„Situationship: Combinații, nu relații” este noua comedie românească ce intră direct în teritoriul sensibil al relațiilor actuale – acele legături fluide, neclare, care nu sunt nici relații clasice, dar nici simple aventuri. Termenul, devenit viral pe rețelele sociale, definește exact această zonă gri în care se regăsesc mulți tineri de azi. Ștefan Iancu, unul dintre actorii din tânăra generație care joacă în acest film, a vorbit pentru publicul HotNews despre lucrurile care ar putea deranja o parte a publicului. „Realitatea e că, în viața de zi cu zi, lumea mai scapă câte o înjurătură”, explică actorul de ce, pe alocuri, filmul are un limbaj vulgar.

• Filmul „Situationship: Combinații, nu relații” a intrat în cinematografe pe 19 septembrie. 
• Pe Ștefan Iancu îl cunoaștem mai degrabă din filme dramatice decât din comedii. Actorul a jucat în „Un pas în urma serafimilor”, marele câștigător al Premiilor Gopo din 2018.

O calitate a filmului „Situationship: Combinații, nu relații” este aceea că ironizează și fenomenul „manosferei” – universul online în care diverși influenceri le spun bărbaților „cum să fie bărbați”, promovând adesea stereotipuri toxice și pseudo-„coach-i de masculinitate”, dar e descris de producători și ca o „confruntare plină de provocări între feminism și misoginie”. 

Povestea filmului, pe scurt: Trei prietene de aproximativ 28 de ani își propun să-și găsească parteneri pentru a nu participa singure la reuniunea de zece ani de la terminarea liceului. Pe drumul lor, acestea întâlnesc un bărbat cu viziuni tradiționaliste (Matei Dima), transformând povestea într-o confruntare plină de provocări, între feminism și misoginie. 

În acest context, actorul din tânără generație Ștefan Iancu, care joacă rolul unui personajului Adi din film a vorbit cu HotNews despre umorul direct al filmului despre cum se raportează la generația lui și de ce crede că publicul românesc are nevoie de povești mai comerciale și mai autentice.

„E un film despre diferite tipuri de relații și cum ajung ele să fie puse la încercare”, explică actorul Ștefan Iancu în discuția cu HotNews.  „Nu mai făcusem de ceva timp o comedie, sau, în orice caz, niciuna de anvergura asta. Mi-a plăcut scenariul de la început și m-am simțit apropiat de Adi, personajul meu din film. Aș ieși cu el la o bere și cred că ne-am înțelege”, mai povestește el despre ce l-a atras la acest proiect cinematografic.

„Majoritatea regizorilor mă distribuie în băieți mai triști”

Deși publicul l-a asociat adesea cu roluri dramatice (de exemplu, cel din „Un pas în urma serafimilor”, regizat de Daniel Sandu), Ștefan Iancu spune că simțea nevoia să facă o comedie: „Îmi plac comediile, chiar dacă am stat ceva mai departe de ele până acum. Asta și poate pentru că majoritatea regizorilor mă distribuie în băieți mai triști, gata oricând să verse o lacrimă. Dar cred că era nevoie de o comedie în parcursul meu și mă bucur că am făcut-o alături de oamenii ăștia. Sper să mai facem.”

Întrebat cum a intrat în rol, în „pielea personajului”, Iancu respinge acest clișeu: „Asta cu pielea personajului tot timpul a fost ceva de care am încercat să mă țin mai departe. Nu cred că există „pielea personajului”. Cred că există un text pe care îl înveți și pe care ulterior construiești împreună cu regizorul. Dacă vă și înțelegeți și sunteți pe aceeași lungime de undă, cum am fost cu Letiția Roșculeț, regizoarea filmului, restul e o bagatelă.”

Subiectele abordate – dating, relații fragile, dar și figura „coach-ului de masculinitate” – nu i-au părut deloc îndepărtate. „Ai zis-o chiar tu. E actual, e cam peste tot pe lângă noi, deci nu mi-era chiar așa străin.” 

„Publicul vrea autenticitate, nu pudoare”

Filmul nu ocolește vulgaritatea, iar limbajul direct ar putea să șocheze o parte din spectatori. Actorul e însă de părere că asta face parte din autenticitate: „Eu cred că publicul are ca așteptări de la filmele la care merge să fie cât mai autentice. 

Dacă autenticul ăsta vine la pachet cu un limbaj ceva mai dur, dar real, atunci cred că limbajul nu e o problemă. Aș prefera ca lumea să nu se mai ascundă după pudoarea asta generală. Realitatea e că, în viața de zi cu zi, lumea mai scapă câte o înjurătură. Dacă se simt jigniți sau oripilați de realitate, pot oricând să se uite la Bambi.”

„Generația mea e în mijlocul acestei dinamici”

Dacă „Teambuilding” a vorbit despre corporatism și „Miami Bici” despre prietenie și aventuri, „Situationship” intră direct în intimitatea generației Z și a milenialilor. 

„Cred că publicul-țintă pentru genul ăsta de film ar fi fix generația mea, care e în mijlocul dinamicii ăsteia. Filmul se adresează tuturor, dar tipul de umor e unul pe care mai degrabă l-ar putea gusta cineva de vârsta mea, decât cineva de 50+. Dar, bineînțeles, asta nu exclude una pe alta.”

Unul dintre personajele-cheie, Alpha Max (interpretat de Matei Dima aka BRomania), este un „coach de masculinitate” care ironizează fenomenul influencerilor toxici. „Alpha Max e fix genul de personaj cu care la un moment dat invariabil te întâlnești pe rețelele de socializare. Unii ar lua de bun ce zice, alții l-ar critica. Cum se întâmplă și-n film, de altfel. Eu nu sunt atât de ancorat în social media încât să fi întâlnit pe cineva asemănător, dar sunt sigur că acolo, undeva în străfundurile TikTok-ului, există cineva așa. Filmul mi se pare că scoate în evidență faptul că genul ăsta de indivizi nu apar chiar așa de nicăieri, iar tipul ăsta de gândire are la bază niște probleme din trecut, nerezolvate și care cu timpul se transformă în altceva”

„Tinerii preferă ce e la îndemână, fără să riște prea mult”

Filmul are un trailer red band, destinat publicului matur. „Sincer, sper să vină cât mai mulți și să se amuze, sau măcar să fie curioși, că noi am muncit acolo și știu sigur că asta se vede.” În același timp, Iancu recunoaște că eticheta „interzis sub 15 ani” ar putea atrage și mai mult publicul tânăr: „Automat atrage ideea că e ceva ce poate n-ar fi bine să vezi, așa cum mai aruncam și eu un ochi când eram mai mic, după ora 22:00, pe la televizor. E inevitabil.”

„Situationship” vorbește despre compromisuri și căutarea unor relații flexibile. Actorul crede că generația actuală e mai degrabă orientată spre confort: „Cred că se concentrează mai mult pe ce e mai la îndemână, fără să riște prea mult și nici să facă vreun efort prea mare. Dacă s-ar putea să nici nu se miște, cred c-ar fi cei mai fericiți. Glumesc, dar până la urmă nu face asta parte din avântul vârstei tinerilor? Că sunt, tocmai, la vârsta la care să experimenteze. Au timp de relații mai încolo.”

Cât despre ideea ca filmul să fie „oglinda” unei generații, Iancu rămâne rezervat: „Nu prea sunt în poziția în care să-mi asum o voce în direcția asta. Cred că „Situationship” poate să arate un colț dintr-un tablou mai mare care reprezintă o parte din relațiile și dragostea generațiilor pe care le-ai menționat și tu, dar nicidecum imaginea completă.”

„Publicul românesc s-a întors la cinema”

În final, actorul vorbește și despre locul filmului în cinematografia comercială românească, după succesul Vidra Productions: „Cred că în peisajul filmelor românești e nevoie de cât mai multe povești pentru toate tipurile de public. Dacă mai bine de 15 ani abia de se strângeau câteva mii la filmele multipremiate pe la Cannes sau Veneția, odată cu succesul filmelor mai comerciale a reapărut și publicul românesc la filme și cred că asta e cea mai mare victorie. Pentru toți.”

El mai spune și că ținta pe care ar trebui să și-o pună mai toate casele de producție care se ocupă de genul ăsta de proiecte e să încerce să depășească filmul de dinainte: „Aici nu mă refer doar la cifre, ci și la calitate. Fie că formula o să fie mai puțin sau mai mult comercială, publicul, până la urmă, așteaptă povești bune și cât mai actuale și veridice, iar când ceva e bun, nu are cum să fie trecut cu vederea.”