INTERVIU Un român care a câștigat un loc de consilier local în Londra povestește cum „Am urmărit siderat declarațiile Președintelui Nicușor Dan”

Stabilit în Marea Britanie în 2018, românul Mihai Chereji este proaspăt ales consilier local din partea Partidului Verde, într-un district din Londra.

• În interviul pentru HotNews, Chereji explică felul în care l-au văzut și l-au preferat votanții englezii. 
• El vorbește și despre asemănările relației cetățean – politician în UK și în România.
• Ce riscuri îi așteaptă pe românii din Marea Britanie în viitor.
• Dar și pe români, care întâmpină aceleași probleme: creșterea inflației, stagnarea salariilor, starea insalubră a locuințelor, repararea serviciilor publice subfinanțate cronic.

Mihai Chereji a ajuns în Marea Britanie după referendumul pentru Brexit, în 2018. A studiat politici publice la University College London. 

La alegerile locale din 7 mai anul acesta a fost ales consilier local în Hackney, Londra, din partea Partidului Verde.

Într-un interviu pentru publicul HotNews, el explică contextul politic al alegerilor, observând că „mulți votanți s-au simțit ignorați de principalele partide, ceea ce explică creșterea atât a Verzilor pe stânga eșichierului politic, cât și a Reform pe dreapta”.

„O lipsă crasă de viziune a clasei politice actuale”

Vorbind despre asemănările dintre politica britanică și cea din România, Chereji a subliniat că „cetățenii se simt foarte des neascultați și aici, iar corupția unei bune părți a clasei politice este evidentă. Corupția a dus la căderea guvernului lui Boris Johnson, și s-ar putea să contribuie la căderea guvernului Starmer”. 

În privința nemulțumirii britanicilor, proaspătul consilier al Verzilor enumeră mai multe: sistemul de vot, care poate duce la alienare, stagnarea economiei și creșterea inflației, creșterea prețurilor la locuințe și, subliniază el, „o lipsă crasă de viziune a clasei politice actuale”.

Iar decăderea statului se întâmplă nu doar în România, crede Mihai Chereji.

Pentru Chereji, comparația cu trecutul este evidentă: „După al Doilea Război Mondial, guvernul laburist de atunci înființa National Health Service. Azi, infrastructura este lăsată în multe cazuri în paragină, serviciile publice locale sunt subfinanțate și orice reformă majoră este considerată nefezabilă”. 

Pe fondul nemulțumirii, mulți britanici se îndreaptă spre Reform, partidul lui Nigel Farage. Imigrant și adversar politic al Reform, Chereji crede că sosirea acestui partid la guvernare „e un pericol real pentru Marea Britanie”. 

„Mi-e frică sincer pentru toți imigranții din UK în cazul în care Reform vin la putere”, spune el.

„Victoria mea a fost pe muchie de cuțit, la doar 15 voturi”

HotNews: Cum ați descrie circumscripția electorală în care ați câștigat și cine au fost principalii adversari. A fost victoria așteptată sau a fost o surpriză?
Mihai Chereji: Circumscripția mea se numește Hoxton East and Shoreditch, are o populație de un pic peste 11.000 de locuitori la ultimul recensământ și e reprezentată de 3 consilieri locali. Conform sondajelor, părea printre cele mai sigure circumscripții pentru Partidul Labour. 

Din cele 3 locuri de consilieri, unul din locuri a fost recâștigat de un consilier Labour, celelalte două de Partidul Verde: de mine și Janet Lee. Victoria mea a fost pe muchie de cuțit, la doar 15 voturi față de una din contracandidatele din partea Labour.

„Un apartament cu 3 camere poate depăși ușor 700.000 de lire”

Este o zonă foarte interesantă și variată, un exemplu clasic de „gentrificare”. E o zonă în care comunitatea de clasă muncitoare care locuia înainte de anii ’80 – ’90 a fost încet marginalizată pe măsură ce s-au deschis întâi galerii de artă, apoi birouri pentru start-up-uri și companii software, iar mai apoi s-au construit blocuri unde prețul unui apartament cu 3 camere poate depăși ușor 700.000 de lire. 

În Hoxton se găseau pe vremuri studiourile Gainsborough (astăzi blocuri de lux care le poartă numele), făcute faimoase de Alfred Hitchcock, care și-a filmat primele filme acolo. 

Hoxton are și o piață stradală săptămânală care e atestată de sute de ani, începând din secolul XVII. Astăzi are o sumedenie de cafenele cochete, cât și afaceri de familie care rezistă de generații.

Shoreditch e cunoscut în special ca o zonă cu o puternică economie de noapte, cu multe cluburi și săli de spectacole renumite, cât și pentru birourile multor start-up-uri. O parte din așa-numitul „Silicon Roundabout” se află în circumscripția mea.

„M-am alăturat Partidului Verde, singurul partid major din Anglia care sprijinea drepturile imigranților fără echivoc”

– Cum ați ajuns de la experiența de român în diaspora la implicarea activă în politica locală britanică și de ce ați ales Partidul Verde?
– Am fost în mai mică sau mai mare măsură activ civic sau politic de când aveam aproximativ 20 de ani. Mi-am dorit dintotdeauna să contribui la a avea o societate mai corectă, mai incluzivă, și mai conștientă din punct de vedere al schimbărilor climatice și al protecției mediului.

Așa că, după ce m-am mutat în Marea Britanie din motive personale în 2018, a fost doar o chestiune de timp până să simt nevoia de a mă implica din nou, odată ce m-am așezat și am început să consider Londra ca fiind acasă.

În urma campaniei pentru alegerile parlamentare din 2024, în care m-am implicat din partea partidului SENS, mi-am dat seama că ce-mi doresc cu adevărat este să schimb în bine locul unde consider că sunt acasă, și acel loc este, pentru viitorul previzibil, Londra.

Am ales Partidul Verde din mai multe motive. În primul rând, din oferta partidelor din Marea Britanie, Partidul Verde este cel mai aliniat valorilor mele din multe puncte de vedere, mai ales în ceea ce privește nevoia protecției mediului. 

În al doilea rând, în urma alegerii lui Zack Polanski ca lider al partidului, direcția partidului a devenit mai clară către o viziune de stânga ecologistă și a crescut masiv vizibilitatea acestuia.

În ultimul rând, guvernul Partidului Laburist a reușit să dezamăgească populația după primul an la putere. Cel mai îngrijorător, și-a însușit o parte din retorica Reform cu privire la imigrație și au înăsprit foarte mult condițiile de obținere a dreptului de ședere și de cetățenie. 

Această derivă către dreapta m-a îngrijorat atât ca imigrant, cât și ca persoană cu viziuni progresiste. M-am simțit nevoit să mă alătur Partidului Verde, singurul partid major din Anglia care sprijinea drepturile imigranților fără echivoc.

S-a simțit privit „chiorâș” pentru că e român?

– Ce credeți că a convins alegătorii din comunitatea locală să voteze un candidat român într-un moment în care tema migrației rămâne sensibilă în UK? Și, în acest context, ați simțit vreodată că ați fost privit diferit în campanie pentru că sunteți român?
– Hackney e un cartier cu o populație destul de mare de imigranți sau descendenți a imigranților și nu este ceva inedit ca imigranții să se implice politic.

În ceea ce privește dacă m-am simțit privit diferit ca român, pot spune că au fost câteva (puține) situații, vorbind cu localnicii, în care am simțit că e mai bine să-mi las colegii britanici să vorbească. 

Hoxton, circumscripția în care am candidat, a avut o istorie destul de tulbure în ceea ce privește prezența extremei drepte până în anii ’70-’80, dar unele reminiscențe există și acum.

„M-au invitat mai mulți oameni să observ igrasia și mucegaiul din case”

 – Cum credeți că a reușit Partidul Verde să devină o forță politică în UK? Care sunt temele care i-au atras pe oameni, din experiența dumneavoastră personală din campanie, și în general în actualul context politic? Politicile de mediu, costul de trai, politica externă sau altceva?
– Cum am menționat, creșterea partidului poate fi atribuită către doi factori. 

Primul, alegerii lui Zack Polanski ca lider al partidului, care a făcut ca Partidul Verde să se adreseze nu doar celor îngrijorați de mediul înconjurător, ci și celor care caută un pol care îmbină grija pentru planetă cu grija pentru semenii lor, printr-o viziune a unui stat eco-social. 

Al doilea factor este deriva Partidului Laburist către dreapta, căutând să „muște” din procentele Reform. Astfel, Partidul Laburist și-a alienat baza de votanți progresiști din metropole, cât și o parte din muncitorii care au fost până la Brexit o mare parte din baza lor de votanți. 

Din experiența personală, nu s-a vorbit foarte mult despre teme ecologiste în timpul acestei campanii, nici măcar de către noi. 

Cel mai mult s-a vorbit despre creșterea inflației, stagnarea salariilor, starea insalubră a locuințelor sociale (m-au invitat mai mulți oameni să observ igrasia și mucegaiul din case, pe care le-au raportat consiliului în repetate rânduri), lipsa locuințelor în general, repararea serviciilor publice subfinanțate cronic.

„Mulți votanți s-au simțit ignorați de principalele partide”

S-a mai vorbit atât de probleme naționale, de nepopularitatea prim-ministrului Starmer și a cabinetului său, cât și de teme internaționale. Nu poate fi ignorat cât de mult Genocidul din Gaza, și complicitatea Guvernului Britanic în acesta au contribuit la alienarea publicului progresist cât și a populației musulmane de Partidul Laburist.

Per total aș spune că mulți votanți s-au simțit ignorați de principalele partide, ceea ce explică creșterea atât a Verzilor pe stânga eșichierului politic, cât și a Reform pe dreapta.

„Am urmărit siderat declarațiile Președintelui Nicușor Dan de Ziua Europei”

– În zilele în care dumneavoastră câștigați mandatul, președintele României Nicușor Dan critica politica ecologică a UE: „Când, în politica de mediu, evident, justificată, a fixat niște ținte mult prea ambițioase, și-a afectat industria grea, și asta a fost o greșeală”. Ce părere aveți despre ce a spus?
– Am urmărit siderat declarațiile Președintelui Nicușor Dan de Ziua Europei. A îmbinat o serie de neadevăruri (atribuind Europei abandonarea energiei nucleare de către Germania) cât și poziții ale scepticilor în ceea ce privește schimbările climatice și rolul activităților economice ale omenirii în acestea.

Pe scurt, părerea mea este că nu țintele au fost problema – țintele ambițioase sunt legate de acordul internațional pe care majoritatea țărilor lumii l-au ratificat la Paris în 2012. 

Problema a fost, dacă e să atribuim o parte a vinei Uniunii Europene (deși vina este mai mult a statelor membre), lipsa ambiției în ceea ce privește mecanismele de politici publice, atât de strategie industrială cât și fiscale, care să se ridice la nivelul ambițiilor țintelor. 

Țintele au fost axate mai mult către partea de reglementare a cererii, și prea puțin pe partea de investiții directe și indirecte pentru a stimula baza industrială în a produce la scara necesară tehnologiile folosite într-o economie verde.

Cum își sprijină SUA și China mașinile electrice

De exemplu, China a început să-și impună ținte de a dezvolta o industrie de mașini electrice (și fotovoltaice parcă) încă din 2011 în al 12-lea plan Cincinal, dezvoltând un mecanism complex de investiții publice și competiție internă între companii private care a dus la crearea câtorva companii care astăzi domină piața internațională, investind 230 miliarde de dolari. 

Tesla primea un împrumut de aproximativ 500 de milioane dolari în 2010 din partea guvernului federal american.

Între timp, în Uniunea Europeană, aceste mecanisme de dezvoltare a sistemelor de inovare la nivel continental au fost prea puțin folosite, iar instrumentele fiscale necesare pentru tranziția verde au apărut prea târziu și prea fragmentat, prin NextGen EU.

Pe scurt, Uniunea Europeană a încercat să joace după regulile vechi ale comerțului global, și nu a ținut pasul cu rivalii geostrategici în a se adapta noului mediu mercantil. 

A dezvoltat mecanisme precum CBAM (Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră), necesare apărării industriei proprii, dar cam târziu. Dar asta nu poate fi imputat „țintelor prea ambițioase”, ci, cum am spus, unei lipse de coordonare între ambiția declarativă și acțiune concertată. Aș putea discuta foarte mult despre subiect dar mă voi opri aici.

Cum se simte un politician când „poți cunoaște o bună parte din cei pe care îi reprezinți direct” 

– Sunteți membru Sens, tatăl dumneavoastră a fost primar al Bistriței. Cum diferă politica locală britanică de ceea ce știți din România, mai ales în relația dintre ales și comunitate?
– Aș spune că sistemul de vot uninominal și prin care consilierii locali au o circumscripție locală relativ mică (Hoxton East and Shoreditch, ward-ul meu, are o populație de puțin peste 11.000 de locuitori, și are 3 consilieri locali) îți dă oportunitatea să poți cunoaște o bună parte din cei pe care îi reprezinți direct. 

Asta poate duce la o responsabilizare mult mai directă a unui ales local. Sistemul electoral are multe alte neajunsuri încât să nu îl recomand, dar acesta poate fi un avantaj.

Mulți dintre colegii mei din consiliu sunt oameni care fuseseră foarte implicați civic în comunitățile pe care le reprezintă. Avem în consiliu foști guvernatori de școli (voluntari care fac parte din consiliu administrativ al unei școli), fondatori de ONG-uri care lucrează cu tineri vulnerabili, etc. Există o implicare reală din partea societății civile în politică.

Cu toate acestea, cetățenii se simt foarte des neascultați și aici, iar corupția unei bune părți a clasei politice este evidentă și a dus la căderea guvernului lui Boris Johnson, și s-ar putea să contribuie la căderea guvernului Starmer. 

„Sentiment și mai puternic de alienare a electoratului”

– Ați câștigat acest mandat într-un moment de schimbare pe scena politică din UK. Labour și Tory slăbesc. Reform este pe val. Cum se simte asta din interior?
– Am sosit în țară după referendumul pentru Brexit, momentul de cotitură al politicii britanice moderne, când eșichierul politic s-a rearanjat în mare parte pe acea axă Leave/Remain. 

Aș putea spune că această stare de tranziție a politicii britanice e singura pe care-o cunosc.

Acum se pare că apar noi falii. Cum am spus, politica privind conflictele din Orientul Mijlociu redefinește din nou scena politică destul de drastic.

E o perioadă destul de turbulentă întrucât sistemul de vot uninominal dintr-un singur tur nu poate face față unei scene politice în care ai 5 partide care au între 15%-20% în multe circumscripții. 

Ajungi la dezechilibre majore în care poți avea majorități parlamentare foarte mari cu puține voturi, ducând la un sentiment și mai puternic de alienare a electoratului și probabil contribuind la un feedback loop de polarizare. 

Probabil pe termen mediu se va ajunge fie la schimbarea sistemului electoral, fie la realinierea către 2-3 partide mari.

„Cei care sperau că Brexit le va aduce bunăstare se simt complet deziluzionați”

– Legat de întrebarea anterioară: Există o mare nemulțumire a oamenilor în UK. De ce? Cum o explicați?
– Nu există o singură cauză, bineînțeles, dar mă pot gândi la câteva. Cum am spus, sistemul de vot poate duce ușor la alienare și la un sentiment de nereprezentare.

Doi, economia Marii Britanii a stagnat în urma crizei financiare și chiar și mai mult după Brexit. Prețurile au crescut destul de mult în ultimii ani, iar salariile n-au ținut pasul. 

Cei care sperau că Brexit le va aduce bunăstare se simt complet deziluzionați. Li s-au vândut soluții simple unor probleme complexe de către actori politici și media cinici.

Trei, prețul caselor si al chiriilor rămâne în continuare o problemă pentru mulți și asta are un impact major asupra felului în care se raportează la siguranța zilei de mâine.

Patru, o lipsă crasă de ambiție, abilitate de comunicare și viziune a clasei politice actuale. 

În istoria sa, Marea Britanie a avut parte de o serie de guvernări cărora nu le-a fost frică să încerce politici care păreau imposibile. 

De exemplu, în urma celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul laburist de atunci înființa National Health Service, sistemul național de sănătate gratuit pentru oricine, alături de alte servicii sociale, într-o țară răvășită de război și cu o datorie publică de peste 150%/PIB. 

Astăzi, infrastructura este lăsată în multe cazuri în paragină, serviciile publice locale sunt subfinanțate și orice reformă majoră este considerată nefezabilă de către Treasury (Ministerul Finanțelor) și blocată. 

Această diferență de ambiție și lipsă de speranță în mai bine face mult rău încrederii în sistemul politic.

„Venirea Reform la guvernare ar fi un pericol real pentru imigranți, pentru familiile mixte”

– Pe primul loc în sondaje este partidul Reform, care au și demonstrat asta la alegerile locale. Cum vedeți o guvernare națională a acestui partid? Ar putea fi afectați românii din UK de venirea lor la guvernare?
– Cred că e un pericol real pentru Marea Britanie, atât din punct de vedere economic cât și al situației internaționale. 

Reform dorește o aliniere cu SUA, în special cu MAGA, fiind și singurii din eșichierul politic care au spus că Marea Britanie ar trebui să se implice direct în Războiul din Iran.

Mi-e frică sincer pentru toți imigranții din UK în cazul în care Reform vin la putere. Au promis că vor anula „Indefinite Leave to Remain”, dreptul de ședere nelimitată de care se bucură toți cetățenii europeni care au locuit mai mult de 5 ani în Marea Britanie. 

Dacă asta se va întâmpla, foarte mulți riscă să fie expulzați, multe familii mixte vor fi despărțite. Ar fi o tragedie națională.