INTERVIU Smiley: În momentele grele, cu cuvinte ne ajutăm sufletele să se exprime și să se aline

Astăzi este ziua poeziei. Ne bucurăm cu fiecare hit de Smiley, dar astăzi putem să stăm acasă și să înțelegem ce-i cu poezia lui ca om. Smiley nu vrea, nu mai poate fi “un oarecare”. Este hit-man. Atunci, nu doar de ziua poeziei, ia un cuvânt și-i dă valoare, îl întoarce pe toate fețele. Doar trebuie să cânte și să încânte, nu? Caută poezie în fiecare stare sufletească, pentru că acolo sunt sufletele noastre ale tuturor. Autoizolat acasă, Smiley prin interviul acesta, cu atât mai mult arată greutatea și poezia cuvintelor.

Ești Smiley. Cum definești smiley faces-urile, emoticoanele la îndemâna celor tineri?

Sunt exprimări haioase și rapide ale emoțiilor pentru a crea emoții. Se pot purta dialoguri întregi doar din emoticoane în ziua de azi, mai ales că există și gif-uri și o grămadă de ilustrări personalizate ale unor reacții. E un joc haios de comunicare, mai ales pentru copii. Eu sunt Smiley de pe vremea când nici nu existau emoticoanele și nici dialogurile astea haioase pe mobil☺.

Experiență de viață sau gif, ce alegi? De ce?

Oricând aleg experiențele de viață, gifurile sunt doar pentru a povesti haios ceea ce simți, trăiești sau crezi, însă dacă nu trăiești, nu ai ce povesti.

Cât de puternice sunt, totuși, cuvintele? De unde le vine această putere?

Sunt foarte puternice cuvintele, iar ele în combinație cu muzica reprezintă cel mai puternic generator de emoții, după părerea mea, mai ales că ele vin tot din emoții. Ce le dă forță? Sufletul celui care le ascultă cu tot ce ascunde el, trăiri, experiențe personale, suferințe, bucurii, amintiri de tot felul care și-au lăsat amprenta și care generează emoții de tot felul atunci când sunt “descuiate” prin cuvinte, muzică sau artă, în general.

Îți poți închipui un cântec de-al tău format doar din emoticoane? De ce?

Muzica presupune mix de sunete, emoticoanele se joacă mai mult vizual între ele sau cu cei care le trimit și le primesc. Îmi pot imagina un clip din emoticoane pe o piesă sau povestea unei piese spusă prin emoticoane, dar cântecul are nevoie de mai mult decât atât pentru a exista și a emoționa.

Să iau un hit “Îndrăgostit (deși n-am vrut)”. Cum vezi cele “22 milioane de vizualizări”? Care-s cuvintele care-ți plac în cântec? Care-s cuvintele care stârnesc imaginația? Care-i tonul care transmite experiențele tale? Ce te-a ajutat să te transpui în cântec?

Îmi plac toate cuvintele din cântecele mele, pentru că știu când și de ce le-am ales, îmi amintesc ce simțeam atunci și cât de nimerite mi s-au părut ele pentru a exprima cel mai puternic ce e în mine. Dincolo de vizualizări, pentru care sunt recunoscător, cea mai mare bucurie o simt când oamenii cântă cu mine în concerte piesele mele, când îi simt emoționați, transpuși în povestea muzicii. Mă simt norocos că pot compune, că pot cânta, că pot transmite mesaje prin muzică și că pot primi înapoi din ce simt cei care o ascultă. De mic mi-am dorit să fac muzică, nu văd cum aș putea trăi mai frumos decât atât.

Cât de mult contează imprevizibilitatea, “acest îndrăgostit deși n-am vrut”? Cât de mult contează să te lași în voia experiențelor în “bătaia” cu prejudecățile, incertitudinile?

Viața este surprinzătoare în toate sensurile. Nu putem prevedea nimic din ce ajungem să trăim, oricât am încerca să fim pregătiți de toate, ne ia prin surprindere viața și felul în care ajungem fiecare să o trăim și să o simțim. Nu putem ști cât de răniți vom fi în anumite situații, cât de mare va fi bucuria în altele, cât de multă iubire putem simți pentru anumiți oameni atunci când îi simțim departe sau când ajungem să-i pierdem, cât de multă frică ni se strecoară în suflet uneori sau cât de furioși vom fi în anumite contexte. Fiecare zi, fiecare experiență lasă ceva în noi și ne schimbă, niciodată nu vom mai fi cei care am fost ieri și cel mai bine este să exprimăm cumva, în cazul meu, prin muzică, tot ce simțim. Asta poate fi vindecător și pentru noi, și pentru cei care primesc exprimările noastre artistice.

Trăim într-o lume digitalizată. O lume a prescurtărilor, a emoticoanelor. Au înlocuit simbolurile cuvintele?

Nu cred asta, cred că digitalizarea aduce culoare și diversitate cuvintelor pentru a le ajuta să ajungă și la cei mai “jucăuși” dintre noi. Nu cred că trebuie să ne punem împotriva curentului, să judecăm trendurile, ci cred că cel mai bine este să luam partea lor bună și să o adăugăm metodelor clasice de comunicare despre care cred că atunci când au apărut, și ele au produs o revoluție.

În ce perioadă a vieții te-a prins digitalizarea? Concret… când ai avut primul contact cu emoticoanele?

A fost odată ca niciodată…☺ Comunic mult și în multe feluri, am șansa să lucrez de aproape 20 de ani într-o industrie creativă care intră în prima linie în contact cu digitalizarea, muzica noastră, a celor de la HaHaHa Production, este ascultată de toate categoriile de public, iar canalele prin care ea ajunge la oameni sunt diverse și atât de diferite de cele de acum 10 ani. În ziua de azi există radio și tv, dar există și mult online, există youtube, există platforme de muzică, aplicații, streaming-uri, tot felul de căi prin care muzica ajunge la oameni. Cred că trebuie să ne bucurăm de această diversitate de canale, pentru că la capătul lor sunt tot urechi și suflete care se bucură de muzică.

Pentru tine cum sunt mesajele mai puternice? În cuvinte sau în simboluri?

Forța mesajelor nu cred că e dată neapărat de felul în care sunt transmise. Mă poate lovi foarte puternic și o privire, și o îmbrățișare, și un zâmbet, dar și o poezie sau un mesaj primit. Muzica rămâne însă pentru mine canalul cel mai puternic de transmis și primit sentimente.

Ce expresii n-ai putea niciodată să exprimi în emoticoane?

Proverbele, jocurile de cuvinte, sunt multe pentru care nu s-au inventat încă emoticoane, gifuri sau mixuri potrivite. Încă☺. Nu cred că e drept să ți se dea un singur canal de transmitere a emoțiilor. E bine să le ai pe toate la îndemână și să le alegi pe cele mai potrivite pentru ceea ce vrei să transmiți. Cred că sunt momente când emoticoanele transmit ce trebuie, însă cred că sunt multe momente când simți să spui altfel ce simți, poate prin reacții, prin vorbe, prin cuvinte, prin artă, prin povești.

Ce te inspiră atunci când compui?

Orice poate fi o sursă de inspirație, viața, oamenii, natura, transformarea noastră, a mediului, o reacție, o privire, o senzație, orice poate fi sursă de inspirație. Eu sunt înnebunit să stau la studio și să compun, este unul dintre momentele mele preferate, simt că acolo mă eliberez, mă exprim, mă vindec. Abia m-am întors din America unde două luni și jumătate am stat doar în studio cu colegii de aici și de acolo. M-am întors și am ales să stau două săptămâni acasă, în autoizolare, pentru siguranța mea și a celor din jur, alături de Șerban și Lucian cu care am fost acolo în ultima perioadă.

Am fost foarte liniștiți să facem asta, chiar daca ne era dor de o grămadă de oameni dragi, pentru că aveam cu noi, în casă, toate sculele de făcut muzică și în a doua zi de stat acasă, am fost cu toții foarte fericiți că ne-a ieșit o piesă, ne surprindeam unii pe alții cântând-o și răzând. Ăștia suntem noi, niște copii care și-au găsit jucăriile preferate. Mi se întâmplă după vreun turneu sau după perioade mai încărcate în care mă ocup de artiștii de la HaHaHa Production, să intru în studioul de înregistrări singur sau cu producătorii de acolo și să mă simt acasă, în locul de care îmi era dor făcând ceea ce îmi era dor să fac. Obișnuiesc să spun că pe parcursul unui an, jumătate din timp compun muzica pe care o cânt în cealaltă jumătate. Să fim sănătoși și să ne revedem la concerte și evenimente la care să cântăm cu dor și bucurie tot ce compunem în perioada aceasta de introspecție generală.

Când redescoperă oamenii puterea cuvintelor?

Când simt mult și trebuie să găsească modalitatea de a transmite ceea ce simt. Cu acest exercițiu de comunicare, fiecare folosind canalul cel mai potrivit lui, ne apropiem unii de alții, ne regăsim unii în poveștile celorlalți și ne ajutăm sufletele și să se exprime, dar și să se aline.