INTERVIU. Respectă legea numirea lui Mihai Busuioc la CCR? „Nu a practicat, nu a avut tangență, nu a avut nicio incidență cu sistemul judiciar, cu o sală de judecată, cu probleme de drept. Nici măcar nu a cochetat cu sistemul judiciar”

Mihai Busuioc, șef al Curții de Conturi și propunerea PSD pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională, validat prin vot de Parlament la CCR, marți, 23 iunie 2025, a refuzat să vorbească cu jurnaliștii despre cei 18 ani de experiența juridică pe care și i-a trecut în CV și care reprezintă cerință minimă legală pentru ocuparea acestui post. HotNews a discutat cazul Busuioc cu un avocat cunoscut, Iancu Toader.

• Despre cazul Busuioc, HotNews și alte instituții media l-au întrebat pe președintele Nicușor Dan miercuri,  la summitul NATO de la Haga. 
• Avocatul Toader spune: ”Chiar dacă reducem la absurdul absurdului și asimilăm cu activitate juridică perioada de la Curtea de Conturi, câți ani adunăm? 8 ani, da! Ce facem cu ceilalți 10 ani care lipsesc?”.
• ”Vorbim de credibilitate, vorbim de necesitatea reformării. Nu, nu poți să arunci sau să transferi aici pe cineva din activități administrative, oricât de competent ar fi fost”
• ”Sunt atâția specialiști în drept, profesori universitari, oameni care au experiență practică, teoretică, care ar fi putut îmbrățișa cu onoare și cu distincție această numire, în condițiile articolului nr. 143”.

Potrivit CV-ul actualizat în 2020, Busuioc a absolvit în 2002 Facultatea de Drept la Universitatea privată Nicolae Titulescu din București și între 2005-2007 a urmat un master  în ”Drept funciar, publicitate imobiliară și cadastru”. 

Din acel moment, practic, ar fi trebuit să debuteze activitatea juridică a lui Busuioc, pentru ca el să adune până azi cei 18 ani de experiență în domeniu ceruți de numirea la Curtea Constituțională a României. 

El a adunat funcții administrative sau politice în diverse instituții publice: Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, consilier secretar de stat, secretar general adjunct și secretar de stat la Ministerul Dezvoltării, secretar general al Guvernului, iar din 2017, șef al Curții de Conturi. Niciuna nefiind o funcție juridică.

HotNews a apelat la un jurist expert în persoana avocatului Iancu Toader pentru a argumenta, în concepția lui, care sunt condițiile prevăzute de lege pentru funcția de judecător la CCR, ce înseamnă experiență juridică, înalte competențe în domeniu și cum arată CV-ul lui Mihai Busuioc. 

”Persoana propusă trebuie să aibă o înaltă competență profesională în domeniul juridic”

-Domnule avocat Toader, publicul are datele din CV-ul lui Mihai Busuioc, noul judecător al CCR și se întreabă dacă CV-ul semnifică cei 18 ani de experiență juridică.

–Vă propun să luăm întâi articolul nr. 143 din Constituție. Eu nu fac politică, nu intru în polemică, sunt practician, sunt avocat și încerc să fiu obiectiv și cred în meritocrație și nu numai în litera, ci și în spiritul legii

”Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă minimum 18 ani vechime în activitatea juridică sau învățământul superior juridic și o înaltă competență profesională în domeniu”, spune articolul nr. 143 din Constituție. 

Acum să facem distincție despre ce înseamnă Curtea Constituțională. CCR nu face parte din puterea judecătorească stricto sensu, în sensul în care sunt instanțele de judecată. Este o instanță de contencios constituțională și e garantul supremației Curții. 

Atribuțiile CCR le știm. Mediază între puterile statului, atribuții în materie electorală, aspecte de neconstituționalitate, controlul a priorii sau post-factum, în momentul în care este sesizată. 

Și trebuie să punem în discuție faptul că, prin prisma de judecător CCR, nu înțelegem judecător de instanță de judecată, însă, ca pregătire, ca atribuții, ca procedură, pe lângă procedura specială care este aceea aferentă legii de organizare și funcționarea a Curții Constituționale, avem procedura civilă care se aplică ca normă de drept comun. 

Dar CCR este sesizată pe aspecte de neconstituționalitate. Și dăm un simplu exemplu. pe legi, pe ordonanțele de guvern, deci vorbim, practic, de legislația primară. De fapt, se pune în discuție ce? Conformitatea cu norma constituțională. 

Asta presupune că respectiva persoană propusă trebuie să aibă o pregătire profesională. Vorbim de o instanță de contencios, o instanță, în ghilimele, supremă, din perspectiva analizării conformității legislației cu Constituția. Și atunci, pentru asta s-a avut vedere de către legiuitori această vechime de cel puțin 18 ani și spune de pregătire juridică superioară.

”CCR se întâlnește cu probleme de natură civilă, comercială, penală de o înaltă complexitate”

–Pregătire juridică superioară. Puteți detalia, vă rugăm?
–Evident că nu se referă doar la facultatea de drept. Dacă luăm interpretarea literală a textului, spune așa, pregătire juridică superioară și înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior. Deci avem practic o asimilare. Și a celor care au fost în învățământul juridic superior și mi se pare normal și corect, pentru că atâta timp cât prin mâna acelei persoane trec generații de studenți, acela este, evident, un profesionist al dreptului. 

Acum pe chestiunea de pregătire juridică superioară se presupune practic o experiență în acest domeniu. 

Gândiți-vă că CCR se întâlnește cu probleme de natură civilă, comercială, penală de o înaltă complexitate. Apoi vorbim de înaltă competență profesională. Și evident că aici ne uităm la background-ul persoanei.

”Busuioc spune că a semnat hotărîrile în Plenul Curții de Conturi”

–Care îl găsim în CV-ul lui. 

-Exact. Trebuie să existe o compatibilitate firească cu profilul acestei instituții. Văzând toate aceste polemici în media, în spațiul public, legate de activitatea anterioară și de CV-ul domnului Busuioc, eu, ca profan al dreptului, nu neapărat ca practician, aș spune că nu este persoana potrivită. 

Nu s-a făcut o alegere bună, utilă, necesară sau oportună. Sau toate la un loc. Pentru că, uitându-mă la acest CV, eu nu pot să asimilez și cred că nimeni nu va putea asimila poziția pe care a avut-o acesta la Curtea de Conturi ca activitate juridică. 

Busuioc spune că a semnat hotărîrile în Plenul Curții de Conturi. Curtea de Conturi nu face parte din sistemul de judecată, nu are nici atribuții similare. Să nu uităm că în conducerea acestei instituții pot fi și economiști, specialiști în finanțe, bănci, în contabilitate, în tot ceea ce ține de domeniul economic și financiar. 

Că sunt bine calificați, de acord, dar asta nu înseamnă că au aici o activitate similară unui judecător, a unui magistrat, a unei persoane care se cunoască o procedură judiciară de natura sau similară celei care face obiectul activității CCR.

Busuioc are în CV Academia de Apărare Carol I

-Dar activitate în învățământ juridic superior are Mihai Busuioc?

–Am văzut în CV-ul lui o grămadă de cursuri, nu știu, pe la Academia de Apărare Carol I, pe la nu știu care alte universități, postuniversitar e foarte bine, dar sunt chestiuni legate de administrația publică și probabil ar fi cântărit eventual pentru cel mult un înalt funcționar public.

”Busuioc a fost funcționar, angajat la cadastru”

–Deci, câți ani de activitate juridică adună Mihai Busuioc? 

–Plecând de la această vechime impusă de 18 ani, chiar dacă reducem la absurdul absurdul și asimilăm cu activitate juridică perioada de la Curtea de Conturi, câți ani adunăm? 8 ani, da! Ce facem cu ceilalți 10 ani care lipsesc? 

Dacă mă uit la ceilalți 10 ani și la ce posturi a ocupat nu pot fi asimilate, nici măcar într-o accepțiune largă, unor competențe profesionale în activității juridice sau să aibă o pregătire juridică superioară aptă să îl recomande pentru un post la Curtea Constituțională, unde, repet, presupune mult mai multe valențe. 

Pot spune că în afară de Curtea de Conturi, cea mai mare parte a activității domnului Busuioc a fost aceea de funcționar, angajat la cadastru, cum spunem noi acum. 

Nu pot să asimilez perioada în care era registrator și care avea atribuții de conducere în această instituție publică, și tot de natură administrativă, cu o pregătire juridică, specifică unei activități jurisdicționale, cum este cea a Curții Constituționale. Că nu ai cum. 

Nu putem să spunem nici măcar că a cochetat cu sistemul judiciar. El nu a practicat, nu a avut tangență, nu a avut nicio incidență cu sistemul judiciar, cu o sală de judecată, să se fi confruntat cu probleme de drept. Ca avocat, procuror sau judecător. 

Nu cred că poate să facă parte din această structură a completului de nouă judecători a Curții Constituționale. Deci, din punctul meu de vedere, niciuna din aceste condiții substanțiale, de fond, nu sunt întrunite și nu cred că nici și aceea de 18 ani, tehnic vorbind, matematic, luând fiecare activitate în parte și analizând conținutul acesteia, adunate nu pot fi 18 ani într-o activitate juridică. Ceea ce a făcut dânsul nici măcar nu poate să fie asimilat.

”Sunt atâția specialiști în drept, profesori universitari…”

-Are măcar un singur an de activitate juridică?

-Nu am vrut să fiu extrem de dur sau de cinic. Am început să sintetizez puțin ceea ce am analizat, ceea ce spune norma fundamentală cu realitatea în sine juridică. Și nu se încadrează. 

Am auzit și teza că, doamne, secretarul general este asimilat profesiei juridice. Cât timp nu faci parte din corpul unor juriști, corp profesional, al Uniunii Naționale a Juriștilor din România. 

Cât timp nu faci parte din niciun Barou să fii profesat ca avocat. Cât timp nu ai avut o activitate de magistrat, procuror sau judecător, nu cred. 

Prin orice interpretare, oricât de îngăduitoare, oricât de flexibilă, de extensivă, nu putem să o asimilăm noțiunii pe care o are în vedere articolul 143, vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică. 

Nu poți. Ceea ce pot să spun este că și pe mine m-a surprins și pe mulți practicieni și pe mulți colegi de-a mei spunând ”Domne, CCR este o instituție și politică”.

La aspectul numirii judecătorilor este eminamente politică. Așa este. Dar problema este că în spatele acestor numiri cu caracter politic trebuie să existe fond, substanță. Adică acele persoane să se încadreze, să aibă această notorietate profesională, care să-ți dea garanția că această înaltă demnitate este ocupată de o persoană cu competență profesională pe care Constituția o califică ca fiind una înaltă. 

Sunt atâția specialiști în drept, profesori universitari, oameni care au experiență practică, teoretică, care ar fi putut îmbrățișa cu onoare și cu distincție această numire.

Repet, din punctul meu de vedere, nu este cea mai fericită alegere, iar strict tehnic, juridic, oricât de darnic și blând am interpreta norma, oricât de mult am extinde și am vrea noi să interpretăm, nu se încadrează. Nu știu dacă puteam să fiu mai clar de atât.

”Vorbim de credibilitate, vorbim de necesitatea reformării”

-Cum va fi impactată percepția CCR după această numire? 

-Mai ales în actuala circumstanță și având în vedere și evenimentele politice recente cu care s-a confruntat CCR și toate discuțiile care au fost în mediul profesional și politic și public, cu implicarea acestei instituții în procesul electoral… 

Au fost situații atipice. Că au fost bune, că nu au fost bune, nu asta discutăm în acest caz. Sunt decizii ale CCR. Și știm efectele. Sunt generale, obligatorii, definitive. Practic, se impun ca o normă de drept. 

Cred că și din perspectiva importanței pe care o are Curtea Constituțională în sistemul de drept, așa cum și spune Legea Fundamentală, este garantul respectării Constituției, trebuie gândite numirile. 

Rolul CCR este fundamental într-un stat de drept. Cu atât mai mult se impune că această înaltă demnitate pe care o primește această persoană numită judecător să aibă la bază, într-adevăr, o pregătire juridică în înaltă competență profesională, strict legată de mediul juridic sau academic. 

Vorbim de credibilitate, vorbim de necesitatea reformării. Nu, nu poți să arunci sau să transferi aici pe cineva din activități administrative, oricât de competent ar fi fost. 

Asta este părerea mea de umil practician al dreptului. Nu mi-ar ajunge degetele de la mâini să vă dau exemplu de practicieni sau de profesori sau de oameni care ar putea întruni cu lejeritate toate condițiile articolului nr. 143.