ne-a plăcut foarte mult această oportunitate de a fi acolo într-un moment dificil și de a aduce liniște și o senzație de siguranță, că totul va fi bine în acel moment greu.”

La finalul facultății de Medicină, la examenul de rezidențiat, nu au optat însă pentru o specialitate chirurgicală, ci pentru Anestezie-Terapie Intensivă.

Cum au ales locul de muncă

Principalul motiv pentru care au renunțat la chirurgie este „lipsa locurilor de muncă”, spune Iuliana Iachim, în dialogul cu HotNews. 

„Ni s-a părut – poate ne înșelăm – dar ni s-a părut mai ușor să ne găsim un loc de muncă în Anestezie-Terapie Intensivă decât într-o specialitate chirurgicală.”

„Este ușor de observat, în anunțurile de angajare în spitale publicate pe site-ul Ministerului Sănătății, câte posturi de specialități chirurgicale găsești în spitale care sunt reședințe de județ. Cu siguranță sunt mai multe în spitale secundare, terțiare, din orașe mititele. Acolo, într-adevăr, este nevoie”, adaugă ea.

De ce nu au vrut spital de oraș mic: „Fonduri insuficiente – nu ai medicamente, nu ai bani pentru analize” 

I-am întrebat pe Iuliana și Iustian Iachim de ce au exclus ideea de a face chirurgie într-un spital dintr-un oraș mic. 

„Este un pic greu să ne exprimăm direct, pentru că nu am fost acolo să vedem. Dar din informațiile pe care le-am primit și din ce am auzit, nu sunt condiții. Și de aceea medicii se feresc. Ceea ce se poate întâmpla și la multe spitale mari, din centre universitare sau din orașe mari”, spune Iuliana Iachim.

„În facultate, mai vedeam că se scot posturi la Hârșova sau la Cernavodă. Spitale din județul nostru. Dar toată lumea ne-a spus să fugim. Colegii mai mari, care terminau facultatea și luau un rezidențiat pe post, la Măcin spre exemplu, și ajungeau medici specialiști acolo, nu rezistau mai mult de câteva luni”, o completează Iustian Iachim.

Motivele „sunt multe”, spune Iuliana Iachim. Unul dintre ele: „Personal deficitar pe toate liniiile – medici, asistenți, infirmieri. Tot personalul este deficitar. Fonduri insuficiente – nu ai medicamente, nu ai bani pentru analize. Nu ai de niciunele din ceea ce îți trebuie. Și atunci, trebuie să inventezi, să te descurci.”

Iustian Iachim consideră că „e paradoxal să scoți la concurs un post de medic de chirurgie generală într-un spital de genul acesta, unde poate că nu există aparat de anestezie, sau nu există substanțe anestezice, sau nu există anestezist. Sau poate este un anestezist care vine o dată pe săptămână, din afara spitalului, și atunci trebuie să programezi toate operațiile. Dar dacă ai o urgență, o trimiți la Constanța sau la București, unde e cel mai aproape.”

Gărzile nu se plătesc la rezidenți

În plus, amintește Iustian Iachim, medicii rezidenți nu sunt plătiți pentru gărzi.

Iar un motiv important pentru care mulți rezidenți evită specialitățile considerate mai grele, cu multe urgențe, este că numărul gărzilor „variază direct proporțional cu numărul de urgențe din specialitatea respectivă – cât de multe urgențe sunt – și cu numărul de rezidenți care sunt în specialitatea respectivă”, explică el.

„În cardiologie de exemplu, cu toate că gărzile sunt foarte grele, există un număr mare de medici rezidenți. Și atunci, numărul de gărzi scade, pentru că se împart la numărul de rezidenți. Cu toate că este foarte mult de muncă într-o gardă de cardiologie. Dar numărul de gărzi este mai mic. Dacă sunt două pe lună, este ok. Dar dacă sunt 6-7-8, cum este la ATI, e mult mai greu. Exact așa este și la chirurgie generală, tot 7-8. Exact așa sunt și la medicină de urgență.”

„Uneori, garda nici măcar nu mai are legătură cu învățatul”

În garda unui medic rezident, spune Iuliana Iachim, „este un volum de muncă foarte mare. Sunt 18 ore în care poate nu ai timp să bei apă, să mănânci sau să mergi la baie. Și în timpul ăsta, trebuie să fii în cea mai bună condiție a ta, pentru că nu îți permiți să faci greșeli.”

Garda, compltează Iustian Iachim, „nu este tratată ca o activitate caritabilă. Nu o să îți mulțumească nimeni vreodată. Problema se pune că tu trebuie să înveți”.

„Dar uneori, garda nici măcar nu mai are legătură cu învățatul”, adaugă el. 

„De foarte multe ori am văzut că, la o operație complexă, din care un medic rezident chirurg ar avea multe de învățat, și pe care a văzut-o doar în carte, în sala de operație intră domnul profesor cu un medic primar, un medic specialist și, eventual, cu rezidentul de an VI, care mai are două luni și dă examenul de specialitate.”

Oricum, spune el, „mai mult de patru persoane în general nu au loc, nu ai cum să vezi pur și simplu ce fac mâinile medicului acolo unde este plaga chirurgicală. Chiar și patru sunt foarte înghesuiți. De obicei, al patrulea stă mai deoparte și primii trei fac cu adevărat ceva.”

„Este doar munca de jos ceea ce ești lăsat să faci”

De obicei, „medicii rezidenți pe chirurgie stau în Unitatea de Primiri Urgențe, unde la un spital mare nu se opresc urgențele, și fac diverse activități: un tușeu rectal, scriu o foaie, întreabă pacientul dacă a avut scaun, dacă are simptome de ocluzie intestinală, îl palpează etc. Toate aceste lucruri trebuie să le scrii în foaie.”

„Cam acesta este grosul muncii pe care o face un medic rezident într-o gardă”, spune tânărul.

Iar „atunci când se termină garda, nu îți este permis să pleci acasă, de cele mai multe ori. După ce termini garda, la ora 8 dimineața, de cele mai multe ori îți începe o nouă zi de lucru, care se termină la ora 15, și abia după aceea pleci acasă”, adaugă el. 

„Și, din păcate, de cele mai multe ori, este doar munca de jos ceea ce ești lăsat să faci. Pe care nu o să o facă domnul profesor, nu o să o facă medicul primar și nu o să o facă nici medicul specialist, care e fericit că tocmai a scăpat și el de munca de jos”, mai spune Iustian Iachim.

Din „dermato” ajungi mai ușor în privat

La dermatologie –  prima specialitate medicală unde locurile la rezidențiat s-au epuizat anul acesta –  „gărzile sunt mai ușoare, în număr mai mic, iar după rezidențiat ai posibilitatea să te angajezi la privat”, arată Iuliana Iachim.

„Până la urmă, și cu cardiologia (specialitatea medicală aleasă la rezidențiat de cei mai mulți dintre primii 200 de absolvenți de Medicină – n.red), deși gărzile sunt foarte grele, cu multe urgențe, poți lucra după rezidențiat la privat, în ambulatoriu, într-un cabinet, și poți să scapi de urgențe. De aceea este preferată mai mult decât o specialitate chirurgicală”, completează Iuliana Iachim. 

Au dat a doua oară rezidențiatul pentru a veni la București

Iuliana și Iustian Iachim au ales, la rezidențiatul de anul acesta, Anestezia-Terapie Intensivă. Pentru a doua oară. Au ales-o și anul trecut, când au susținut prima dată examenul de rezidențiat. 

Cu toate că au obținut și anul trecut note despre care spun că le permiteau să aleagă „orice specialitate, în orice centru universitar” – Iuliana a luat nota 899, iar Iustian 846 – au ales, anul trecut, să rămână aproape de familie și să facă rezidențiatul în secția ATI a Spitalului Județean Constanța.

Anul acesta au dat din nou examenul, după ce au decis, „din motive personale”, că își doresc să facă rezidențiatul la București. „Au apărut situații neprevăzute, care ne-au făcut să ne reorientăm.”

„Anul trecut am obținut performanțe mai bune la rezidențiat. Anul acesta ne-am chinuit să învățăm peste munca de rezidenți ATI de anul I și a fost un pic mai dificil. Dar a fost foarte bine, nu putem să ne plângem, am luat niște punctaje foarte mari”, spune Iustian. 

Se poate schimba specialitatea pe parcursul anilor de rezidențiat

Ministerul Sănătății le permite medicilor rezidenți să își schimbi specialitatea, „dacă în urma concursului de rezidențiat ai ales o specialitate și constați că ai făcut o alegere greșită și te decizi să o schimbi. Spre exemplu, dacă ai luat 850 de puncte, iar ultima notă la cardiologie în centrul universitar în care ești a fost 840, poți să te muți de la ATI la cardiologie, dar numai în centrul în care ești. Dacă vrei să te muți în alt centru, trebuie să repeți examenul de rezidențiat”, explică Iustian Iachim. 

De aceea, el și soția lui au fost nevoiți să repete anul acesta rezidențiatul, pentru a se putea muta la București. Asta cu toate că, spune Iustian Iachim, „ultima notă la ATI București anul trecut a fost undeva la 740, mult sub punctajele obținute de noi: 899 a luat Iuliana, iar eu am luat 846.” 

Dar „Ministerul Sănătății a înăsprit aceste reguli pentru că, înainte, se practicau foarte mult transferurile. Nu permite transferul, ci doar schimbarea specialității în același centru universitar.”

„A fost o reclamă destul de proastă la televizor, în ultima perioadă, pentru ATI”

Dar au ales, și a doua oară, tot Anestezie-Terapie Intensivă. O specialitate medicală grea, despre care Iuliana spune că este ocolită de mulți dintre colegii ei de la Medicină. La rezidențiatul de anul acesta, au ales-o doar 6 dintre primii 200 de candidați cu notele cele mai mari. 

Una dintre cauze: „Toată lumea este speriată că pacientul te poate da în judecată. Ceea ce, după părerea mea, se poate întâmpla în orice specialitate.” 

Dar, adaugă ea, „a fost o reclamă destul de proastă la televizor, în ultima perioadă, pentru ATI. Care cred că a accentuat lucrurile.”

Terapia Intensivă – „ultimul baraj”

Iustian Iachim spune că „ATI este ultimul baraj, ultima piedică, în momentul în care un pacient devine atât de bolnav încât starea lui este critică. Iar noi suntem ultimul baraj care poate opri decesul.”

„Orice specialitate, medicală sau chirurgicală, în momentul în care un pacient devine atât de bolnav încât scapă situația de sub control, are nevoie de noi: să ajungă într-o secție ATI, care să poată să gestioneze complexitatea unui astfel de pacient”, adaugă el. 

Senzația de stigmă

Un pacient grav bolnav, ajuns în Terapie Intensivă, „va avea nevoie de ventilație invazivă, deoarece nu mai poate să respire singur. Are nevoie de oxigen suplimentar și de protezarea invazivă a căilor aeriene, adică de intubaj orotraheal. În momentul în care cordul și vasele de sânge nu mai pot menține tensiunea arterială este nevoie de medicamente vasopresoare – celebra Noradrenalină – care să mențină tensiunea. Și de multe alte medicamente și alte intervenții și proceduri care să îl mențină pe linia de plutire. Care este foarte subțire, de cele mai multe ori”, explică Iustian Iachim. 

Iar atunci când se ajunge la decesul unui pacient „noi întotdeauna suntem în preajmă. Iar lucrul acesta generează o oarecare stigmă”, este de părere medicul rezident. 

„Vezi pacientul într-un moment critic”

În aceste condiții, emoțiile într-o secție ATI sunt mari atât pentru aparținători, cât și pentru medici, povestesc cei doi rezidenți. 

„Emoțiile sunt mari pentru aparținători în momentul în care un pacient ajunge în Terapie Intensivă. Fie că are un prognostic cât de cât favorabil, fie că nu”, spune Iuliana.

„Și sunt foarte mari și pentru noi, pentru că ne dorim să facem bine fiecare pacient, să îl scoatem din suferință. Noi nu ne dorim să avem pacienți care se chinuie, care au dureri, care nu mai pot să se alimenteze singuri, să se ridice singuri din pat, să îi îmbrățișeze pe cei dragi”, completează Iustian Iachim. 

Pentru Iuliana și Iustian Iachim, tocmai acesta a fost motivul care, spun ei, i-a făcut să aleagă ATI. 

Însă tot acesta poate fi un motiv „pentru care nu se alege atât de mult această specialitate. Pentru că vezi pacientul într-un moment critic. Și în alte specialități ai momente grele. Dar e posibil, totuși, ca în această specialitate medicală să ai mai multe momente grele, comparativ cu altele.”

Examen „unic în România” pentru rezidenții de ATI

Iuliana și Iustian Iachim povestesc și că „ATI este o specialitate foarte dificilă și este și un examen foarte riguros, ceea ce este unic în România.” Se referă la examenul de specialitate, de după anii de rezidențiat.

Toate celelalte specialități medicale, explică Iustian Iachim, susțin, la finalul rezidențiatului, examen de medic specialist cu o comisie prezidată, în general, de profesorul-medic care a fost coordonator de rezidențiat. 

„Asta nu înseamnă că examenul este mai ușor. Dar poate fi mai ușor să dai examen cu un profesor care te-a îndrumat în anii de rezidențiat și despre care știi ce pretenții are, știi pe ce se axează. Și nu este standardizat: poate profesorul de chirurgie la Constanța te întreabă ceva, cel de la București altceva și așa mai departe.”

În ATI, examenul scris constă în subiecte unice la nivel european, care sunt alcătuite la Bruxelles și care sunt distribuite simultan în toate țările europene, plus alte țări care au aderat la Societatea Europeană de Anestezie și Terapie Intensivă.

„Iar aceste subiecte sunt făcute dintr-o bibliografie riguroasă, din cele mai actuale tratate de ATI. Examenul este extrem de dificil, iar promovarea lui are valoare de probă scrisă la examenul de medic specialist. După care urmează un examen practic, dat tot așa, cu comisii din țară, cu diferiți profesori”, spune Iustian Iachim.

Acest examen scris, arată el, „descurajează mulți doritori de ATI. Pentru că este un exament și mai dificil decât cel de rezidențiat. Spre exemplu, în bibliografia pentru acest examen sunt 10 cărți, comparativ cu 3 cărți pentru rezidențiat.”

Ministerul Sănătății are în plan să standardizeze examenul de medic specialist pentru toate specialitățile, la nivel național.