INTERVIU EVENIMENT Cel mai de succes antreprenor român al momentului explică de ce ar refuza funcția de premier și vorbește despre legătura și separarea de Sebastian Ghiță
Fostul șef al eMAG, Iulian Stanciu, care administrează acum investiții de peste 100 de milioane de euro în România, respinge ideea unui rol în Guvern. Locul lui, spune el, este în business, unde construiește „de jos în sus”. Într-un interviu pentru StartupCafe, Stanciu vorbește despre ce așteaptă mediul de afaceri de la viitorul guvern, despre relația cu Sebastian Ghiță și despre ce poate face România în competiția cu China.
- Stanciu a vorbit și despre zvonurile că ar fi fost în cărți pentru funcția de premier și spune de ce nu se consideră calificat pentru ea.
- El detaliază ce și-ar dori de la viitorul guvern și critică obsesia pentru gradul de absorbție a fondurilor europene.
- Despre Sebastian Ghiță spune că l-a cunoscut în liceu, la Ploiești, iar acesta i-a dat capitalul de pornire pentru firma din București. Apoi explică de ce a decis în 2009 să se separe de Ghiță,
- Chiar vineri firma sa de investiții a anunțat că a intrat ca acționar la NIBIRU, firma de succes lansată de Andrei Șelaru (Selly)
Iulian Stanciu are 51 de ani. Este fost CEO și coproprietar al eMAG, în prezent unul dintre cei mai bogați români. Stanciu a fost invitat la podcastul Idei&Antreprenori al StartupCafe, interviu la care a ajuns cu metroul. „E mai simplu. Îmi arăta jumătate de oră cu mașina, 22 de minute cu metroul”, spune Stanciu.
În iunie 2026, Stanciu a vândut către Prosus ultimul pachet de acțiuni pe care îl mai deținea la eMAG, de 11,77%, și a ieșit din companie după 17 ani.
Acum investește prin Inspire Asset Management, firmă fondată împreună cu Iulian Portasa. Are deja peste 100 de milioane de euro plasați în România și își propune să ajungă la 1 miliard în cel mult trei ani. Mai jos, câteva fragmente din interviul în detaliu de pe StartupCafe.ro
Ce așteaptă de la viitorul guvern și de ce nu vrea să fie premier
– Claudiu Zamfir, StartupCafe: Întâmplarea face ca acum, când avem această discuție, să se desfășoare negocierile cu partidele pentru viitorul Guvern. Ce așteptări ai avea de la următorul premier sau următorul guvern?
– Iulian Stanciu: Aș zice că lucrurile de jos în sus arată mai bine decât de sus în jos, pentru că în fiecare zi vedem oportunități și vedem că se poate construi ceva și văd că există multă speranță și multă energie a oamenilor în a face ceva. De sus în jos cred că sunt lucrurile clasice pe care mediul de business le cere să existe o predictibilitate din punct de vedere legislativ, pentru că impredictibilitatea asta te sperie să faci investiții pe termen lung. Eu m-am cam obișnuit, am 20 și ceva de ani de business și am construit în impredictibilitate, dar pentru investitorii străini nu e chiar așa de ușor.
După care avem partea asta de fonduri europene și acel plan de țară, pe care îl vom depune pentru viitorul exercițiu 2028-2034 și avem nevoie ca felul în care sunt și este construit bugetul, poate să se ducă mai mult către infrastructuri de termen lung decât chestii de termen scurt. Termen scurt însemnând pensii, salarii, sigur și aici trebuie să existe un echilibru și trebuie să existe o echitate, dar pe termen lung au cam fost negrijate lucrurile și vorbim de infrastructuri de educație, de sănătate și investiții bazate pe impact.
Se vorbește foarte mult de absorbție de fonduri europene. OK, stăm foarte bine la absorbție, dar cum stăm la testele PISA în educație, la abandon școlar, la procent de tineri care au facultate? Cum stăm în sănătate, la decese prevenibile, la speranță de viață sănătoasă, la mortalitate infantilă, cum stăm la poluarea din orașe, vorbim de mediu, cum stăm la infrastructura pentru antreprenoriat și capitalul privat disponibil în piețe, cum stăm la digitalizare, că avem internet disponibil și ieftin, avem device-uri, dar nu avem competențe digitale și nu avem servicii publice la nivelul Uniunii Europene.
Și toate infrastructurile astea ar avea nevoie de investiții și ar avea nevoie de bani. E nevoie de bani și e nevoie de competență.
– Și numele tău a fost vehiculat în presă ca o propunere de prim-ministru, foc fără fum nu există. A existat ceva, un sâmbure de adevăr în acel zvon?
– Nu, niciodată și nu am avut nicio discuție și nici nu mă interesează zona asta și nici nu cred că sunt calificat pentru asta. Și ăsta e și unul din motive pentru care am devenit mai vizibil în ultima vreme, pentru că am zis să povestesc exact ce mă interesează pe mine. Eu cred foarte mult că se poate investi capital în România, se poate construi valoarea adăugată. Eu sunt un constructor și construiesc de jos în sus și cred în puterea asta de a construi de jos în sus și cred că fiecare om trebuie să-și găsească locul și să facă bine acolo unde este potrivit. Și aici e locul meu, dacă mă pui în altă parte s-ar putea să nu performez.
Fondatorii eMAG „sunt bine. Sunt mulți milionari de pe urma eMAG”.
– Ai menționat mai devreme despre faptul că lucrezi în continuare pe partea de investiții cu foști oameni din eMag, manageri. Dacă ne aducem aminte de începuturile eMag din 2001, dacă nu mă înșel, erau trei fondatori, Radu Apostolescu, Dan Teodosescu și Bogdan Vlad. Și după aceea ai venit tu și Sebastian Ghiță. Spune-ne tu mai bine cum a fost, să nu greșim.
– Au fost cei trei fondatori. Eu am intrat în 2009, în aprilie. 2008 a fost un vârf pentru companie, doar că 2009 a fost un an foarte dificil. A venit criza financiară, a fost o criză și a consumului. Bunurile de folosință îndelungată implicit produsele IT – și eMag vindea doar IT la momentul respectiv – au fost sacrificate, a picat piața la jumate și eMag a început să aibă ceva probleme. Eu eram aproape de fondatori, având business-ul de distribuție, și am investit în companie.
Compania prin care am investit era jumate-jumate cu Sebi Ghiță, care la momentul respectiv era investitor în alte companii ale mele. După care în 2009-2010 am început să caut variante să mă despart de el, pentru că aveam drumuri diferite și prin 2012 am găsit o variantă cu cei de la Naspers. Mai degrabă ei ne-au găsit pe noi pentru că aveam o altă tranzacție în curs în momentul respectiv, deci aveam o altă opțiune, doar că ei au venit mult mai hotărâți, mult mai repede. Și ei ar fi cumpărat și din celelalte companii pe care le dețineam. Așa a trebuit să vând o parte din ce aveam eu la eMag, ca să iasă Sebi Ghiță din celelalte companii. Și să îl plătesc pe el și pentru acțiunile din celelalte companii. Și așa am început parteneriatul cu cei de la Naspers, în 2012. Doi dintre fondatorii eMag au ieșit în 2011, Dan Teodosescu și Bogdan Vlad, puțin înainte să vină Naspers.
– Adică fondatorii ți-au vândut ție acțiunile.
– Da. Lui Dan Teodosescu i-am promis că îi țin numele companiei, Dante Internațional vine de la numele lui. Și mi-am ținut promisiunea. Iar Radu a rămas până prin 2014 când s-a retras și am rămas într-o legătură foarte bună. Este în continuare antreprenor, a investit într-o clinică oftalmologică cu foarte multă tehnologie. N-am mai vorbit cu el de ceva vreme. Știu că a mai avut ceva business-uri tot prin zona de tehnologie, dar n-am mai vorbit cu el.
– Chiar mă întrebam ce mai fac ei, pentru că sunt creatorii, inițiatorii unei companii care e exponențială pentru comerțul online în România și în zona noastră.
– Există o tentație să atribuim succesul unei companii unui număr mic de oameni. Așa funcționăm noi ca oameni. Dacă eu am fost omul care a ieșit în față și am vorbit în numele companiei, oamenii au zis, „A, tu ai făcut asta”. Sigur, am muncit și eu acolo, am luat niște decizii, unele bune, alte proaste, dar au fost în spate mii, zeci de mii de oameni care au lucrat acolo și care chiar au muncit. eMag este una din companiile, să spunem, transformatoare și inspiraționale pentru ce înseamnă dezvoltarea privată a României, pentru că din foarte puțin, a reușit să construiască, bazat pe încredere, niște servicii foarte bune. Aș îndrăzni să spun că sunt chiar la nivel occidental și au devenit un reper în multe zone și asta înseamnă munca multor oameni care și între ei a existat foarte multă încredere, încredere în sensul în care vii și știi că dacă muncești ca lumea și faci ceea ce trebuie, vei fi recompensat într-un fel sau altul pentru munca ta și financiar, dar și să ai o recunoaștere. Și asta a existat. Deci au fost niște canale din astea de încredere construite și în interior și între companie și furnizori, între companie și clienți, între entitate și toți stakeholderii, toți deținătorii de interese și încredere, nu doar pe termen scurt – „am făcut un deal, gata, e bine și la revedere”. Am încercat să o ținem pe termen lung.
– Da, dar e fascinația asta pentru fondatori. Vă dați seama,eu am crescut ca om în tranziția aceasta a României. Pe vremea când cei trei au fondat eMag, lumea în București își cumpăra teniși din angroul „Europa”, de exemplu, sau din piață, abia se făcuseră mall-uri în București, timid, așa. Și de-asta lumea se întreabă cum le-a venit lor ideea să facă comerț online. Nici nu era penetrare foarte mare a internetului la vremea aia în România. Nu era, ca acum, comerțul online pe mobil, nu erau aplicații mobile, nu erau telefoane mobile cu internet atât de multe.
– Da, a fost o decizie inspirată, după care dezvoltarea companiei s-a bazat pe foarte multe decizii, într-un mix, mai mult bune decât proaste. Spre exemplu, transformarea mobile. Transformarea mobile a început când traficul de pe mobil era 2% din total. Și transformarea a fost în toată compania, inclusiv în discuțiile interne, totul începea cu mobile. Mulți se întrebau, „Bine, dar e 2%, 3%, 5%”.Până la urmă a fost un pariu foarte bun.
– Când ați început să dezvoltați mobile-ul?
– Cred că 2010-11, destul de devreme.
– Imediat după iPhone, să zicem.
– Cam așa. La fel, revoluția asta a datelor, cu big data, cu structurarea datelor și asta am folosit-o în descentralizarea deciziei în companie. Adică aveam undeva la 20.000 de indicatori și aici, Tudor, care conduce acum eMag, el a fost creierul acestei operațiuni, pentru că am structurat datele foarte bine, astfel încât oamenii să înțeleagă cum funcționează acei indicatori și am învățat să ia decizii la un nivel destul de jos în organizație, în sensul în care dacă suna un client la customer service și spunea că are o problemă și calculam că problema respectivă e de vreo 300 de lei, angajatul avea putere să ia decizie și avea acces la informații, avea acces la date, astfel încât el să poată să ia decizia să-i rezolve clientului problema atunci.
Pentru că în momentul în care spune „stați că mă consult cu șeful și revin”, deja clientul este oricum nervos că are o problemă. Dacă îi mai zici „stai că revin”, știe el că a mai pățit-o și devine și mai supărat. Dacă îi rezolvi problema foarte repede, omul spune OK, bine, am încredere”, și merge mai departe și poate dintr-un detractor îl transformi chiar într-un promotor al serviciului tău.
(…)
– Cei trei fondatori sunt bine, s-au ales cu ceva din afaceri pe care au fondat-o?
– Da, sunt bine. Să spun așa, sunt mulți milionari de pe urma eMag.
Cum l-a cunoscut pe Sebastian Ghiță: „Am văzut că e un tânăr ambițios, am rămas în relații și după ce am terminat școala”
– Sebastian Ghițe nu-i așa bine. Apropo, cu el, cum ați ajuns să faceți afaceri?
– Cred că eu eram în clasa a 11-a, în Ploiești și am făcut parte dintre olimpicii la matematică și informatică. Aveam niște cursuri, niște granturi din astea și ajungeam să învățăm despre internet și acolo a ajuns și el, era clasa a 8-a, la alt liceu și a venit la laboratorul de informatică pe care liceul meu l-a primit ca donație și de care eu mă ocupam, că nu erau profesorii cu experiență practică în calculatoare. Și m-a rugat să-l ajut cu diverse chestii.
Am văzut că e un tânăr ambițios, am rămas în relații și după ce am terminat școala, la un moment dat, când eram la facultate, m-a întrebat dacă nu vreau să facem o firmă împreună în București, că el avea niște capital, începuse deja o firmă în Ploiești. Am zis OK, bine, mi-a dat niște capital la început, pe care eu am construit firma.
După care lucrurile la el s-au dus în altă direcție, a fost fascinat de zona asta politică, media și mi-am dat seama că felul în care construim lucruri este diferit și am decis undeva prin 2009 că trebuie să ne despărțim. Ne-am despărțit în 2012 și de atunci nu am mai discutat.
România, Europa și China: „Pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi”
– Spuneai mai devreme că sperai să construiești, de exemplu, bicicletele Pegas în România, să mărești producția astfel încât să fie fiabil, să poate să funcționeze ca business. Aici revenim la discuția cu China Până la urmă unde se situează România, Europa în ansamblu, în scenă această internațională alături de China, India, Statele Unite în termeni de productivitate și competitivitate.
– Cuvântul, cred, cel mai important este competitivitate și aici trebuie să o luăm pe lanțurile de valoare și trebuie să ne uităm unde avem noi ceva competențe, unde avem ceva resurse și unde putem construi astfel încât să fim competitivi în viitor.
Dacă vrem să ne apucăm să asamblăm jucării în România va fi imposibil aici acest proces nou de producție. Pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi. Am fost în depozite în China, am fost în fabrici și am văzut cum se lucrează. Nu se va lucra niciodată așa la noi, în sensul în care 13 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, asta e cam limitat într-o fabrică norocoasă, că sunt și fabrici în care oamenii lucrează 7 zile din 7. Deci se lucrează dublu ca ore față de România, salariile sunt la jumate și productivitatea este mult mai mare pentru că există o presiune foarte mare asupra oamenilor. Deci costul pe operațiune este de vreo 10 ori mai mic.
Va fi greu să batem asta, poate cu foarte multă tehnologizare, robotizare, automatizare, putem să facem asta și oamenii să fie pe un nivel superior în care să controleze robot, să programeze robot, să aibă diverse alte roluri în acest proces nou de producție. Dar pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi.
Putem fi competitivi în schimb, uite, pe zona de energie. Noi avem un mix energetic bun și care se dezvoltă. Sigur, sunt ceva probleme acum, dar cred că undeva în 2-3 ani o să avem, poate chiar o să putem fi exportator net de energie în România și atunci problema va fi cum reușim din energia pe care o producem să construim niște lucruri cu valoare adăugată mai mare. Cum am putea din energie plus tehnologie, cipuri, să producem inteligență?
Cum am putea acea inteligență să o folosim pe diverse lanțuri de producție sau în zona de administrație publică, astfel încât ea să producă bunăstare? Deci, cred că aici sunt niște teme pe care noi putem să le adresăm și putem să începem să discutăm despre asta. Din energie poți să produci inputuri pentru agricultură. Din agricultură să nu mai produci doar produse brute pe care să le exporți, să începi să construiești produse finite și aici ne trebuie construcție de capacitate, care înseamnă capital, care înseamnă antreprenori pe care îi avem.
Deci nu cred că duce în lipsă de energie antreprenorială, dar avem nevoie de capital și capital în zona privată, fonduri de venture capital, private equity, experți, mult mai mult avem nevoie. Suntem cu stocul disponibil pe ultimul loc din Europa.
„Va trebui să alegem niște lucruri în care putem să creăm valoare adăugată, să nu ne batem pe toate”
E o piață care se dezvoltă, de asta zic că e la început și văd mult potențial aici, dar este cel mai mare gap pe care îl avem și avem nevoie de competențe, manageriale, de produs, tehnice pe alocuri, dar lucrurile astea se pot obține. Și cred că aici va fi motorul următor de dezvoltare care ne va ajuta și pe noi ca țară să mergem pe lanțuri de astea de valoare plecând de la ce suntem capabili să facem și unde avem resurse și care ne vor proteja și, eu știu, de competiția cu marii jucători globali.
China este foarte asertivă, își dorește din ce în ce mai multă valoare adăugată construită în China și vedem că, dacă pe vremuri doar produceau chestii pentru brandurile occidentale, acum vin brandurile chinezești direct în Europa. Și servicii, o să vedem și servicii tehnologice, vedem deja modele AI și o să vedem diverse alte lucruri care vor veni în România și în Europa și vor concura și cu americanii, dar și cu europenii. Și noi va trebui să discutăm mai mult de strategie și să alegem niște lucruri în care putem să creăm această valoare adăugată, să nu ne batem pe toate. Dacă ne batem pe toate, s-ar putea să le facem pe toate prost.
Deci va trebui să alegem câteva. Energia pare să fie unul din ele, partea asta de tehnologie pare să fie alt lucru bun. Avem contribuția sectorului IT la PIB-ul României, este, dacă nu mă înșel pe locul 3 din Europa, suntem peste media europeană și putem să transformăm asta în mai multă valoare adăugată.
Acum, probabil trei sferturi din oameni lucrează în companii care produc proprietatea intelectuală în altă parte. Aici cred că putem să producem și noi mai mult proprietate intelectuală și produs românesc. Și pentru asta este nevoie, dacă vorbim de o strategie, este nevoie de legislație.