INTERVIU Etienne Comar, co-scenaristul filmului Des hommes et des dieux: "I-am gandit pe calugari ca pe Cei sapte samurai pacifisti"

Forta lui „Des hommes et des dieux”, Grand Prix du Jury la recent incheiata editie a Festivalului de la Cannes, sta in primul rand in scenariu. Xavier Beauvois (regizor si co-scenarist) a scris impreuna cu Etienne Comar un scenariu care se ocupa de perioada 1993-1996, adica de la primele amenintari la adresa calugarilor cistercieni din Tibhirine pana in ajunul rapirii lor. Identitatea celor care i-au rapit si decapitat pe fondul razboiului civil algerian nu e cunoscuta nici azi. Etienne Comar a povestit pentru HotNews.ro cum i-a venit ideea scenariului si cum a abordat acest delicat caz intr-un film de fictiune.

Povestea e sensibila si a fost intoarsa pe toate fetele de presa franceza din 1996 incoace. In 14 decembrie 1993, un grup de 12 muncitori croati sunt asasinati in Algeria – dupa toate aparentele de membri ai GIA (Grupul Islamist Armat). Cum pericolul se rasfrangea acum asupra tuturor celorlalti crestini din zona, calugarii francezi cistercieni care locuiau de multi ani in manastirea de la Tibhirine decid sa ramana, desi puteau la fel de bine pleca sau accepta protectia armatei. (Calugarii cistercieni erau foarte bine integrati in viata sociala a satului vecin si ii ajutau pe sateni cat puteau. Unul dintre ei, parintele Luc – interpretat in film de Michael Lonsdale, avea chiar un dispensar in sat unde dadea consultatii pe gratis).

In ajunul Craciunului 1993, un grup de islamisti apare la manastire, cerand medicamente si ajutor medical. Staretul Christian de Chergé se impune vorbindu-le islamistilor in araba si explicandu-le ca nu au medicamente de dat, liderul arab fiind impresionat nu doar de citatele din Coran, dar fiind si jenat ca a stricat sarbatoarea religioasa a calugarilor. Sapte din cei noua calugari sunt insa rapiti in noaptea de 26 spre 27 martie 1996 si, in ciuda negocierilor care au urmat – in cadrul carora GIA (care-si asumase responsabilitatea) ceruse eliberarea unui membru retinut pentru terorism -, capetele calugarilor sunt descoperite la sfarsitul lunii mai a aceluiasi an.

Pe fondul inaintarii anevoiase si lente a anchetei, controversele au fost alimentate de teoria unui scriitor, John Kiser, care sustinea intr-o carte ca cei sapte calugari ar fi fost omorati din greseala de un raid cu elicopterul al armatei algeriene. Cum nu se poate sti nici azi cine i-a rapit si ucis pe calugari si pentru care motiv (ancheta declansata in 2003 nu s-a incheiat inca), scenaristii Etienne Comar si Xavier Beauvois au socotit ca e mai bine sa evite punctele neclare si sa se concentreze pe cei trei ani scursi de la primele amenintari pana in preziua rapirii.

Acest lucru le-a permis scenaristilor sa construiasca povestea in jurul unui aspect pe care presa l-a ignorat: cum au ajuns calugarii la hotararea de a nu parasi manastirea, asumandu-si riscul mortii, si cum si-au petrecut zilele pana in momentul fatal? Decizia de a ramane e pusa astfel in relatie cu credinta lor, cu dragostea fata de Dumnezeu dar si fata de algerienii din sat.

Rep: Cum v-ati apropiat de acest subiect?

Etienne Comar: Ca toata opinia publica, am fost foarte marcat de uciderea acestor calugari, in 1996. Inca de pe atunci m-am intrebat de ce au ramas in acea tara, in conditiile in care de trei-patru ani lucrurile mergeau atat de rau. In presa nu se vorbea decat despre moartea lor, dar presa nu a dat vreun raspuns intrebarilor mele. In 2006, cand se implineau 10 ani de la moartea lor, au aparut mai multe carti dintre care unele publicau si textele calugarilor. Prin intermediul lor am revenit la acest subiect si mi-am dat seama ca intreaga polemica a mortii lor ocultase complet adevaratul motiv al angajarii si motivul pentru care ei au ales sa ramana.

Subiectul mi s-a parut simplu si in acelasi timp emotionant, si acest lucru m-a facut sa ma hotarasc sa incep sa scriu. Mai tarziu am continuat sa scriu impreuna cu Xavier Beauvois. Ne-am dat seama pe drum ca fiecare personaj era important pentru ca fiecare calugar avea o personalitate puternica si distincta.

Si a mai fost un lucru care m-a marcat: am revazut in perioada in care reciteam cartile despre calugari filmul lui Kurosawa,”Cei sapte samurai”. Mi-am dat seama ca ei sunt „Cei sapte samurai pacifisti”. Erau sapte la numar, au protejat un sat la fel ca samuraii si au facut-o cu pretul vietii. Formula epica a acestei povesti mi s-a parut simpla si frumoasa.

Rep: Cat de greu v-a fost sa scrieti un scenariu bazat pe evenimente reale?

Etienne Comar: Intr-o astfel de situatie e intotdeauna vorba despre raportul dintre realitate si fictiune, si despre cat la suta poti respecta din povestea reala. Dar e vorba in acelasi timp si despre inventarea unor elemente care sunt poate mai epice decat realitatea insasi. Pentru mine aceste lucruri despre care va vorbesc acum nu s-au impus de la sine inaintea inceperii lucrului la scenariu. Ele au aparut si s-au rezolvat singure doar in momentul in care am inceput sa ma confrunt cu materialul. Impreuna cu cu Xavier am avut insa grija sa folosim elementele reale dandu-le insa o nota mai profunda de universalitate.

Iar acest lucru l-am putut face mai ales prin intermediul personajelor – calugarii -, materialul uman dovedindu-se pana la urma atat de important incat prin intermediul lui am intrat in poveste. In acelasi timp, si alegerea perioadei a fost importanta. Daca am decis sa vorbim despre acesti trei ani a fost tocmai pentru a nu ne lega de polemica din jurul mortii lor, pentru a pune in valoare convingerile lor si ultimele momente ale existentei lor.

Rep: Cat de mult v-au inspirat razboaiele religioase de azi?

Etienne Comar: Povestea s-a petrecut in perioada 1993-1996, inaintea anilor 2000 care au fost un moment important in istoria acestor confruntari interreligioase. Cand ne-am hotarat sa ne apucam de proiect, in 2006, ni s-a parut important faptul ca povestea acestor calugari parea sa fie mai actuala decat fusese la timpul ei. Dar nu a fost doar contextul cel care ne-a interesat, ci si povestea umana pe care o aducea in discutie.

Rep: Indoiala din jurul deciziei de a ramane sau de a pleca reprezinta unul dintrele elementele-forte ale filmului. V-ati gandit scriind si la ideea de responsabilitate?

Etienne Comar: Staretul Christian de Chergé nu era cel care se indoia cel mai mult. El a devenit foarte repede constient de pericolul care s-a abatut asupra lor, de aceea a scris acel testament cu doi-trei ani inaintea mortii lor. Din cate mi-am dat seama citindu-l, avea o idee foarte precisa despre angajamentul sau. Pentru el, ca staret, a fost foarte important sa respecte parerile tuturor si nu sa ii faca sa si le schimbe ci sa-i determine sa vada calea care ar fi putut fi si a lor. Cand am scris scenariul am vazut mai multa ezitare la unii dintre confratii sai decat la el.

Rep: In scenariu exista o fraza luata din Blaise Pascal. V-o mai amintiti?

Etienne Comar: „Les hommes ne se font jamais autant de mal et avec autant de joie que pour des considerations religieuses.” „Oamenii nu-si fac niciodata atata rau si cu atata bucurie decat din motive religioase.” Aceasta fraza era luata, de fapt, dintr-o scrisoare scrisa de parintele Luc.

Rep: Ati gandit moartea calugarilor de la sfarsitul filmului ca pe un soi de sacrificiu care trimite la sacrificiul lui Iisus?

Etienne Comar: Da, dar in acelasi timp e evident din desfasurarea filmului ca ei au dorit sa evite acest sacrificiu. Oricum, sacrificiul e un concept foarte complex. Eu nu vad moartea lor ca pe un sacrificiu, ci ca pe un angajament uman care i-a facut sa isi urmeze convingerile pana la capat. A fost un angajament moral foarte puternic, dar care a fost in mod evident dictat de religie.

„Des hommes et des dieux” a fost deja achizitionat de Independenta Film si va ajunge in cinematografele din Romania sfarsitul lui 2010 – , inceputul lui 2011 (Independenta Film va aduce si filmul care a luat Palme d’Or-ul, „Unchiul Boonmee care isi poate aminti vietile anterioare).

Trailerul filmului „Des hommes et des dieux”: