INTERVIU Sorin Dumitrascu, fost director ANP: Guvernul Grindeanu nu a facut nimic pozitiv pentru imbunatatirea situatiei din inchisori, bugetul Penitenciarelor a fost redus cu 30 milioane euro / In Italia numarul infractiunilor a crescut de 3 ori imediat dupa aplicarea masurilor de clementa

Bugetul Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) a fost redus cu aproximativ 30 de milioane de Euro in 2017 de guvernul Grindeanu, iar un memorandum semnat de guvern in 2016 prin care se alocau 740,23 de milioane de Euro pentru modernizarea penitenciarelor nu este aplicat, spune intr-un interviu pentru HotNews.ro Sorin Dumitrascu, fost director al ANP, in prezent expert in penitenciare in programe europene. El vorbeste despre apropiata decizie-pilot a CEDO privind conditiile din penitenciare si despre experienta altor state: Italia, care a luat masuri de clementa pentru detinuti, a cunoscut o triplare a numarului infractiunilor imediat dupa aceasta decizie.

Rep: Ce a facut Guvernul Grindeanu de la instalare pentru a ameliora situatia din inchisori? Bugetul alocat penitenciarelor este mai mare sau mai mic comparativ cu alti ani?

Sorin Dumitrascu: Concret, nimic pozitiv. In pofida faptului ca supra-aglomerarea si conditiile dificile din penitenciare au fost si sunt folosite ca argumente in promovarea unor proiecte de amnistie si gratiere, Guvernul nu face nimic pentru a remedia aceasta situatie. In 2017 bugetul Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) a fost redus cu aproximativ 30 de milioane de Euro, suma care – potrivit estimarilor ANP – ar fi fost suficienta pentru modernizarea a aproximativ 11.000 de locuri de cazare pentru detinuti.

Mai mult, Memorandumul semnat de catre Guvernul Romaniei in aprilie 2016 prin care se alocau 740,23 de milioane de Euro pentru modernizarea penitenciarelor pana in 2023 nu este aplicat, desi implementarea acestuia ar fi constituit premisele evitarii unei hotarari pilot din partea CEDO. Actualul Guvern a anuntat, e drept, modernizarea a 2 – 4 penitenciare si a unui numar de locuri de detentie. Insa, concret, nu s-a intamplat nimic pozitiv, ci dimpotriva. N-a inceput nicio lucrare de anvergura de reparatii capitale.

Rep: Daca CEDO va pronunta o decizie pilot impotriva Romaniei din cauza conditiilor din penitenciare, cine se face vinovat de aceata situatie? Cine sunt principalii raspunzatori?

Sorin Dumitrascu: Efectele unei decizii pilot sunt cel cunoscute: CEDO nu va mai judeca plangeri privind conditiile de detentie pana cand Romania nu va demonstra ca face eforturi pentru imbunatatirea conditiilor din penitenciare. Acesta a fost dealtfel si motivul pentru care in 2016 s-a aprobat un plan multianual de investitii in infrrastructura penitenciarelor. La acea vreme CEDO a acceptat planurile de modernizare, iar implementarea acestora ar fi dus la evitarea unei decizii pilot impotriva Romaniei. Insa, acest lucru nu s-a intamplat, efortul politic fiind canalizat catre o lege de gratiere.

Vinovati sunt ministrii justitiei, care – indiferent de culoarea politica – au ignorat de-a lungul timpului situatia precara a penitenciarelor sub pretextul lipsei de resurse si al existentei unor alte prioritati. In 2012 CEDO – pronuntandu-se in cauza Stanciu contra Romaniei – a avertizat deja ca aceasta stare de fapt nu mai poate sa continue si ca va urma o hotarare pilot. Putem deci considera ca ocupantii fotoliului de ministru al justitiei de dupa momentul 2012 se fac in mod direct responsabili in cazul in care va fi pronuntata decizia.

Rep: S-a tot vorbit de faptul ca o eventuala condamnare vine la pachet cu o amenda de 80 de milioane de euro pe an. Ce va inseamna de fapt o decizie pilot, care sunt efectele imediate?

Sorin Dumitrascu: O eventuala decizie-pilot nu vine la pachet cu o amenda de 80 de milioane de euro pe an. CEDO nu poate aplica amenzi statelor membre. In cazuri punctuale sunt stabilite despagubiri, insa CEDO nu poate aplica o amenda. Decizia pilot va avea drept efect intreruperea judecarii cauzelor care se refera la conditii de detentie, si transmiterea catre Guvern a unui set de recomandari de a caror aplicare va fi conditionata reluarea judecarii cauzelor. S-a intamplat in trecut in materie de retrocedare, iar CEDO a suspendat judecarea acestui tip de cauze pana la rezolvarea problemei. Nu se va aplica deci nicio amenda.

Aceasta asa-zisa amenda a fost inventata de catre un fost ministru al justitiei care, cel mai probabil, n-a inteles exact cum functioneaza mecanismul CEDO. O minima verificare ar fi demonstrat ca CEDO nu da amenzi in pausal, ci aplica despagubiri individuale. Adevarul este ca din 1990 si pana in prezent media a despagubirilor platite pentru conditii de detentie nu a depasit valoarea de 130 de mii de Euro pe an, conform cifrelor furnizate de catre Ministerului Justitiei.

Este adevarat insa ca, din 2016 de cand ministrul Pruna a inceput aceasta campanie pro-gratiere preluata de catre actualul Guvern inca de la instalare, numarul acestor plangeri a explodat pe fondul utilizarii acestei informatii eronate de catre mass-media si de catre oameni politici care sustin deschis masuri precum amnistia si gratierea. Astfel ca, la finalul anului 2016, despagubirile dictate impotriva Romaniei se ridica la peste 4 milioane Euro, in conditiile in care din 1990 si pana in 2016, Romania a fost sanctionata in total cu suma de 3,1 milioane de Euro.

Rep: Cum au procedat alte state din UE care au fost condamnate pentru conditiile proaste din penitenciare si (eventual) cate state din UE se confrunta cu aceasta problema?

Sorin Dumitrascu: Exemplul cel mai la indemana este Italia, care procedat exact asa cum s-a angajat Romania sa o faca in 2016 prin acel Memorandum. Si-au asumat o serie de masuri, cele mai consistente fiind cele de modernizare si extindere a infrastructurii penitenciare si, in paralel, au luat si masuri de clementa pentru cei aflati in detentie. Din pacate insa, imediat dupa aplicarea acelor masuri de clementa, numarul infractiunilor a crescut de 3 ori. Situatie de altfel demonstrata si de experienta Romaniei: masurile de amnistie si gratiere nu sunt eficiente, incurajeaza criminalitatea si, de fapt, determina o crestere a numarului detinutilor pe termen mediu si lung.

In Europa, Romania nu este o exceptie in ceea ce priveste problema supra-aglomerarii. Romania este o exceptie in ceea ce priveste schimbarea modului de calcul a gradului de ocupare a penitenciarelor, de la momentul la care gratierea si amnistia au devenit prioritati politice. Conform SPACE I – Raportului anual privind populatia penitenciara, in Europa se confrunta cu supra-aglomerarea Albania (128%), Belgia (131%), Cipru (109%), Grecia (119%), Franta (116%), Italia (108%) – iata ca desi recent a fost aplicata o masura de gratiere si amnistie ramane un sistem penitenciar supra-aglomerat, Muntenegru (108%), Portugalia (117%), Serbia (110%), Slovenia (112%), Macedonia (136%).

In statisticile europene Romania figureaza cu un grad de ocupare a penitenciarelor in 2015 de 104%, in scadere fata de 2014, cand se inregistra 113%. Iar, de atunci, numarul detinutilor a scazut cu aproximativ 2000. Exceptional este deci faptul ca, brusc, ne raportam strict la standardul 4mp/detinut, desi CEDO ne judeca folosind standardul de 3mp/detinut (folosit ca referinta in proiectul privind acordarea unor zile de castig detinutilor care sunt cazati in spatii care asigura mai putin de 3mp/detinut). Din acest motiv, in discursul pro-gratiere, este folosita cifra de 145% grad de ocupare, desi conform legii acesta este de mai putin de 104%.

In ceea ce priveste calitatea conditiilor din penitenciare, detinutii le gasesc ca fiind nesatisfacatoare inclusiv in sisteme penitenciare precum cel Norvegian, care este considerat ca fiind cel mai bine plasat in ceea ce priveste infrastructura. Astfel chiar si impotriva Norvegiei CEDO pronunta sentinte pentru calitatea conditiilor de detentie, un caz cunoscut fiind cel al cunoscutului criminal in serie Anders Breivik, care a primit recent o despagubire de 40,000 de Euro pentru conditiile si regimul de detentie aplicat.

Asadar, este nevoie de imbunatatirea conditiilor din penitenciare, insa acest proces nu presupune nici gratierea si nici raportarea la standarde ideale de confort. Romanul liber, cinstit, platitor de taxe si victima a infractiunilor nu are un nivel ideal de confort acasa si n-a vazut ca prima initiativa a Guvernului Grindeanu la preluarea mandatului sa se refere la rezolvarea, macar in parte, a acestei probleme.

Rep: Credeti ca politicienii se vor folosi de decizia pilot a CEDO pentru a forta modificarea legislatiei penale si scoaterea politicienilor condamnati din puscarii sub pretextul ca Romania trebuie sa ia masuri pentru imbunatatirea situatiei din inchisori?

Sorin Dumitrascu: Politicienii pro-gratire, destui si cu rezerve de entuziasm nelimitate se pare, au folosit orice pentru a forta modificarea legislatiei penale sau aprobare unor legi de amnistie ori gratiere. Este deci extrem de probabil ca acest pretext va fi folosit si de acesta data, chiar daca fondul problemei nu se rezolva prin masuri de dezincriminare sau clementa. Este nevoie de investitii in sistemul penitenciar, de acord, dar este nevoie si de respect pentru victimele infractiunilor. Or, asta se pare ca lipseste cu desavarsire din discursul politicienilor.

Lipsesc orice initiative care, in contrapondere daca nu separat, sa ajute victimele sa-si recupereze prejudiciul sau sa-si aline suferinta. Dimpotriva, apar initiative politice care elimina conditia recuperarii prejudiciului la gratiere si extinderea aplicarii acestor masuri in cazuri de coruptie ori infractiuni de violenta. La extrema opusa, dar egalmente iresponsabila, aceiasi politicieni propun pedepse cu inchisoarea pentru elevii agresivi ori pentru personajele urbane care primesc ceva bani pe motiv ca gasesc un loc de parcare.

Rep: Masuri precum gratierea, relaxarea regulilor de liberare conditionata sau dezincriminarea unor fapte penala rezolva problema suprapopularii?

Sorin Dumitrascu: In niciun caz. Efectele sunt de scurta durata, iar penitenciarele revin la cel putin acelasi numar de detinuti in maxim 1 an de zile de la aplicarea gratierii. In plus, in conditiile in care in ultimii 10 ani numarul detinutilor a scazut in mod natural de la peste 38.000 la aproape 27.000 fara vreo masura de clementa, parte dintre infractori beneficiind de prevederile legislatiei penale privind aplicarea unor masuri alternative, o astfel de masura este inutila. Masurile de politica penala care implica acele sanctiuni alternative deja incep sa functioneaze, chiar daca va fi nevoie de timp pentru ca rezultatele sa se vada.

Rep: Ce masuri ar putea lua Romania pentru a rezolva problema suprapopularii in acord cu cerintele unei eventuale condamnari la CEDO?

Sorin Dumitrascu: Singura masura care rezolva problema de fond, calitatea conditiilor de detentie, este aceea a investitiei in infrastructura penitenciarelor. Adevarul este ca in ultimii 27 de ani penitenciarele au fost private de resurse, iar investitiile serioase au lipsit. Initial a fost dezinteres. Pana recent, de cand politicieni importanti si oameni de afaceri au ajuns in penitenciare, orice discutie pe aceasta tema era refuzata. Or, tocmai aceasta e cauza problemelor de astazi si de aceea aplicarea acelui Memorandum semnat in 2016 de catre Guvernul Romaniei (sau a unui pachet de masuri similar, daca acela nu mai este agreat din motive de paternitate politica), este importanta.

Alte masuri tin de legislatia penala, in general, si in mod specific de intarirea cadrului institutional pentru aplicarea unor pedepse alternative la pedeapsa cu inchisoarea. Astfel, un numar important de infractiuni usoare nu vor mai fi sanctionate cu inchisoarea, cel putin la primele abateri, iar sistemul penitenciar va fi treptat degrevat de custodierea unui numar de detinuti, care – in plus – vor avea si mai multe sanse de reintegrare sociala ramanand in libertate.