INTERVIU „Li se spune cât de bine a fost în Uniunea Sovietică”. Ce învață la școală elevii din Transnistria despre România și Rusia

Deși legal parte a Republicii Moldova, Transnistria este locul cel mai apropiat de România unde se află o importantă forță armată a federației Ruse. Grădinițele și școlile din Transnistria au fost obligate să predea istoria „poporului transnistrean”, printr-o decizie luată zilele trecute de liderul regiunii separatiste Vadim Krasnoselski. Corespondenta HotNews în Republica Moldova a stat de vorbă cu un doctor în istorie de la Chișinău, Ștefan Bejan, pentru a afla ce învață la lecția de istorie elevii din această regiune despre România, Rusia și Republica Moldova. 

• Ștefan Bejan este doctor în istorie și face parte din echipa de experți a organizației neguvernamentale „WatchDog” din Republica Moldova, care se ocupă cu combaterea dezinformării și a narațiunilor manipulatoare. 

Decizia de a introduce în școli și grădinițe istoria „poporului transnistrean” a fost anunțată în contextul în care în 2025 se împlinesc 35 de ani de la „crearea republicii nistrene”. „Toată lumea ar trebui să știe foarte bine cum a apărut poporul transnistrean pe pământul nostru, rădăcinile lui istorice, întreaga sa istorie până în zilele noastre”, a declarat Vadim Krasnoselski, liderul de la Tiraspol, la o ședință cu reprezentanți ai structurilor locale. 

”Cei care au capturat astfel regiunea transnistreană, o folosesc în scopuri economice, scopuri personale de a se îmbogăți”

– De unde provine noțiunea de „popor transnistrean”? În ce măsură poate fi utilizat acest termen?
– Ștefan Bejan: Termenul „popor transnistrean” nu există. Nu există un grup de oameni care să vorbească o „limbă transnistreană” și să se identifice ca „transnistreni”. Denumirile „Transnistria” și „transnistrean” sunt, de fapt, interzise. Autoritățile insistă pe noțiunile de „Pridnestrovie” și „pridnestrovian”, adică traducerea acestor termeni în limba rusă. 

– Dar de ce este atât de important pentru administrația locală să promoveze ideea de „popor transnistrean”? Există precedente similare în istorie?
– Da, această abordare seamănă cu încercarea sovietică de a crea un „om sovietic”. Și astăzi la noi sunt mulți oameni care vorbesc despre „poporul multinațional rus” sau „poporul sovietic”. Nu există așa ceva. 

La noi, în Moldova, se mai folosește „poporul multinațional moldovenesc”. Iarăși, din punct de vedere istoric, nu are nicio logică. 

În același mod este creat și „poporul prednistrovian”. 

De ce de ce se insistă pe existența un asemenea popor? Foarte simplu – cum argumentezi altfel oamenilor că regiunea transnistreană este separată? S-au separat de Republica Moldova prin faptul că argumentează că acolo există un alt popor, oamenii de acolo sunt diferiți față de cei din dreapta Nistrului și, prin urmare, au nevoie de o republică separată. 

Altfel, nu ar mai fi niciun fundament nici ideologic, nici istoric, nici științific pentru a exista o „republică” separatistă în stânga Nistrului. Cei care au capturat astfel regiunea transnistreană, o folosesc în scopuri economice, scopuri personale de a se îmbogăți. Iar pentru a ține oamenii sub ascultare, promovează această ideologie. 

„Regiunea transnistreană este una multietnică cu 30% moldoveni, 30% ucraineni și un procent similar de ruși”

-Care este structura populației?
-Regiunea transnistreană este una multietnică, cu o populație formată din aproximativ 30% moldoveni, 30% ucraineni, un procent similar de ruși, precum și bulgari, evrei și alte minorități. 

Pentru prima dată, această regiune a avut o oricare formă de organizare statală, începând cu 1924 și până în 1940. Acolo s-a încercat crearea așa-numitului popor moldovenesc și a limbii moldovenești, sub autoritatea RASSM, adică Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. 

Aceasta a fost creată ca o regiune autonomă în cadrul RSS Ucrainene și a funcționat ca un laborator. Deci Transnistria, regiunea transnistreană, este o invenție sovietică. 

După ce și-a declarat independența în 1990, cu sprijinul Federației Ruse, autoritățile locale au încercat să creeze o entitate separată, bazată pe elemente precum așa-numita „limbă moldovenească”, scrisă în caractere chirilice și alte simboluri considerate a fi specifice acestei identități „pridnestrovene”. 

Totuși, pentru a considera o comunitate un popor distinct, aceasta trebuie să aibă o limbă, o istorie și o cultură clar diferite de cele ale altor popoare, ceea ce nu există în cazul regiunii transnistrene. 

„Între 1941 și 1944 pe teritoriul Transnistriei au avut loc crime sub administrația românească”

– Totuși, de ce este atât de sensibil acest termen, „Transnistria”, în regiune? De ce este chiar interzis să fie folosit acolo de către autoritățile autoproclamate?
– Denumirea „Transnistria” apare pentru prima dată în 1941, atunci când armata română a eliberat Basarabia, iar generalul Antonescu a decis să accepte propunerea lui Hitler  să meargă mai departe alături de armata germană. Prin urmare teritoriul dintre Bug și Nistru a fost inclus sub administrația românească, condusă de guvernatorul Gheorghe Alexianu. 

Bineînțeles, între 1941 și 1944 pe teritoriul Transnistriei au avut loc crime, au fost create lagăre de concentrare unde au fost exterminați evrei și romi, fapt care îi dă o conotație negativă acestei perioade. 

A fost o perioadă neagră în istoria acestei regiuni. Deci de aici apare rezistența de a folosi această denumire. 

„Transnistria” înseamnă, de fapt, „teritoriul de după Nistru”. La fel ca Transilvania (n.r.- țara de după pădure, în latina medievală). Nu are un sens ascuns, este un termen care definește acest teritoriu. Cum ai spune: „casa de după deal” sau „vecinul din vale”, e o definiție legată de geografie. 

Copiii nu sunt învățați despre crimele lui Stalin

– Din punct de vedere educațional, cum se predă istoria acestei regiuni în școlile din regiune, din ceea ce ați reușit să observați ca istoric?
– Nu am văzut manualele lor recente, dar, din câte știu, se predă în principal istoria Rusiei și, ulterior, se predă „Istoria Pridnestrovia”, care include niște capitole despre ce s-a întâmplat pe acest teritoriu până la 1924 și după ce a fost creată RASSM și până în prezent. 

Am înțeles că se dedică foarte multe lecții războiului din Transnistria (din 1992), chiar vreo 6-7 săptămâni consecutive. Acest război este prezentat ca o „luptă pentru independență”, iar despre alte evenimente importante, precum foametea din 1932-1933 (Holodomor) și epurările staliniste din 1937-1938, ei nu vorbesc. 

Unii dintre fondatorii RASSM, precum Leonid Madan, au fost epurați, dar nici despre aceste lucruri nu se spune nimic. 

Nu se vorbește despre rolul pe care l-a avut Rusia în izbucnirea conflictului din Transnistria, pentru că dacă Rusia nu ar fi înarmat gardiștii, dacă generalul Alexandr Lebed nu ar fi introdus armata rusă în regiune în 1992, probabil, conflictul nu ar fi fost atât de sângeros. 

După ce Lebed a preluat conducerea armatei din Transnistria, au fost cele mai multe victime: vorbim despre circa 400 de victime în doar două săptămâni. 

Deci, nu se spune nimic despre aceste lucruri. Din contra, se vorbește despre „misiunea civilizatoare” a Rusiei, se discută cât de bine a fost în Uniunea Sovietică și cât de importantă este „independența republicii transnistrene”.