INTERVIU „Se vinde entuziasm”. Omul care a urmărit fenomenul AfD în momentul său de grație în Germania oferă o explicație pentru succesul extremei drepte – FOTO

„Fascismul pare atractiv deoarece oferă putere celor din tabăra «învingătoare». Dacă presupui că sistemul în care trăim e nedrept, atunci poate fi o concluzie logică să vrei să fii cât mai sus în această ierarhie nedreaptă”, spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, Rafael Heygster, fotoreporter german care în 2024 a urmărit și fotografiat în toată țara evenimentele partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD). 

• Fotoreporterul freelancer Rafael Heygsterm, care a colaborat pentru acest proiect cu revista Der Spiegel, a fost premiat pentru munca sa de către „World Press Photo”, juriul considerând că fotografiile sale „au fost deosebit de semnificative pentru surprinderea ascensiunii populismului în Germania și a schimbărilor mai ample din politică, care pretind că susțin democrația în timp ce o subminează”. 

Anul 2024 a fost unul foarte bun pentru partidul Alternativa pentru Germania (AfD), care a ieșit pe locul doi la alegerile europarlamentare, a avut rezultate excepționale în câteva alegeri regionale și și-a pregătit terenul pentru rezultatul istoric de la scrutinul federal din această primăvară.

Într-un interviu pentru publicul HotNews, Heygster, care a studiat antropologie culturală și științe politice la Universitatea din Hamburg, își expune argumentul pentru acest proiect: „Virajul spre dreapta este una dintre marile provocări ale timpului nostru și cred că este sarcina fotojurnalismului să abordeze subiecte incomode și, cu o poziție umanistă clară, să atragă atenția asupra nedreptăților”. 

Anul 2024 a fost unul plin de tensiuni în Germania. Retorica partidelor de dreapta a devenit mai agresivă, iar comportamentul susținătorilor lor mai conflictual. Atacurile violente ale extremiștilor de dreapta împotriva jurnaliștilor, politicienilor și migranților sunt în creștere, explică Heygster.

Din teren, fotoreporterul a observat modul în care se prezintă AfD și în care își transmite mesajul către susținători.

„Democrațiile sunt din ce în ce mai contestate de evoluțiile politice”

HotNews: Proiectul dumneavoastră de fotoreportaj, care a urmărit AfD prin Germania, a fost intitulat „Democracy Dies in Darkness” („Democrația moare în întuneric”). De ce ați ales acest titlu, probabil inspirat de fraza popularizată de jurnalistul de investigații Bob Woodward?
Rafael Heygster: La începutul proiectului, am ales acest titlu pentru că am vrut să fac referire atât la citatul lui Bob Woodward, cât și la Washington Post. În plus, titlul mi s-a părut potrivit datorită limbajului vizual pe care l-am ales pentru lucrare:

Folosesc două blițuri externe montate pe suporturi. Cu ajutorul unui asistent, iluminez scene care au loc la evenimentele AfD pentru a le da un aspect teatral. Prin iluminarea artificială a unor situații reale, intenționez să subliniez vizual caracterul înscenat al autoprezentării AfD. 

AfD se prezintă în diferite roluri – ca partid democratic, care are experți economici, și așa mai departe – însă niciuna dintre aceste imagini nu este adevărată. Multe lucruri sunt planificate și discutate în spatele ușilor închise de către AfD, motiv pentru care am considerat inițial că titlul era potrivit.

Mai târziu, după ce am trimis proiectul la World Press, am schimbat titlul – așa cum se poate vedea și pe site-ul meu – în „Democracy Dies in Daylight” (Democrația moare în lumina zilei”). 

Pentru că nu numai în Germania, ci și în multe alte țări, democrațiile sunt din ce în ce mai contestate de evoluțiile politice – și acest lucru nu se întâmplă în secret, ci în văzul tuturor.

„În Germania, avem o responsabilitate specială de a ne asigura că partidele politice totalitare nu revin la putere”

– Care a fost scopul proiectului și ce anume v-a stârnit interesul pentru AfD?
– Cred că virajul spre dreapta – alături de schimbările climatice și războaie – este una dintre marile provocări ale timpului nostru și cred că este sarcina fotojurnalismului să abordeze subiecte incomode și, cu o poziție umanistă clară, să atragă atenția asupra nedreptăților.

Mai ales în Germania, având în vedere istoria noastră, avem o responsabilitate specială de a ne asigura că partidele politice totalitare, rasiste și inumane nu revin la putere.

Seria mea interoghează auto-scenografia AfD în contextul aparițiilor lor publice. Lucrarea a început în 2023 cu o însărcinare din partea Der Spiegel, prin care am fost desemnat să fotografiez congresul partidului AfD din Magdeburg. 

Deși am o părere foarte critică despre AfD, am reușit să mă apropii de susținătorii săi, rămânând politicos și deschis în ciuda ostilității, insultelor și amenințărilor. De atunci, Der Spiegel m-a trimis mai des la evenimentele AfD. 

Pe măsură ce proiectul se dezvolta, am început să le propun redactorilor propriile mele date și evenimente pe care le consideram importante de fotografiat – creând astfel, de fapt, un corp de muncă independent, în colaborare cu o publicație importantă.

„Retorica partidelor de dreapta a devenit mai agresivă, iar comportamentul susținătorilor lor, mai conflictual”

– A fost un an important, cu alegerile pentru Parlamentul European și alte alegeri majore la orizont, precum și cu atacuri teroriste care au influențat climatul politic. Cum ați trăit această tensiune pe teren?
– Climatul politic a devenit mai dur – societatea noastră se confruntă în prezent cu o schimbare spre dreapta. Chiar și partidele democratice precum CDU și-au conturat platformele în mare parte în jurul migrației, un subiect pe care AfD l-a propulsat în centrul atenției. 

Retorica partidelor de dreapta a devenit mai agresivă, iar comportamentul susținătorilor lor mai conflictual. Atacurile violente ale extremiștilor de dreapta împotriva jurnaliștilor, politicienilor și migranților sunt în creștere.

De asemenea, activitatea de fotojurnalist la evenimentele AfD a devenit din ce în ce mai restricționată de către partid. De exemplu, congresele partidului au acum zone de presă tot mai mici, delimitate prin cordoane, care nu pot fi părăsite. 

Personalul firmelor de securitate de dreapta ne monitorizează și ne însoțește la locul de muncă – nu ne putem mișca liber, așa cum putem face la evenimentele organizate de alte partide.

„Noua Dreaptă creează pentru susținătorii săi o lume emoțională în care ei se văd ca băieții buni, justificați moral”

– AfD se prezintă drept „partidul oamenilor mici”, anti-sistem și o voce pentru cei marginalizați. Ați observat o legătură între partid și aceste grupuri?
– Partidul încearcă să se adreseze diferitelor grupuri de alegători prin punerea sa în scenă în diferite roluri – și reușește de fiecare dată. De politicile sale ar beneficia în principal cei foarte bogați, precum și persoanele cu pielea albă, pașapoarte germane și ascendență germană. Cu toate acestea, mulți dintre cei care nu ar beneficia deloc de politicile sale votează totuși pentru AfD.

Noua Dreaptă creează pentru susținătorii săi o lume emoțională în care ei se văd ca „băieții buni”, justificați moral și care protejează societatea de pericolele reprezentate de inamici construiți. Din această perspectivă, „ura” este întotdeauna răspândită de toți ceilalți. 

În spatele acesteia se află un mecanism afectiv care oferă exonerare morală. În acest sens, AfD prezintă măsurile anti-imigrație drept „prietenoase față de cei născuți aici”. 

Rasismul și naționalismul sunt prezentate ca o „apărare a patriei” sau chiar ca o formă de antidiscriminare. Astfel, susținătorii AfD se pot considera apărători ai „etnicilor germani” pretins dezavantajați, amenințați și strămutați, și resping cu încredere orice critică de rasism.

Numeroase povești de acest gen, care disculpă, proliferează în cadrul AfD. AfD se prezintă drept vocea „bunului simț”, afirmă că vorbește în numele „cetățeanului mediu” și se poziționează drept gardianul „libertății”, al „democrației” și al „adevărului”. Scopul implicit este întotdeauna acela de a-și consolida propria reputație și de a-și prezenta motivele ca fiind onorabile. Pentru susținători, acest lucru înseamnă că se simt de partea „binelui”.

„Partidul vinde entuziasm”

– Cum ați explica succesul lor în rândul alegătorilor? Se datorează politicilor lor, poziției lor anti-sistem? Sunt mai eficienți în comunicare, pe social media?
– Într-o perioadă de incertitudini crescânde cauzate de amenințări reale – schimbări climatice, inflație și războaie – AfD oferă răspunsuri simple și, de obicei, dă vina pe alții, adesea grupuri marginalizate, pentru aceste probleme.

O parte din motivul pentru care AfD are atât de mult succes pe rețelele de socializare constă în strategia sa mediatică: partidul vinde entuziasm. Rețelele sociale funcționează în același mod – orice conținut care generează o excitare puternică este favorizat de algoritmi și difuzat mai larg.

AfD și-a adaptat comunicarea pentru a provoca o excitare emoțională. În cadrul emisiunilor talk-show, membrii partidului nu răspund adesea la întrebările jurnaliștilor sau la argumentele celorlalți invitați. În schimb, oferă un spectacol în care se prezintă ca fiind neînțeleși, tratați pe nedrept și indignați. 

Punctele lor de vedere ignoră adesea subiectul real și sunt concepute pentru a crea indignare pe rețelele de socializare sub forma unor clipuri video scurte, decontextualizate. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care abordarea lor funcționează atât de bine pe platformele sociale.

– Ce v-a frapat cel mai mult în timp ce i-ați urmărit? Ați observat diferențe majore între ei și celelalte partide?
– Partidul încearcă să se prezinte ca un partid democratic „normal”, dar nu este un partid democratic. 

Agenția de informații interne a Germaniei (Verfassungsschutz) a publicat recent un raport de peste 1 000 de pagini, prezentând numeroase dovezi care atestă că AfD se confirmă a fi un partid de extremă dreapta și incompatibil cu Constituția germană (Clasificarea a fost suspendată, în așteptarea unui apel judiciar, n.r.).

Lucrul la evenimentele AfD este foarte diferit de lucrul la evenimentele organizate de alte partide – în calitate de jurnalist, munca este deseori foarte restricționată. De multe ori mi se permite să stau doar într-o zonă mică, delimitată și să nu mă deplasez liber. Sunt insultat sau amenințat în mod repetat de către membrii de partid, întâlnirile sunt anulate fără un anunț prealabil, partidul încearcă în permanență să saboteze activitatea jurnaliștilor.

O situație care mi-a rămas în mod special în memorie este cea descrisă de această fotografie.

Această imagine îi arată pe susținătorii AfD într-o stare de triumf dezinhibat în timpul petrecerii lor din noaptea alegerilor de după alegerile de land din Brandenburg. Ei cântă: „Hei, e minunat. Îi deportăm pe toți!”.

Aceasta ilustrează un aspect cheie al noii scene de dreapta: o afișare performativă a triumfului și umilirea celor care gândesc diferit, lipsită de orice empatie. Versurile sunt o reelaborare rasistă cu ajutorul AI a unui cântec de petrecere altfel inofensiv. În urma acestei situații, poliția a început o anchetă pentru incitare la ură, iar interpreții originali au interzis folosirea melodiei lor.

„Dacă presupui că sistemul în care trăim este nedrept, atunci poate fi o concluzie logică să spui: Vreau să fiu cât mai sus posibil în această ierarhie nedreaptă”

– Ca jurnaliști, suntem adesea criticați pentru că suntem prea duri cu politicienii de extrema dreaptă, că suntem părtinitori. Credeți că aparatul de fotografiat oferă o perspectivă mai obiectivă în acest context? Și vă considerați obiectiv atunci când acoperiți un subiect precum AfD?
– Cred că fotografia și fotojurnalismul nu sunt niciodată obiective; ele sunt întotdeauna subiective. Și consider că este absolut legitim ca un autor vizual să adopte o poziție personală asupra unui subiect. Sunt angajat față de valori precum democrația, responsabilitatea profesională, demnitatea umană și umanismul. 

Perspectiva mea personală îmi influențează inevitabil imaginile. Mă străduiesc să îi tratez pe toți oamenii în mod corect, să evit prejudecățile și, în același timp, să iau o poziție clară în favoarea drepturilor omului și a demnității umane. Cred că este esențial să pot identifica și descrie nedreptățile, falsurile și strategiile politice care vizează manipularea. Acesta nu este un semn de părtinire, ci mai degrabă o expresie a angajamentului critic și a unei perspective clare și responsabile asupra societății noastre.

– Descriind proiectul, ați exprimat o teză interesantă: „Fascismul nu este repulsiv în mod inerent – pare atractiv. Oferă putere celor din tabăra «învingătoare»”. Cum ați ajuns la această concluzie?
– Am ajuns la această constatare după una dintre numeroasele conversații pe care le-am avut despre ascensiunea noii extreme drepte. Cineva a exprimat această idee într-un mod similar și mi-a rămas în minte – deși nu-mi amintesc exact când sau unde a avut loc conversația.

Afirmația are sens pentru mine. Dacă presupui că sistemul în care trăim este nedrept, că acest lucru nu se va schimba în mod fundamental și că ai puțin interes în a contribui la o societate mai dreaptă și mai egală, atunci poate fi o concluzie logică să spui: „Vreau să fiu cât mai sus posibil în această ierarhie nedreaptă”.

A fi în vârful unei ierarhii este adesea asociat cu sentimente de putere și siguranță – și în special pentru cei care se simt nesiguri, acest lucru poate oferi un sentiment profund de împuternicire. 

Sistemele totalitare și fasciste, precum cele pe care partidele de extremă dreaptă încearcă să le instituie, sunt construite pentru a consolida exact acest tip de ierarhii.

Expoziţia World Press Photo 2025 poate fi văzută în România, fotografiile, inclusiv unele realizate de Rafael Heygster, fiind expuse în Piaţa Universităţii până pe 2 iunie.