INTERVIU De ce e vitala pentru Europa liberalizarea comertului cu petrol si gaze din SUA si cat de simpatic ii e Rusiei TTIP: europarlamentarul Sorin Moisa despre cel mai mare acord comercial din istorie

Cu un grad de acceptabilitate care plaseaza Romania in primele trei tari din UE, dar si cu cateva temeri fundamentate din partea unor sectoare economice, acordul de liber schimb dintre UE si SUA (TTIP) a devenit pentru cateva zile subiect important la Bucuresti. Europarlamentarul Sorin Moisa a organizat la finalul lunii octombrie o conferinta care a reunit nume grele implicate in negocierea celui mare mare acord comercial din istorie. Moisa a facut publice si datele unei consultari nationale. De ce e vital pentru Europa accesul la energia din SUA si cum se raporteaza mediul romanesc de afaceri la unificarea standardelor europene si americane? Aflati dintr-un interviu acordat HotNews.ro de europarlamentarul Sorin Moisa (PSD).

Video realizat cu echipament Nikon.

Rep: Bună ziua. Aţi realizat, în ultimele luni, o consultare naţională pe tema TTIP, parteneriatul transatlantic între UE şi SUA, aţi realizat o conferinţă de popularizare a rezultatelor la care aţi avut o participare de prim-rang din punct de vedere al invitaţilor europeni. Care sunt principalele rezultate ale acestei consultări naţionale pe care aţi realizat-o?

Sorin Moisa: Da, am descoperit, în economia românească, 31 de priorităţi, direcţii, lucruri pe care economia românească le aşteaptă efectiv de la această negociere. Am descoperit 6-7 puncte care, din punct de vedere social, sunt foarte relevante pentru societatea românească, dincolo de economie. Şi toate acestea s-au tradus într-o poziţie destul de solidă, completă, şi sofisticată, şi nuanţată a economiei româneşti, aşa cum am putut eu să o radiografiez, în contextul acestei negocieri. Şi la conferinţă am discutat şi am avut reacţii pe propunerile extrase, ca să spun aşa, din economia românească, de la negociatorii europeni, de la cei care efectiv ne reprezintă în această negociere, de la cei care vor face tratatul din punctul de vedere al europenilor şi am avut şi reprezentare, după cum ştiţi, foarte bună pe partea americană, l-am avut pe ambasadorul SUA la UE, care la rândul lui a digerat aceste puncte şi a reacţionat foarte-foarte concret la ele.

Rep: E genul de iniţiativă pe care în mod normal o realizează guvernele, eventual parlamentul, eventual partidele politice. De ce aţi făcut dumneavoastră această consultare?

Sorin Moisa: Aici sunt într-un uşor dezacord cu dumneavoastră. Nu sugerez că guvernele nu ar trebui să se ocupe şi ele de subiect. Dimpotrivă, ele sunt cele care, colectiv, au creat mandatul de negociere al Comisiei Europene. Însă, competenţa de a negocia tratate de comerţ este, de 60 de ani, a Comisiei Europene. E centralizată la Bruxelles. Guvernele şi-au pierdut suveranitatea în acest domeniu la nivel individual. Ele se exprimă, la nivel colectiv, în Consiliu.

În realitate, lucrurile se întâmplă cam în felul următoRep: Comisia propune un mandat de negociere şi guvernele, din nou, istoric deja, de zeci de ani, s-au învăţat să reacţioneze la această propunere, să se asigure că nu sunt lucruri cu totul contrare intereselor lor; însă partea de dinamică, partea foarte activă din negociere, atât în a crea mandatul şi apoi în a-l duce la îndeplinire, e, totuşi, a Comisiei. Deci e o putere strânsă la Bruxelles.

Iar cenzura politică, democratică, pentru această putere vine din partea Parlamentului European. Deci, cu adevărat, cei pe care trebuie să-i tragem la răspundere să îi canalizăm pe direcţia pe care noi, România, noi, economia românească ne-o dorim în această negociere sunt, totuşi, Comisia Europeană şi Parlamentul European.

Eu n-am făcut o favoare României făcând această consultare. Mi-am făcut datoria de europarlamentar care în comisia de comerţ internaţional trebuie să cenzureze Comisia Europeană, în Comisia de Comerţ Internaţional a Parlamentului European trebuie să am grijă cum Comisia Europeană urmăreşte să reflecte şi interesele ţării mele, unde am fost ales. Deci fără a judeca, în vreun fel, ce-a făcut sau ce n-a făcut, ce ar fi putut să facă guvernul, am auzit păreri – în funcţie de pe cine asculţi, nuanţele sunt diferite – cred că e excesivă, o critică exclusivă asupra unei administraţii naţionale, oricare ar fi ea. Deci dacă am vorbi de cea de la Berlin, practic reacţia ar fi similară.

Rep: Să revenim la consultarea pe care aţi realizat-o. Pe o scară de la 1 la 10, care ar fi gradul de informare în societate pe acest subiect?

Sorin Moisa: La sectorul economic, aş spune, undeva acum suntem în zona de 7.5. Cred, cu toată modestia, că poate un punct-un punct jumătate din acest grad de informare l-am adus şi eu cu campania de consultare din mai încoace. Multe firme, toate organizaţiile patronale, am scris la peste 1500 de firme. Am scris la toate organizaţiile patronale, am creat un formular online, am avut foarte-foarte multe dezbateri, discuţii, individuale sau pe sector cu companii. Cred că am ajutat şi la creşterea gradului de cunoaştere…

Pentru a extrage o reacţie informată, sau în cunoştinţă de cauză, a trebuit să şi informez. De multe ori am dat destul de mult context pentru ca oamenii să poată să-şi dea seama şi să verbalizeze „Ah, stai, de fapt, că mă interesează!”. Nu eşti neapărat conştient – şi noi, în general, în România suntem destul de fatalişti – nu prea ne vine să credem că mediul mare, strategic, poate chiar fi influenţat de noi.

Asta e o negociere şi noi putem să avem un input, o influenţă în această negociere schimbând lucruri mari, pe care nimănui nu-i vine să creadă că aş putea eu, parlamentar european român, să am o influenţă asupra taxei vamale pe care o plăteşte el în SUA peste 2-3 ani.

Ei, adevărul e că eu chiar pot să am această influenţă, şi oamenii care au venit la Bucureşti sunt cei care efectiv negociază şi aceste lucruri în cadrul tratatului. Asta e obiectul tratatului. Deci noi chiar suntem reprezentaţi în negociere. Am avut reacţii relativ sceptice de la multe companii, însă uşor-uşor am văzut că s-au antrenat în proces, şi-au dat seama că nu e glumă, nu e un moment de propagandă, de PR ieftin, şi cred că a crescut şi gradul de informare.

Pe de altă parte, sunt companii care exportă în SUA. Evident că ei ştiu foarte intim această piaţă. Ştiu ce probleme au în vamă uneori, ştiu unde sunt taxele vamale excesive, ştiu când nu au acces la piaţă sau trebuie să îndeplinească condiţii foarte costisitoare pentru acces la piaţă. Oamenii ăştia ştiu…

Rep: … ştiu problemele legate de standarde, pentru că aici e o mare dificultate de acces pe piaţă, nu doar tarifele vamale…

Sorin Moisa: Absolut. Sigur că da. Tarifele sunt o mică parte, însă, din fericire, cumva, România e afectată de câteva vârfuri tarifare – spun din fericire pentru că pe acestea aproape sigur le vom putea elimina.

Rep: … adică e potenţial de interes uriaş în piaţă…

Sorin Moisa: Exact. Şi asta e partea uşoară a tratatului. Întotdeauna la tarife te înţelegi mai repede decât te înţelegi pe reguli, care schimbă regulile societăţii, instituţiilor; acolo e mai complicat. La tarife, însă, după ce stabileşti ce ţi-ai protejat, lucruri sensibile pe care nu discuţi, ajungi mai uşor la înţelegere.

Rep: Care ar fi sectoarele din economia românească care ar beneficia de aceste scăderi abrupte de tarife?

Sorin Moisa: Încălţămintea, masiv. Ceramică, textile.

Rep: În zona de industrie agro-alimentară există astfel de scăderi posibile?

Sorin Moisa: Acolo nu. Acolo problema e, de pildă la carne şi preparate sau produse din carne, sunt reguli de acces pe piaţă. Deci nu tarifele sunt problema, ci faptul că nu eşti nici măcar eligibil, pentru că sistemul românesc fito-sanitar nu e recunoscut ca echivalent celui american.

Rep: Ne întoarcem la percepţia societăţii româneşti.

Sorin Moisa: Deci economia ştie destul de bine, şi evident cei care sunt implicaţi pe piaţa aceasta. Societatea, ceva mai puţin, dar vreau să spun că nu e un excepţionalism românesc aici, şi mie îmi place lucrul ăsta, e un fel de bun-simţ colectiv la români, suntem o economie de anvergură mică-medie, suntem, geo-politic, o ţară la periferia occidentului – asta e o realitate fizică, şi instinctiv populaţia României sprijină nu doar o relaţie în general cu Statele Unite la nivel strategic, militar, şi-aşa mai departe, ci şi mai multă integrare economică între UE şi SUA Simte probabil că, cu cât integrarea economică e mai puternică între Europa şi SUA, cu cât e mai multă masă în centrul gravitaţional al Occidentului, cu atât şi forţa de atracţie şi securitatea, practic, României, în cele din urmă, este mai solidă. Şi cu cât SUA sunt mai prezente economic în România, cu atât şi prezenţa securitară, militară a SUA e mai sigură.

Rep: Aveţi cifre legate de acceptabilitatea acestui tratat în societatea românească?

Sorin Moisa: Da, absolut! E un eurobarometru faimos, 75% dintre români susţin TTIP, cred că e ţara a doua, din punct de vedere sprijin – dacă nu mă înşel cred că Lituania este pe primul loc cu 78-79% şi mai e apoi Malta cu cifre asemănătoare cu România.

Rep: Care sunt ţările din UE cu cel mai mic grad de acceptabilitate?

Sorin Moisa: Germania, Franţa, Valonia belgiană, şi Austria.

Rep: Vedeţi vreun scenariu în care această opoziţie puternică în ţările pe care le-aţi menţionat să ducă la o deraiere sau o întârziere semnificativă a negocierilor?

Sorin Moisa: Ştiţi care e paradoxul? S-ar putea să ducă la o accelerare, care să fie defavorabilă.

Rep: Care ar fi mecanismul?

Sorin Moisa: Păi doamna Merkel ar vrea să se închidă TTIP-ul cât mai repede, pentru a evita să se pună problema ratificării în anul electoral german, 2017. Şi aici e un mare risc. Presupunând că ne grăbim foarte tare, din motive politice: avem alegeri în Franţa, alegeri în Germania, avem referendumul britanic – pentru asta, culmea, oameni cu societăţi care privesc în mod diferit America vor un TTIP închis cât de repede. Italia vrea un TTIP închis cât de repede pentru că are vârfuri tarifare mari, cum avem şi noi încălţăminte, ceramică, şi astea sunt lucruri pe care le-ar putea lua imediat şi li se pare că poate restul sunt poveşti pe termen lung. Ei, din punctul meu de vedere, riscul e, dacă facem un TTIP uşor, un TTIP-Light, o formă parţială, diluată, riscul e că lăsăm toate subiectele cu adevărat grele, dar care ele înseamnă integrare economică şi ele înseamnă o perspectivă solidă de competitivitate şi supravieţuire împreună a celor doi poli ai lumii occidentale pe termen lung…

Rep: … şi de integrare reală, puternică, a celor două economii…

Sorin Moisa: …şi eliminarea tarifelor vamale e integrare, însă integrare puternică, cu adevărat semnificativă la scară istorică, să zic aşa, e dacă ne armonizăm şi regulile. Cel puţin într-o măsură semnificativă. Or, teama mea e, că dacă ne grăbim să facem TTIP-ul mâine dimineaţă, luăm ce-i mai uşor şi lăsăm tocmai aceste lucruri, care sunt controversate în anumite societăţi europene şi parţial chiar în SUA unele dintre ele. Deci, dacă luăm tot ce-i uşor acum şi lăsăm tot ce-i mai complicat pe mai târziu, s-ar putea ca acel mai târziu să nu vină niciodată.

Rep: Care e stadiul negocierilor SUA-UE la acest moment?

Sorin Moisa: Aşa, la nivel cantitativ, suntem fix la jumătate. În sensul abordării subiectelor cu adevărat grele, nu suntem la jumătate. În orice negociere, temele foarte grele rămân la final. Problema e că noi nu ne-am apropiat nici măcar de cele mediu-grele încă.

Rep: Care e calendarul cel mai optimist?

Sorin Moisa: Cel mai optimist e 2016.

Rep: Să fie, în 2016, semnat şi să se intre la ratificare.

Sorin Moisa: Da. Să se închidă negocierea în 2016.

Rep: Când avem şi ultimul an al administraţiei Obama, cel care este unul din… e promotor principal…

Sorin Moisa: Da, din păcate el a fost şi promotorul TPP-ului, acordul Trans-Pacific, care, din punctul meu de vedere, e o greşeală strategică mare…

Rep: În ce sens?

Sorin Moisa: Păi în sensul că, pentru competitivitatea lumii occidentale şi supravieţuirea la pachet în sensul de loc decent din punct de vedere economic pe planetă, cred că e mai importantă integrarea economică în interiorul Occidentului decât cu ţări din afara spaţiului occidental. Pentru că avem valori comune şi avem mai mari şanse să ne prezervăm. Şi valorile comune nu sunt o poveste goală. Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că, lucruri pe care poate le luăm aşa, ca fiind garantate, nu sunt deloc garantate.

Rep: Dar ce ar însemna mai concret lucrul acesta? Cum se traduce ceea ce aţi spus?

Sorin Moisa: Păi, din punctul meu de vedere, ar fi fost mai înţelept să facem TTIP-ul, Statele Unite şi Europa între noi…

Rep: Ca să avem acest nivel de standardizare…

Sorin Moisa: Să avem acest nivel şi să avem…

Rep: …nişte valori la care să se raporteze, ulterior, şi restul lumii…

Sorin Moisa: …şi mai multă putere economică în raport cu restul lumii. Pentru că totul, până la urmă, se reduce şi la o competiţie economică foarte dură. Deci, ce înseamnă acordul Pacific pentru noi? Înseamnă că pe piaţa americană companii europene vor fi înlocuite, deci anumite cote de piaţă europene se vor diminua şi vor fi înlocuite de cote de piaţă ale ţărilor asiatice. Deci o companie din România care vinde mobilă, ar putea să piardă în faţa unei companii care vinde un brand din Vietnam. Totuşi, comerţul liber înseamnă şi integrare economică, acum Statele Unite au dat un semnal foarte puternic – de fapt se întâmplă, nu e doar un semnal – se integrează cu Asia mai degrabă decât cu noi. Eu aş fi preferat să confruntăm lumea împreună, să amorsăm un proces de integrare profundă între noi şi apoi, cu toată gentileţea posibilă, să abordăm şi restul lumii, mai degrabă decât să construim pârghii unul împotriva altuia integrându-ne cu restul lumii mai întâi.

Rep: E o poziţie personală, sau o simţiţi şi la nivelul Bruxellesului, la nivelul Parlamentului European, Comisiei Europene?

Sorin Moisa: Nici într-un caz nu pot să spun că o simt la nivelul Comisiei Europene, aş face o injustiţie acolo. Sigur că fenomenul de deviere de comerţ, când eşti înlocuit pe piaţa unui terţ pentru că acel terţ are un acord de liber-schimb cu altul – sigur că-i cunoscut, acesta e secretul lui Polichinelle, dar nu e neapărat politic foarte înţelept să spui, la nivel executiv, lucrurile astea. Eu sunt liber pentru că mi se pare onest, reprezentând poporul european, cu sau fără ghilimele, şi sigur, pe cel român, fără ghilimele, mi se pare firesc să spun lucrurile astea. Din orice carte de comerţ internaţional le afli, de altfel, nu-i un mare secret.

La nivelul Parlamentului, sigur, sunt colegi care sunt foarte conştienţi, sunt colegi care nu sunt neapărat atenţi la toate detaliile, şi nici nu e cazul pentru că toţi ne bazăm pe cei care sunt în comisiile de specialitate. Însă am descoperit, cu mare bucurie, cumva, congressmani americani care înţeleg lucrul acesta foarte bine.

Rep: Cei care sunt mai ataşaţi, practic, de o integrare mai puternică a celor doi poli ai occidentului, UE şi SUA şi văd o greşală strategică…

Sorin Moisa: Şi-acolo se îmbină valorile comune cu angoasa că Vietnamul, de pildă, va fi o nouă Chină pentru America şi ar putea să urmeze un nou mic-mediu val de dezindustrializare, aşa cum s-a întâmplat. Deci în America există o dramă chineză, sau o dramă legată de China. A plecat clasa mijlocie cu industriile spre China după ce China a intrat în OMC, şi înainte, dar s-a accelerat după ce China a intrat în OMC, şi există o reacţie sociologică destul de puternică la acest lucru. Ei, acordul Trans-Oacific e văzut în acelaşi registru de foarte multă lume, s-ar putea să se repete, cumva, trauma chineză prin acordul Trans-Pacific, integrarea cu bazinul Pacific.

Rep: Să ne întoarcem la calendarul TTIP. Care e scenariul cel mai pesimist?

Sorin Moisa: Cel mai pesimist, 2021, zic eu.

Rep: De ce exact 2021?

Sorin Moisa: Pentru că dacă nu reuşim în 2016, şi nici în 2017 din motive de alegeri europene, urmează 2019 – ah, de ce ani impari? Păi se spune că în America nu se adoptă niciun acord de comerţ în ani pari…

Rep: … pentru că e vorba de final de mandat…

Sorin Moisa: …şi sunt alegeri parţiale pentru Congres, da. La fiecare doi ani. Şi, deci avem 2017, dacă nu reuşim să închidem până atunci, urmează 2019 când avem alegeri în Europa şi se schimbă Comisia Europeană, şi-apoi urmează 2021.

Rep: Sa ne întoarcem la România. Care sunt cele mai mari temeri ale mediului de afaceri faţă de acest mandat?

Sorin Moisa: Sigur, pe partea de aşteptări avem şi multe alte lucruri bune, nu ştiu dacă o să avem timp să le discutăm acum. Singura angoasă mare pe care am întâlnit-o într-un sector este cel al creşterii păsărilor, avicultură. Pui şi pasăre. SUA au un model foarte-foarte industrializat, sigur şi modelul european e mai degrabă industrializat, însă fermierii, crescătorii noştri de pui şi pasăre au standarde foarte stricte şi costisitoare, reflectând valorile unei societăţi, mă rog, post-moderne, post-materiale: bunăstare, mediu şi lucrul acesta costă. Pe tot lanţul de producţie, costă.

Ei, punctul lor de vedere, care cred că e valid, este valabil, este că fermierii americani, sau crescătorii de pui şi pasăre americani sunt mult mai puţin supuşi unor astfel de constrângeri, deci în măsura în care ei ar putea să intre liberi în Europa ar fi injust şi ar putea să măture o bună parte din puiul şi pasărea europeană, respectiv românească.

Rep: Alte industrii care-şi fac probleme legate de negocieri, aşa cum arată în momentul acesta mandatul?

Sorin Moisa: Am mai întâlnit, parţial, la textile. Sunt unii cărora le e teamă că eliminarea protecţiilor ar duce – nu atât la înlocuirea lor pe piaţa românească, cât la înlocuirea lor pe alte pieţe europene, de pildă Germania. Pentru că Statele Unite sunt destul de competitive pe textile. Însă am întâlnit, în interiorul acestei industrii şi opinia exact contrară, conform cărora produsele lor, în general produse în lohn în România, sub branduri puternice şi de calitate foarte bună sunt deja bine poziţionate faţă de cele americane, pe piaţa globală şi că ar putea să facă fără probleme faţă concurenţei în Europa.

Deci aici am întâlnit nuanţe. Singurul sector cumva fără, cu o opinie foarte omogenă, e puiul şi pasărea. În rest, marea majoritate a sectoarelor – asta e vestea bună pentru noi – sunt ofensive, în sensul simt că au mai mult de câştigat decât de pierdut sau nu au nimic de pierdut.

Rep: Unul din capitolele extrem de interesante în această negociere e energia, şi-anume dorinţa UE ca producătorii americani sa poata exporta. Vedeţi vreo posibilitate ca SUA, la finalul acestor negocieri, să accepte exportul de gaze catre UE?

Sorin Moisa: Absolut! Eu cred că SUA vor accepta această posibilitate chiar înainte de încheierea TTIP-ului. Eu lucrez cu un număr de congressmani-cheie acum, din state producătoare, mai cu seamă din state producătoare de gaz şi petrol din Statele Unite, să treacă pentru a liberaliza foarte repede, chiar înaintea încheierii TTIP-ului, exporturile de gaz lichefiat în speţă, LNG şi petrol din Statele Unite către Europa. E un interes strategic al Statelor Unite la acest moment, pentru că preţurile sunt în general foarte mici, cu revoluţia gazelor de şist în America, preţul la energie a ajuns foarte mic şi au deja un aşa-numit supply-response, un răspuns al ofertei.

Preţurile sunt atât de mici, încât trebuie să pună exploatări în conservare, sau să nu exploateze. Şi pierd. În momentul acesta, industria americană e atât de competitivă încât şi-ar putea permite să exporte şi nu mai există angoasa securitară. Ei şi-au introdus aceste interdicţii la export în anii 70, când au fost şocurile petroliere. Acum nu mai e cazul. Ei se comportă, încă, legal vorbind, ca şi cum ar fi într-o economie de raritate a resursei, dar, de fapt, au o economie cu abundenţa resursei.

Pentru noi, liberalizarea comerţului cu energie e vitală, mai e şi dimensiunea securitară, şantajul rusesc, deci însăşi posibilitatea de a importa liber şi fără niciun fel de constrângere din Statele Unite înseamnă o sursă alternativă, care crează o alternativă în raport cu Rusia, care nu se mai poate comporta arbitrar în acel moment. Deci sunt aliniaţi toţi factorii posibili, de la cei strict economici, de o parte şi de alta a Atlanticului, până la cei, dacă doriţi, afectivi şi securitari pentru a liberaliza chiar înaintea inchiderii negocierii TTIP; deci dacă nu închidem TTIP la anul, eu cred că vom avea o lege în Congresul american care va liberaliza comerţul cu energie înaintea TTIP.

Rep: Aţi amintit de şantajul rusesc. Rusia arată pe toate canalele ei de propagandă cât de nociv e TTIP. Ştim de la consultarea publică organizată de comisie în urmă cu un an, cred, că site-ul dedicat întrebărilor publice a fost inundat de trolli. Aveţi informaţii sau senzaţia că în lupta anti-TTIP e implicată şi Rusia?

Sorin Moisa: Informaţii, cu siguranţă nu am. Senzaţia… deci dacă te uiţi la RussiaToday, vehemenţa împotriva TTIP e atât de mare încât evident nu poţi să te gândeşti dacă Rusia nu încearcă să mobilizeze toate pârghiile pe care le are pentru a pune sare pe unele răni, pe unele sensibilităţi europene apropos de SUA pentru a amâna sau a împiedica, dacă e posibil, acest acord.

Dar ce mi-e clar, pentru că aici se produce uneori o injustiţie: ştiu foarte mulţi oameni extrem de oneşti, curaţi la suflet, care sunt sceptici sau protestatari faţă de TTIP, că aş face o mare injustiţie să pun semnul egal între ei şi Rusia. Si e legitim lucrul acesta, luaţi ISDS de pildă, a fost o opoziţie feroce în anumite părţi ale societăţii europene şi Comisia a acceptat că erau lucruri care trebuiau îmbunătăţite, şi au fost îmbunătăţite.

Deci am fi foarte injuşti să spunem „A, deci nu eşti de acord cu mine, deci eşti omul ruşilor!”, sau ceva de genul acesta. Ar fi un abuz groaznic.

Rep: Întrebarea mea se referea la momente sau discuţii punctuale în care Rusia ar putea juca un rol, sau ar putea alimenta cumva diverşi vectori de opinie.

Sorin Moisa: În mod sigur va încerca. Ar încerca, va fi încercat, va încerca. In mod sigur Rusiei nu-i este deloc simpatic TTIP-ul, pentru că orice proiect de integrare a Occidentului face Occidentul mai puternic, orice proiect în care ţări – din nou, folosesc poate excesiv cuvântul – periferice ale Occidentului, unde Rusia are influenţă destul de mare, cu cât aceste ţări se apropie sau devin parte a unui centru de gravitaţie occidental, cu atât mai puţin probabil ca Rusia să le poată influenţa într-un fel sau altul, să aibă acolo puncte de veto.

Rep: Şi-o ultimă întrebare, legată de calitatea dumneavoastră de europarlamentar. Care este atitudinea Parlamentului European faţă de acest acord?

Sorin Moisa: Da, aţi spus un lucru foarte important. Acordul încă nu există. Acordul e un şantier, acum se crează. Deci e inutil şi să-l, ştiu eu, să-l venerăm, şi să-l urâm.

Rep: Aşa e, dar există deja informaţii legat de proces, de…

Sorin Moisa: Sigur că da. Şi am avut această faimoasă rezoluţie din iulie, în care Parlamentul şi-a verbalizat priorităţile pentru TTIP, care a trecut cu majoritate confortabilă, însă ar fi foarte riscant să considere cineva că această majoritate anticipează, cumva, votul final pe TTIP. Pentru că există foarte multă opoziţie, din păcate la familiile politice extreme, clar, din păcate şi-n interiorul propriei mele familii politice, Grupul Social-Democrat: colegii din Europa Centrală şi de Est şi-o bună parte din colegii din Italia – foarte important, din Marea Britanie – o parte mai mică decât mi-aş fi dorit eu, din Portugalia, din Spania, înţeleg foarte bine, să spun, imperativul istoric al acestei negocieri, însă avem undeva în jur de… ştiu eu, aş risca să spun 50, poate uşor peste 50 la sută de colegi care sunt foarte-foarte preocupaţi de diverse aspecte…

Rep: Reticenţi? Sceptici?

Sorin Moisa: Da. Deci aici n-aş sări la concluzia că lucrurile vor trece sau vor fi uşor de reglat la votul final. Va trebui să vedem detaliile tratatului, va fi o bătălie politică, probabil de proporţii. Sunt sigur că putem trece tratatul. Însă avertismentul meu era să nu luăm în uşor, să nu luăm ca garantat un vot final similar cu cel din vară. Deci Parlamentul e foarte plural. Reflectă societatea, însă e mult mai sceptic legat de acest acord şi-n general de o relaţie de apropiere, de integrare economică. Vorbim, de fapt de un proiect istoric de integrare economică a Occidentului şi acest scepticism are expresie politică în Parlament. Inclusiv în propria mea familie politică. Deci e principalul clivaj intern, dacă doriţi, din familia social-democrată, sau unul dintre principalele clivaje. Dar asta e, fiind o negociere activă, şi cu destul de multe răni sociale deschise, e un clivaj foarte activ. Deci, din punctul meu de vedere, poate sunt prea implicat pe chestiuni de comerţ, mi se pare că totul acum e comerţ, însă TTIP e cel mai activ clivaj din familia social-democrată. Deci aici vom avea de lucru.

Rep: Mulţumesc pentru participarea la interviu. Acestea au fost întrebările mele. Dacă mai există o temă sau un topic pe care nu l-am atins şi aţi vrea să faceţi menţiuni, vă rog!

Sorin Moisa: Da, nu m-am gândit, însă poate unu-două lucruri, ceva concluzii din campania de consultare, apropos de cum ne raportăm noi, românii, la lume, la istorie. Am întâlnit două tipuri de atitudine, dacă doriţi, în timpul campaniei.

Cea foarte deschisă, inovativă, într-un firesc al relaţionării cu lumea, la companii care deja au succes pe piaţa americană sau pe piaţa românească, europeană. Există o zonă de câştigători, de oameni care foarte firesc sunt conectaţi la spectacolul acestei lumi din economia românească şi care, de altfel, ai senzaţia că sunt pe altă planetă, în sensul bun, faţă de politica românească, de mizeria din jur şi-aşa-mai-departe. Deci trăiesc într-o lume paralelă în sensul cel mai bun, eficient, inovativ, corect, unde contractele se respectă, unde lucrurile merg-şnur.

Sunt companii româneşti care lucrează la internet of things, cu cele mai sofisticate echipe din lumea asta, e absolut fabulos. Deci se întâmplă lucruri fabuloase în România, de care nu avem nici cea mai mică idee. Oameni care ignoră mizeria, scandalurile şi alte lucruri care ne consumă nouă energia în fiecare zi şi care performează, şi care fac lucruri fabuloase, şi care schimbă lumea. Şi asta a fost o mare bucurie.

Am întâlnit şi o lume românească economică, fatalistă, unde lumea se aşteaptă să rezolve ministerul problemele, unde lumea mai degrabă se lamentează decât să confrunte lucrurile. Vestea bună e că realmente mi se pare că această a doua lume e, ştiu eu, în retragere, în defensivă.