INTERVIU „Nu ne priviți ca pe străini, curățăm străzile pe caniculă și vă aducem mâncarea pe ger” / Mărturie puternică a unui student din Bangladesh, după ce un livrator din țara lui a fost bătut la București 

Un tânăr student din Bangladesh, stabilit la Cluj, vorbește într-un interviu pentru publicul HotNews despre incidentul din București în care un livrator străin a fost lovit pe stradă și despre modul în care muncitorii străini sunt percepuți în România. După doi ani petrecuți în țara noastră, el spune că discursul politic care instigă la ură este o problemă, însă românii „arată multă bunătate”: „Pot spune că mă simt norocos. Românii sunt foarte prietenoși și deschiși”.

• Kazi Amdadul are 26 de ani și este student în anul al doilea la masterul de Dezvoltare Internațională, cu specializare în Studii de Migrație, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A absolvit licența în Asistență Socială în Bangladesh și spune că a ales România pentru facilitățile oferite studenților și pentru reputația Clujului ca oraș universitar.
• La început, pentru o perioadă scurtă, a lucrat ca livrator: „Am vrut să înțeleg cum se simte această muncă, pe care mulți localnici nu o fac. Atunci, am întrebat colegi români de ce și mi-au explicat că mulți preferă să rămână aproape de familie, în sate, decât să vină la oraș pentru livrări”.
• Astăzi, pe lângă studii, Kazi este membru în Consiliul Cetățenilor Internaționali din Cluj și face parte din proiecte dedicate integrării migranților. În plus, are un job part-time la McDonald’s: „Am fost impresionat la interviu când managerul mi-a spus să nu îmi fac griji că nu vorbesc perfect română, pentru că «avem Google Translate». Asta arată deschiderea și flexibilitatea românilor față de studenții internaționali”.
• După doi ani petrecuți aici, el spune că România i-a devenit „a doua casă”: „În experiența mea personală, românii sunt foarte prietenoși și dornici să ajute, și arată multă bunătate față de imigranți. (…) Per ansamblu, am simțit că societatea românească prețuiește respectul și ospitalitatea”.
• Pentru el, însă, discursul politic care instigă la ură rămâne o problemă: „Însă societatea, în ansamblu, este mult mai primitoare și pozitivă”.

„Există în România oameni care apără dreptatea și protejează pe toată lumea”

HotNews: Ai văzut filmarea din București în care un livrator din Bangladesh a fost lovit și insultat? Cum te-ai simțit când ai văzut acele imagini?
Kazi Amdadul: Da, am văzut filmarea. Sincer, a fost foarte dureros pentru mine să o privesc, pentru că nimeni nu merită să fie tratat cu violență sau insultat din cauza originii sale. În același timp, am apreciat enorm reacția rapidă a polițistului român, care a intervenit imediat și l-a prins pe agresor. Asta mi-a dat speranță, pentru că a arătat că există în România oameni care apără dreptatea și protejează pe toată lumea, indiferent de naționalitate.

– Deputatul AUR Dan Tanasă a scris pe Facebook că românii ar trebui să refuze comenzile livrate de curieri străini. Cum vezi această declarație?
– Astăzi, economia României este în creștere, ceea ce este un semn foarte bun de dezvoltare. Dar acest lucru aduce și o lipsă de forță de muncă, iar migranții ajută la acoperirea acestui gol.

Îl respect pe domnul Dan Tanasă ca membru al Parlamentului și înțeleg că fiecare politician are propria perspectivă. În întreaga Europă vedem că unele partide sunt favorabile imigranților, iar altele nu, face parte din politică.

Din punctul meu de vedere, migranții contribuie mult la societate. Dacă ne uităm în Orientul Mijlociu, infrastructura și economia se bazează masiv pe muncitori migranți. La fel se întâmplă și în multe țări europene, inclusiv România, unde migranții acceptă locuri de muncă pe care localnicii, de multe ori, nu le preferă. Când am venit în România, în 2023, am lucrat și eu o perioadă scurtă ca livrator. Am întrebat atunci profesorul meu și câțiva colegi români de ce nu fac, în general, această muncă. Mi-au explicat că mulți oameni din sate preferă să rămână aproape de familiile lor, în loc să se mute în orașe pentru livrări.

M-a bucurat însă să văd că foarte mulți români au dezaprobat postarea deputatului. Asta mi-a dat speranță, pentru că arată că majoritatea oamenilor prețuiesc corectitudinea și respectă munca migranților.

„Nu cred că există un motiv real de teamă pentru imigranții din România”

– Crezi că studenții și muncitorii străini din România se simt mai temători acum, după astfel de mesaje publice?
– Să fiu sincer, nu cred că există un motiv real de teamă. Este ca un trandafir – toți iubim floarea, dar are și spini. Nu respingem trandafirul pentru că are spini, ci îi evităm și ne bucurăm de frumusețea florii. La fel, aceste declarații negative sunt ca spinii, dar societatea, în ansamblu, este mult mai primitoare și pozitivă.

Desigur, astfel de mesaje pot să creeze puțină teamă, pentru că nimănui nu-i place să se simtă țintit. Anul trecut, de exemplu, am auzit de un incident asemănător la Cluj-Napoca, în care un coleg de-al meu care lucra la livrări a fost agresat. A sunat la poliție, iar aceștia au venit rapid, l-au liniștit și i-au spus să se simtă liber și în siguranță să-și continue munca. Și aici vreau să mulțumesc Poliției Române, pentru că, din experiența mea, chiar fac tot ce pot ca să protejeze pe toată lumea.

În cei doi ani pe care i-am petrecut în România, am văzut că românii sunt, în general, foarte prietenoși și dornici să ajute. Ca în orice țară, există și părți bune, și părți rele, dar, per ansamblu, eu am simțit că societatea românească prețuiește respectul și ospitalitatea.

„Mă simt norocos. România este a doua mea casă”

– De ce ai ales să studiezi la Cluj și cum ți s-a părut experiența ta până acum în România?
– Am absolvit licența în Asistență Socială în Bangladesh. Unul dintre motivele pentru care am vrut să studiez în Europa a fost faptul că, în țara mea, cercetarea este încă slab dezvoltată și îmi doream să acumulez mai multe cunoștințe academice și abilități de cercetare. Când am aplicat pentru master, am primit scrisori de admitere atât de la Universitatea din Debrecen (Ungaria), cât și de la Universitatea Babeș-Bolyai din România. După ce am comparat oportunitățile, am realizat că România oferă mult mai multe facilități pentru studenți – transport gratuit, reduceri de 90% la tren, asigurare medicală gratuită pentru studenții sub 26 de ani, taxe mai mici la cămine și taxe de școlarizare aproape la jumătate față de Ungaria. În plus, Cluj-Napoca este cunoscut ca un oraș al studenților, ceea ce a făcut alegerea clară pentru mine.

Acum sunt în al doilea an de master la programul de Dezvoltare Internațională, cu specializare în Studii de Migrație, la UBB. În paralel, sunt membru în Consiliul Cetățenilor Internaționali din Cluj, un ONG care sprijină imigranții. Am făcut și un stagiu la Centrul de Studii Comparative asupra Migrației, care mi-a oferit experiență practică și de cercetare.

Privind în urmă, după doi ani în România, pot spune că mă simt norocos. Românii sunt foarte prietenoși și deschiși. Deși vin de pe alt continent, profesorii și colegii mei nu m-au făcut niciodată să mă simt în afara locului – dimpotrivă, m-au sprijinit de fiecare dată când am avut dificultăți. Cluj-Napoca este, de asemenea, un oraș foarte sigur. De pildă, mulți livratori își lasă bicicletele neasigurate în timpul muncii, iar poliția este foarte eficientă  – am colegi care și-au pierdut acte importante, precum pașapoarte sau permise de ședere, și poliția le-a recuperat rapid.

Lucrez part-time la McDonald’s, iar la interviu am fost plăcut surprins când managerul mi-a spus să nu îmi fac griji că nu vorbesc perfect română, pentru că „avem Google Translate”. A fost un semn al deschiderii și flexibilității românilor față de studenții internaționali.

Pentru viitor, aș vrea să rămân în România, dacă voi găsi un job bun, mai ales în ONG-uri care lucrează cu imigranți și refugiați. Tot mai mulți muncitori din Asia de Sud vin acum în România, dar vocile lor lipsesc din spațiul public, deși sunt harnici și respectă legea, acceptând munci grele și prost plătite. Comunitățile arabe și africane sunt mai vizibile și organizate, în timp ce asiaticii din sud – care reprezintă 70-75% dintre migranți – rămân tăcuți. Aș vrea să folosesc educația și experiența mea pentru a face mai vizibilă contribuția lor și pentru a susține integrarea acestora în societatea românească.

„Imigranții nu distrug cultura, ci o îmbrățișează și devin parte din ea”

– Mulți români lucrează în străinătate și, la rândul lor, se confruntă uneori cu discriminare. De ce crezi că unii români manifestă comportamente rasiste față de migranți aici, în România?
– Da, am observat această situație. Să fiu sincer, deja simt că România este a doua mea casă. Când aud pe cineva spunând ceva negativ despre români, am impresia că vorbește și despre mine. Știu că mulți români care lucrează în străinătate se confruntă cu discriminare, adesea pe baza unor stereotipuri. De exemplu, în unele țări europene, mici infracțiuni sunt puse pe nedrept pe seama românilor, deși realitatea este că aceștia muncesc mult și contribuie acolo unde merg.

Acum și România se dezvoltă rapid și există lipsă de muncă în aproape toate sectoarele, pentru că mulți români sunt plecați să câștige salarii mai mari. Nu văd nimic rău în asta –  este firesc ca oamenii să plece pentru o viață mai bună. La fel, migranții vin în România și, chiar dacă salariile sunt mai mici decât în Europa de Vest, pentru mulți dintre ei sunt mai mari decât acasă.

Unii oameni se tem că imigranții „iau locurile de muncă” sau „distrug cultura”, dar cred că e o neînțelegere. Dacă ne uităm în jur, foarte puțini români lucrează în livrări, curățenie sau fabrici, deși aceste locuri de muncă pot fi plătite decent. Migranții acoperă acest gol și, în același timp, respectă regulile și cultura românească. Eu, de exemplu, am devenit suporter al echipei de fotbal Universitatea Cluj. Merg la meciuri constant, iar la Campionatul European am ținut cu România, nu cu vechea mea echipă preferată. Asta arată că imigranții nu distrug cultura, ci o îmbrățișează și devin parte din ea.

„Ei nu cer mult, doar un pic de respect”

– Ce crezi că ar trebui să facă societatea românească și autoritățile pentru ca astfel de incidente să nu se mai repete?
– Știm cu toții cum românii și-au deschis inimile și casele pentru a-i sprijini pe ucraineni în timpul crizei. Același spirit de solidaritate face România specială și cred că ar trebui arătat și față de muncitorii migranți care sunt aici acum.

Cum cei mai mulți muncitori migranți sunt din Asia de Sud, cred că atât statul, cât și ONG-urile ar trebui să îi sprijine mai mult. Din păcate, ei sunt și cei mai neglijați, deși muncesc cel mai greu. Multă atenție se îndreaptă către comunitățile arabe și africane, dar prea puțină către nepalezi, srilankezi, indieni sau cetățeni din Bangladesh – deși aceștia reprezintă coloana vertebrală a muncii migrante în România.

Să nu uităm: acești oameni sunt cei care curăță străzile pe caniculă, care aduc mâncarea la ușă pe ger, care fac munci grele și adesea invizibile, dar necesare. Ei nu cer mult, doar un pic de respect, un zâmbet și un „mulțumesc”. În restaurante, lăsăm bacșiș pentru chelneri, dar de ce nu facem același lucru pentru livratori, care muncesc la fel de mult, dacă nu chiar mai greu?

Autoritățile au și ele un rol: să acționeze ferm, așa cum au făcut în cazul din București, când poliția a intervenit imediat și l-a protejat pe livrator. Asta le dă migranților încredere că sunt în siguranță aici. În același timp, și societatea are o responsabilitate: să arate empatie, să trateze migranții cu demnitate și să îi privească nu ca pe niște străini, ci ca pe oameni veniți cu speranțe și vise, la fel ca românii plecați în străinătate.

„Mesaj pentru români: nu ne priviți ca pe niște străini!”

– Ce mesaj ai pentru românii care îi pot vedea pe migranți ca pe o amenințare?
– Mesajul meu pentru românii care văd migranții ca pe o amenințare e simplu: vă rog să ne priviți cu ochi de oameni, nu prin etichete politice. Migranții nu au venit aici să vă ia ceva, ci să muncească din greu, să construiască un viitor pentru familiile lor și, în același timp, să contribuie la dezvoltarea României.

Și eu simt deja România ca pe a doua mea casă. Fiecare cuvânt bun, fiecare gest de sprijin din partea românilor mă face să fiu mândru că trăiesc aici. Dacă mergem împreună, nu despărțiți de frică, România va continua să crească ca o țară în care atât cetățenii, cât și migranții se simt în siguranță, respectați și uniți.

Noi vă curățăm străzile pe căldură, vă aducem mâncarea acasă pe frig, vă rog să nu ne priviți ca pe niște străini, ci ca pe parte din România voastră!

În România, la finalul lui 2024, figurau peste 135.000 muncitori din Asia cu contracte active din țări precum Nepal (31.764), Sri Lanka (18.842), India (10.529), Bangladesh (7.676), China (3.760), Pakistan (3.469), Vietnam (2.858), Filipine (2.643).