​INTERVIU Speak: Cred ca puterea cuvântului se simte cel mai puternic atunci când oamenii sunt într-un declin și au nevoie să fie motivați sau susținuți de cei din jur

“Speak” n-are sens fără sentiment. A rosti, a cânta nu e altceva decât feeling. De aceea nu puteam ocoli dialogul acesta cu Ștefan Sprianu – Speak despre reflexul ăsta de fiecare zi “emoticoane” vs “cuvinte”, digitalizare excesivă vs viață plină de experiențe. Și iată a spus-o memorabil “Emoticoanele, pentru mine, de cele mai multe ori, rezolva lipsa de chef de a sta la povesti cu oamenii”, iar cuvintele înseamnă imaginație, experiențe.

Reporter: Uite, este un joc despre emoticoane și cuvinte. Uite, ai putea să-ți reduci “Din intamplare” la un șir de emoticoane?

Speak: Da, de dragul exercițiului, bineințeles că se poate:

În “Timpul” care-s cuvintele care-ti plac în cântec?

Speak: “Portofel” 🙂 De cele mai multe ori acest cuvânt este folosit într-un context nu foarte admirativ. Daca stam și ne gândim, de multe ori, cuvântul “portofel” stârnește invidie, judecata sau chiar și ura. În acest context are o semnificație foarte personală pentru fiecare dintre noi.

Care-s cuvintele care stârnesc imaginația? Ce te-a ajutat să te transpui în cântec?

Speak: În principiu cred că orice melodie de succes trebuie să reflecteze experiențe de viață, trăiri și mai ales sentimente reale. Las cititorii să își dea seama ce m-a ajutat să mă transpun în cântec și mai ales în videoclip.

Bun. Ne dai un exercițiu de imaginație. Dar revin la emoticoane. Emoticoanele accelerează prejudecățile, anxietățile?

Speak: Emoticoanele, pentru mine, de cele mai multe ori, rezolva lipsa de chef de a sta la povesti cu oamenii… Și când le folosesc e clar că nu vom purta o conversație foarte lunga. Dar daca ne referim la o discuție pe care vreau să o port, daca folosesc doar un emoticon, poate omul nu înțelege exact la ce mă refer. Nu se prinde când fac o gluma. După aceea se mai și supară pe tine interlocutorul.

Te întreb, într-un emoticon totuși cine-și asumă adevărul, faptele, memoria realității?

Speak: Tot cel care îl folosește. La fel cum își asuma și că mesajul lui poate să nu fie înțeles sau să fie interpretat greșit.

Trăim într-o lume digitalizată. O lume a prescurtărilor, a emoticoanelor. Au înlocuit simbolurile cuvintele?

Speak: Nu cred că emoticoanele au înlocuit cuvintele, ci mai repede ilustrează niste stări. Eu folosesc emoticoanele pentru a încercă să transmit starea pe care o am în momentul dialogului. Practic, emoticoanele sunt o adăugire. Le folosesc alaturi de cuvinte pentru a amplifica mesajul. Cel mai des folosite emoticone sunt:

Pe tine în ce perioadă a vieții te-a prins digitalizarea? Concret, când ai avut primul contact cu emoticoanele?

Speak: Primul contact cu un emoticon l-am avut pe vremea când socializam pe Yahoo Messenger. Pe mine, era digitalizării m-a prins undeva în 1996, la vârstă de 10 ani, când tatăl meu a decis să îmi puna internet prin dial-up și pe care puteam să-l folosesc “cu porția” cate 10 minute pe seara. Costau foarte mult impulsurile la acea vreme. Astfel că primul contact cu socializarea online a fost platforma MIRC, unde nu existau emoticoane.

Pentru tine cum sunt mesajele mai puternice? În cuvinte sau în simboluri?

Speak: Pentru mine contează faptele. Dar, uneori, cuvintele pot face mai mult. Acum, că m-am întors de la filmări, cel mai puternic mesaj pe care îl am în minte este „Asia Express continua”.

Ce expresii n-ai putea niciodată să exprimi în emoticoane?

Speak: „M-ai lasat sa te las, iar acum vrei sa te vreau!”

Haha. Sunt o grămadă, iți dai seama. Emoticoanele doar întăresc sensul cuvintelor și asta doar câteodată. Nu poți acum să „vorbești” în emoticoane. Avem nevoie de cuvinte.

Cât de puternice sunt totuși cuvintele?

Speak: Cuvântul este în continuare foarte puternic, dar valoarea să creste considerabil atunci când este susținut de fapte. Părerea mea este că, în ciuda digitalizării, oamenii au devenit mai conștienți de ce e real și ce nu și că exista o nevoie din ce în ce mai mare de real. Pe mine, cuvintele nu mă ating, așa cum o fac faptele. Din cuvinte, toți suntem cine vrem și cum vrem, din fapte, nu prea se poate.

Daca mă întrebi de puterea cuvintelor prin comparație cu cea a simbolurilor, istoria a demonstat că au putut exista individual, fară să se determine sau influențeze reciproc: de la desenele rupestre (deci o era a simobolurilor), până la civilizația de dinainte de digitalizare bazată exclusiv pe comunicarea prin cuvinte. Dacă simbolurile erau suficiente, poate că nu mai apăreau cuvintele. Cine știe…

Ce te inspiră atunci când compui?

Speak: De cele mai multe ori mă inspir din propriile trăiri și sentimente, dar și din lucruri pe care le aud/văd în jurul meu. Nu stiu exact de unde vine aceasta inspirație și care este secretul, pentru că de multe ori mai chinui să o găsesc, iar de multe ori îmi iese din nimic…se întâmplă pur și simplu!

Când redescoperă oamenii puterea cuvintelor? Ce îi inspiră în acest sens?

Speak: Cred că puterea cuvântului se simte cel mai puternic atunci când oamenii sunt într-un declin și au nevoie să fie motivați sau susținuți de cei din jur. În acele momente cred că puterea cuvântului e cu adevărat tangibila. Cel puțin pentru mine.