INTERVIU VIDEO Când se va încheia conflictul din Iran? Ambasadorul Israelului: „Suntem pregătiți pentru un război lung” / Despre zecile de mii de persoane ucise în Gaza: „Nu e vina noastră”

Israel nu are alternativă și luptă pentru supraviețuire într-un război al cărui final nu are un orizont clar, susține ambasadorul isreaelian în România, Lior Ben Dor, într-un interviu pentru publicul HotNews: „Se pare că regimul iranian este foarte rezilient şi că are răbdare. Atunci, și noi avem răbdare. Și noi suntem pregătiți pentru un război lung”. Diplomatul le răspunde celor care acuză Israelul de uciderea a zeci de mii de civili în operațiunile militare ale ţării sale, în Fâșia Gaza sau Liban: „Dacă alături de combatanți au fost mulți palestinieni care și ei au fost eliminați, nu e vina noastră”.

• Lior Ben Dor este diplomat de carieră și a fost numit ambasador al Israelului în România în 2023, după ce a ocupat mai multe poziții în Ministerul israelian de Externe, inclusiv în Europa și în spațiul euro-atlantic.

Ambasadorul Israelului la Bucureşti, Lior Ben Dor, spune că obiectivul ţării sale în războiul din Iran nu este schimbarea regimului de la Teheran, ci eliminarea capacității de a dezvolta arme nucleare și de a susține grupări precum Hamas sau Hezbollah. În lipsa unui astfel de rezultat, spune el, „nu am obţinut nimic”.

Ambasadorul afirmă că războiul nu privește doar Israelul, ci și Europa, invocând raza de acțiune a rachetelor iraniene și riscurile pentru securitatea regională: „Toată comunitatea internațională trebuie să fie îngrijorată”.

Lior Ben Dor vorbeşte şi despre strategia ţării sale în cazul atacurilor recente din sudul Libanului şi despre numărul mare de victime din Gaza. El respinge responsabilitatea Israelului și acuză Hamas că folosește populația civilă drept scut uman. Diplomatul admite că bilanțul este „foarte mare”, dar spune că operațiunile vizează doar ținte militare. 

Ideea unei soluții cu două state nu este, în acest moment, pe masă, spune el. „E prea devreme”, în condițiile în care Israelul consideră că amenințarea militară nu a fost încă eliminată.

Relația cu Statele Unite ale Americii este descrisă drept esențială, iar coordonarea militară – „fără precedent”, în timp ce România este văzută drept un partener care „înțelege foarte bine” motivele intrării Israelului în război.

Despre acuzațiile privind uciderea a zeci de mii de civili, între care și copii, în Fâșia Gaza, diplomatul de la București spune că Hamas e cea care a ales să intre în război împotriva Israelului, când l-a atacat în 7 octombrie 2023: „Hamas a ales să sacrifice populația civilă în Gaza. Israel nu este vinovat. Israel nu este responsabil pentru bunăstarea în Gaza. Israel este responsabil pentru bunăstarea cetățenilor israelieni. Organizația teroristă Hamas din Gaza a vrut să facă un genocid în Israel. Hamas au ucis copii, femei și bătrâni în Israel”. Atacul Hamas din 7 octombrie s-a soldat cu peste 1.200 de morţi israelieni şi peste 250 de ostatici.

Asociația Internațională a Specialiștilor în Genocid, care reunește 600 de membri, a adoptat în septembrie 2025 o rezoluție în care afirmă că au fost îndeplinite criteriile legale pentru a stabili că Israelul comite un genocid în Fâșia Gaza. Asociaţia acceptă membri provenind din mai multe domenii în schimbul unei sume de maximum 125 de dolari pe an.

De Paște mai vine Lumina Sfântă de la Ierusalim?

HotNews: Duminică, 29 martie, patriarhul latin al Ierusalimului a fost împiedicat de poliția israeliană să celebreze liturghia din Duminica Floriilor Catolice în Biserica Sfântului Mormânt. Este acest eveniment de natură să ridice semne de întrebare și privind procesiunile ortodoxe, inclusiv aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim?
Lior Ben Dor: Noi respectăm toate religiile şi respectăm toți credincioși din orice religie. Știm că în Ierusalim și în Ţara Sfântă sunt multe locuri religioase importante pentru creștinism. Îi respectăm pe toți.

Ceea ce s-a întâmplat duminică a fost din greşeală. Trebuie să înțelegem că, din cauza situației complicate în Israel, sunt multe tensiuni, iar noi toţi suntem în alertă. A fost o greșeală.

– O astfel de greșeală este greu de prevăzut?
– Da. În general și în principiu, respectăm toate religiile. Știm că e foarte important pentru orice religie să aibă acces liber la orice loc religios, la orice biserică. Respectăm asta. Dar situația este foarte complicată și uneori se întâmplă (evenimente neprevăzute, n.r.). Dar asta nu înseamnă că este vorba de o politică nouă. Dimpotivă!

Când se termină războiul din Iran? „Noi nu avem de ales. Trebuie să continuăm”

– Veștile despre conflictul cu Iran sunt de natură să creeze multă anxietate, chiar dacă ne uităm doar la prețurile carburanților. Oamenii se întreabă când se va termina acest război…
– Înțelegem îngrijorarea mondială. Nimeni nu vrea să aibă un război, nimeni nu vrea să aibă o situație precară, instabilă. Dar noi știm că nu avem de ales. Noi luptăm pentru existența noastră. Da, existența noastră este amenințată.

Când vedem că regimul iranian a dezvoltat bomba atomică, că a dezvoltat arsenal balistic cu o cantitate enormă de rachete balistice care sunt folosite împotriva noastră, când vedem că regimul iranian a sprijinit organizații teroriste precum Hamas, Hezbollah, Houthi și extremiști teroriști din Irak – și toate aceasta cu un scop foarte clar, distrugerea Israelului –, atunci nu avem de ales. Trebuie să acționăm și, de aceea, am început această operație militară împotriva regimului care strigă de 47 de ani „Moarte Israelului” și „Moarte Americii”. Noi luăm în serios când auzim că sunt niște lideri teocratici care strigă în fiecare zi „Moarte Israelului”. Şi nu doar strigă, ci se și pregătesc.

Atunci, da, trebuie să avem răbdare. Este vorba despre un război complicat. Se pare că regimul iranian nu vrea să se oprească. Atunci trebuie să continuăm.

Până acum am putut să eliminăm, neutralizăm și distrugem o parte foarte mare din infrastructura militară, balistică a Iranului și a Hezbollah în Liban, dar încă nu e suficient. Iran și Hezbollah, această organizație teroristă din Liban, încă ne atacă cu rachete balistice în fiecare zi.

Populația civilă în Israel este paralizată. Atunci trebuie să continuăm până când ne atingem obiectivele.

„Regimul iranian este foarte rezilient și are răbdare. Și noi suntem pregătiți pentru un război lung”

– E greu de înțeles pentru oameni care ar putea fi data finală a acestui război, care este scenariul israelian de încheiere a războiului. Dumneavoastră spuneți că Iranul nu se dă bătut, practic, nu cedează. Ce înseamnă să cedeze?
– Vrem să ne asigurăm că regimul iranian – orice regim iranian, nu contează pentru noi dacă e teocratic, religios sau democratic – nu va mai dezvolta bomba atomică, armă ce va fi folosită împotriva noastră.

– Deci scopul nu este o schimbare de regim?
– Chiar dacă nu se întâmplă nicio schimbare de regim în Iran, vrem să ne asigurăm că nu va mai dezvolta această armă. Că nu va mai sprijini organizații teroriste și că nu va mai promova discursul de ură împotriva Israelului.

– Din declarațiile liderilor iranieni, ei par de neînduplecat…
– Se pare că regimul iranian este foarte rezilient şi că are răbdare. Atunci, și noi avem răbdare. Și noi suntem pregătiți pentru un război lung. Sperăm că nu va fi prea lung. Nimeni nu vrea să aibă un război prea lung. Dar, de fapt, trebuie să continuăm. Obiectivele noastre sunt foarte clare. Vrem să trăim. Vrem să supraviețuim. Vrem să ne asigurăm că statul Israelului, pe care l-am înființat acum 78 de ani, va exista pe termen lung.

„Toată comunitatea internaţională, inclusiv Europa, trebuie să fie îngrijorată”

– Cu privire la obiective: în ultima săptămână, Donald Trump a vorbit despre o posibilă soluție diplomatică și a cerut Iranului să renunțe la programul nuclear în cadrul unui acord negociat. Dar ce se negociază? Se pare că n-ar exista dovezi credibile că Iranul e pe cale să obțină o armă nucleară, arată o declarație din 25 iunie 2025, intitulată „Facilitățile nucleare ale Iranului au fost distruse, iar sugestiile contrare sunt știri false”. Este o declaraţie de pe site-ul Casei Albei. Așadar, dacă o credem, asta ar însemna că Iranul nu deține capabilități nucleare. Or, dumneavoastră spuneți că unul dintre scopuri este eliminarea capabilităților nucleare.
– Nu se știe cum se va termina războiul, dacă se va termina cu asigurarea că Iran nu mai obține 440 kilograme de uraniu îmbogățit. Nu știm dacă toate instalațiile nucleare și balistice ale Iranului vor fi distruse total, dar vrem să ne asigurăm cumva că regiunul Iran nu va mai dezvolta capabilităţi militare distructive, folosite împotriva Israelului.

– Cum vă puteți asigura câtă vreme dumneavoastră spuneți că e greu să vă puteți asigura?
– Nu se știe, dar trebuie să continuăm. Regimul iranian este foarte rezistent. Pentru regimul iranian, dacă ei pot rezista și pot declara la sfârșitul războiului că au rezistat, că încă există și că vor continua războiul și campania militară împotriva Israelului până când Israel va fi distrus, atunci n-am obținut nimic. Aşa că trebuie să continuăm. E foarte clar. 

– Până când ultimul cetățean iranian va putea spune asta sau până când ultimul oficial iranian va putea spune asta?
– Când va fi clar că regimul iranian nu va mai fi ostil împotriva Israelului și împotriva țărilor arabe și musulmane, împotriva Europei. Şi când nu va mai sprijini mișcarea Houthi din Yemen, acei teroriști care blochează mișcarea maritimă în Strâmtoarea Bab el-Mandeb. Nu se poate așa!

Nu este vorba doar de un război unde Israel se află singur! Este adevărat că Iran folosește numele Israelului ca un pretext, dar toate toată comunitatea internaţională, inclusiv Europa, trebuie să fie îngrijorată. Este vorba despre o amenințare care vine din Iran și este o amenințare împotriva tuturor.

Da, suntem pe front și facem acest război nu doar pentru noi, ci și pentru comunitatea internaţională. Da, sună exagerat. Scopul nostru nu este schimbarea situației internaționale. Scopul nostru este supraviețuirea noastră ca indivizi și ca națiune.

Despre relaţia Netanyahu-Trump: „Există o înțelegere foarte bună, foarte puternică”

– Israelul nu este singur în acest război, spuneți. Şi așa este: unul dintre cei mai apropiați aliați este SUA. Beniamin Netanyahu a spus în prima zi a războiului: „Această coaliție de forțe ne permite să facem ceea ce am tânjit să fac de 40 de ani. Să lovim regimul terorist decisiv. Asta am promis și asta vom face”. Beniamin Netanyahu a reușit să-l convingă, în ultimii 40 de ani, pe primul președinte american să înceapă ostilitățile la un asemenea nivel. Cum credeți că a reușit și de ce credeți că a reușit să-l convingă pe Donald Trump, în al doilea mandat, și nu a reușit să convingă niciun alt președinte american până acum?
– Cred că motivul principal este că regimul iranian a greșit. A greșit. A ucis 32.000 de cetățeni iranieni. Au reprimat cu brutalitate protestele. Poporul iranian ce a vrut? Libertate și drepturi. Au ucis în 48 de ore 32.000 de cetățeni iranieni!

Și, în plus, a devenit foarte clar că regimul iranian continuă să dezvolte bomba atomică nucleară. Regimul iranian nu a vrut să colaboreze cu Agenția Internațională de Energie Atomică, ca să fim toți siguri că nu mai dezvoltă bomba nucleară atomică. În plus, Iran a continuat să dezvolte arsenal balistic uriaș. Acum 8 luni, a bombardat Israel cu o cantitate foarte mare de rachete balistice. Astfel, a fost mai ușor, relativ, pentru prim-ministrul nostru, Netanyahu, să convingă Statele Unite ale Americii că este timpul acum. Că trebuie să acționăm acum. Că nu mai putem aștepta.

– E o relație specială între Beniamin Netanyahu și Donald Trump? Există o chimie pe care noi nu ne-o putem explica?
– Da! Există o înțelegere foarte bună, foarte puternică între prim-ministrul Netanyahu și preşedintele Trump. Într-adevăr, alianța între Israel și Statele Unite ale Americii e foarte puternică. Dar, uneori, circumstanțele istorice și ceea ce se întâmplă, de exemplu, în Iran ne conving cu mai mare ușurință că trebuie să acționăm acum, că nu putem aștepta, că este vorba de un moment critic. Este o chestiune de viață şi de moarte. Este vorba de acum ori niciodată.

Despre explozia prețurilor carburanților după atacarea Iranului: „Înțeleg îngrijorarea Europei. Uneori, în război, trebuie să plătim un preț”

– Evaluarea acestui moment a inclus potenţialele consecinţe în cazul Strâmtorii Ormuz? Închiderea Strâmtorii a generat creşterea preţurilor carburanţilor…
– Eu înțeleg îngrijorarea demonstrată de către Europa. Şi în Israel au crescut preţurile petrolului. Eu înțeleg că toată lumea este îngrijorată de consecinţele economice ale acestui război. Dar noi toți trebuie să analizăm, trebuie să privim situația în mod mai larg. Uneori, în război, trebuie să plătim un preț. Dar, în cazul inacţiunii, adică dacă am fi lăsat Iran să continue cu dezvoltarea capabilităţilor militare și nucleare, consecinţele ar fi fost mai grave.

– Și credeți că oamenii înțeleg că trebuie să plătească acest preț?
– Da, pentru că, aşa cum am spus, nu este vorba doar de un război al Israelului. Este vorba de un război pentru toți. Iran are o agendă distructivă, care poate afecta negativ viața noastră, dar şi viața voastră în Europa.

Regimul iranian a dezvoltat arsenal balistic cu o rază de acțiune foarte mare, de cam 3.000-4.000 de kilometri rază de acțiune. Astfel, regimul iranian poate lovi și capitalele europene. Deșteaptă-te, Europa!, nu este vorba doar de un război unde Israel este amenințat.

Repet, regimul iranian folosește numele Israelului ca un pretext. Vor să spună că cetățenii altor state nu trebuie să fie îngrijoraţi. Dimptrivă! Noi toţi trebuie să fim îngrijoraţi! Regimul iranian are o agendă distructivă, care ne poate afecta pe toți.

Noi nu avem nimic împotriva poporului iranian. Și poporul iranian plăteşte un preț foarte mare din cauza acestui război. Și poporul iranian, care vrea libertate și drepturi, știe că trebuie să avem răbdare. Pentru că războiul ne va aduce la o nouă realitate mai bună.

De ce SUA şi Israel nu au anunţat pe nimeni când vor ataca Iran

– În ultimele zile au avut loc proteste masive în Statele Unite, îndreptate împotriva președintelui american. Cum evaluați faptul că principalul aliat se confruntă în prezent cu o scădere a susținerii publice?
– Așa se întâmplă în orice țară democratică, în orice stat democratic. Nu putem vedea, din păcate, niciun protest în Iran împotriva războiului, împotriva a ceea ce face regimul iranian. De ce? Pentru că Iran nu este un stat democratic.

Trebuie să acceptăm aceste voci care nu sunt 100% de acord cu ce face preşedintele Trump. Sau în Israel, care nu sunt 100% de acord cu ce face guvernul. Se întâmplă în orice stat democratic.

– Israel și Uniunea Europeană sunt parteneri de încredere. Ar fi trebuit Israel să anunțe partenerii europeni că va începe acest atac?
– Cred că toată lumea a știut cumva că în orice moment va începe războiul. Toată lumea a urmărit negocierile dintre Statele Unite ale Americii şi Iran. Pentru toată lumea a fost evident că Iran nu vrea să fie flexibil.

În plus, noi am avertizat pe toată lumea: Iran dezvoltă bomba atomică, Iran produce arsenal balistic foarte periculos, Iran sprijină Hamas, Hezbollah și Houthi din Yemen. Atunci, trebuie să facem ceva. Astfel, cred că comunitatea internațională, inclusiv Europa, au fost avertizate.

– Și, totuși, nu s-au așteptat.
– Nu putem şi nu cred că trebuie să împărtășim cu toată lumea când vom începe exact război. Un război bun (n.r. – cu rezultate bune) începe când este vorba despre o surpriză.

„România înţelege foarte bine”

– Președintele României, Nicușor Dan, a anunțat că România se alătură statelor care au semnat o declarație comună pentru asigurarea libertății de navigație în Srâmtoarea Ormuz: Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Olanda, Japonia. Această decizie aduce România mai aproape de acest război. Considerați că România este un aliat al Israelului în acest conflict?
– Eu cred că România înțelege foarte bine de ce Israel a intrat în acest război împotriva Iranului. România înțelege foarte bine că Israel are un drept foarte clar: să se apere împotriva amenințării existențiale care vine din Teheran.

Și România şi-a exprimat îngrijorarea pentru mișcarea liberă în Strâmtoarea Ormuz și în Strâmtoarea Bab el-Mandeb. De altfel, România şi-a exprimat îngrijorarea pentru poporul iranian când a văzut că a fost reprimat cu brutalitate. Astfel, România înțelege foarte bine.

– Din punctul acesta de vedere, este un aliat al Israelului.
– Da, sigur, relațiile dintre Israel și România sunt foarte bune, sunt foarte puternice. Da, suntem aliați.

„Avem nevoie de acest sprijin din America, dar știm să ne descurcăm singuri”

– În momentul de față, Israel e implicat simultan pe mai multe fronturi. Nu toate sunt războaie clasice, dar majoritatea sunt active. Se bazează mult Israel pe sprijinul Statelor Unite. În ce măsură ar putea Israel să gestioneze această situație pe cont propriu?
– Ne descurcăm foarte bine. E foarte important că avem acest ajutor, acest sprijin din Statele Unite ale Americii. Această operațiune militară care se desfășoară acum împreună cu SUA este fără precedent. Acest nivel de coordonare între Israel și SUA este fără precedent. Da, avem nevoie de acest sprijin din America, dar știm să ne descurcăm singuri. Suntem hotărâți, suntem determinați. Este un consens în societatea israeliană că nu avem de ales și trebuie să continuăm cu acest război. Luptăm pentru existența noastră, pentru viața noastră. Vrem să avem o viață normală în Israel. Și nicio națiune nu poate trăi sub acest tip de amenințare existențială permanentă.

– Care este obiectivul în Liban? Vă întreb pentru că premierul Netanyahu a ordonat armatei să-și extindă operațiunile în sudul Libanului pentru a crea ceea ce numește o „zonă tampon”.
– În primul rând, nu avem nimic împotriva guvernului libanez sau împotriva poporului libanez. De fapt, problema este că această organizație teroristă Hezbollah controlează agenda națională în Liban. Hezbollah nu lucrează în favoarea poporului libanez, ci pentru regimul din Iran.

Noi doar vrem să trăim în pace și liniște în Israel. Şi, mai ales, în nordul Israelului, care acum e paralizat din cauza rachetelor lansate împotriva noastră din Liban. De aceea, trebuie să extindem operațiunea militară împotriva Hezbollah în Liban.

Hezbollah a intrat în război împotriva Israelului după 7 octombrie 2023 (data atacului orchestrat de organizaţia teroristă Hamas, n.r.), în ziua următoare. Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah, care a fost eliminat acum un an, a declarat mereu că vrea să distrugă Israelul. Noi luăm în serios aceste cuvinte! Este adevărat că Israel a eliminat și a neutralizat o parte foarte mare din infrastructura militară și teroristă a Hezbollah în Liban. Dar se pare că Hezbollah încă poate ataca Israel, poate lovi Israel cu rachete, poate lansa o cantitate enormă de rachete împotriva Israelului. De aceea, trebuie să extindem războiul în Liban. Vrem să ne asigurăm că Hezbollah nu va mai ataca Israel cu rachete. Cum se va obține, nu știu.

Nu cred că vom putea continua războiul împotriva Hezbollah până când nu va mai exista nicio rachetă în mâinile lor. Dar trebuie să îi convingem să nu continue. Dacă continuă, ei vor plăti un preţ foarte mare.

Ce spune despre uciderea a sute de civili în Liban, între care copii

– Pe măsură ce forțele israeliene avansează către râul Litani, în sudul Libanului, vă citesc câteva știri: O explozie într-o poziție ONU din sudul Libanului a ucis un militar din forțele de menținere a păcii. Un atac aerian israelian a ucis trei jurnaliști care relatau despre conflictul dintre Israel și Hezbollah, potrivit televiziunilor pentru care aceștia lucrau. Ministerul libanez al Sănătății a anunțat că loviturile israeliene au ucis în total 1.238 de persoane, dintre care 128 de copii, începând doar din 2 martie. Dumneavoastră considerați că aceste cifre alimentează percepția unor oameni că, pentru statul Israel, numărul victimelor civile nu e atât de important în deciziile militare?
– Este aici o propagandă Hezbollah. Israel nu a ucis jurnaliști, Israel a ucis teroriști. „Jurnalistul” era, de fapt, un terorist îmbrăcat ca jurnalist. Lucrau pentru Al-Manar, televiziunea Hezbollah. Ca jurnalist, mereu a venit foarte aproape de granița cu Israel și a informat unde sunt soldați israelieni, unde sunt trupe israeliene. El e terorist.

– 124 de copii?
– Sunt mulți cetățeni libanezi care sunt victime în Liban, da. Dar țintele noastre sunt ținte militare legitime. Vă dau un exemplu: teroriștii din Hezbollah controlează o clădire foarte mare de 10 de etaje în Beirut, iar la primele trei etaje sunt comandanţi ai Hezbollah, cu muniţie. În clădire sunt şi familiile comandanţilor. Atunci, toţi vor plăti un preţ. Dar asta nu înseamnă că respectiva clădire nu e o ţintă militară legitimă.

Şi noi, în Israel, suntem vizați de către rachete ale Hezbollah în fiecare zi. Din fericire, nu sunt mulți israelieni ucişi în fiecare zi, pentru că avem adăposturi, avem sisteme de apărare antiaeriană. Dar scopul Hezbollah este foarte clar: ei vor să distrugă viaţa multor israelieni. Noi știm cum să ne apărăm. Şi ceea ce facem în Beirut și în sudul Libanului e un drept foarte clar a Israelului: ne apărăm împotriva unei amenințări existențiale care vine din partea Hezbollah, care este sprijinit de către Iran.

„Noi suntem cei care trăiesc acolo”

– Există și reacții critice la nivel de stat. Președintele Recep Tayyip Erdogan a avertizat că Israelul va plăti pentru conflictele provocate în Orientul Mijlociu. Spania și-a retras ambasadorul din Israel. Germania a anunțat că nu mai susține Israelul în dosarul de genocid privind războiul din Gaza aflat pe rolul Curții Internaționale de Justiție. Sunt acestea semne că Israelul devine mai izolat pe scena internațională? Dumneavoastră simțiți asta sau simțiți mai degrabă solidaritate?
– Din păcate, nu toate țările din lume ne sprijină aşa cum am vrut să fim sprijiniți. Din păcate, nu toată lumea înțelege de ce Israel face ceea ce face.

Noi suntem convinși că avem dreptate. Până la urmă, vrem să supraviețuim. Noi suntem cei care trăiesc în Tel Aviv, Ierusalim, Haifa, Netanya sau Be’er Sheva. Noi, viața noastră este amenințată direct, nu viața unui cetăţean din Franţa, Germania sau Italia.

„Chestiunea palestiniană”: ce se va întâmpla cu soluţia celor două state

– În orice caz, reacții de genul acesta arată că oamenii n-au uitat nici ce s-a întâmplat în Gaza, începând de la atacul sângeros al organizației teroriste Hamas din 7 octombrie până astăzi. Vreți să vorbim despre Gaza? E un subiect foarte sensibil…
– Da! Cum să nu?

– Mai ia Israel în calcul soluția celor două state?
– Nu acum. În viitor, cine știe? Acum nu cred că putem vorbi despre această soluție politică. Încă trebuie să ne concentrăm pe un aspect mai critic: existența noastră. După ce se termină războiul împotriva regimului iranian și împotriva acestei ameninţări care vine de la organizații teroriste Hezbollah în Liban și împotriva Houthi din Yemen, o să ne întoarcem la chestiunea palestiniană.

Acum, când încă este o organizație teroristă în Gaza, care se numește Hamas, care încă are armament și muniție, încă are intenția de a distruge Israelul, când încă societatea palestiniană este divizată între acei palestinieni care vor să trăiască în pace cu Israel și aceia care nu vor, atunci cred că este prea devreme să vorbim despre o soluție politică între Israel și poporul palestinian.

– Soluțiile diplomatice, politice vin după soluțiile militare, practic…
– Credem că acest război în care suntem acum va crea o nouă realitate în Orientul Mijlociu, o nouă realitate unde organizațiile teroriste sunt mai slăbite sau inexistente, dacă putem. Că regimul iranian nu va mai sprijini organizații teroriste. Atunci, țările arabe și musulmane se vor simți mai libere, mai liniștite, să întărească relațiile cu Israel.

Ne putem întoarce la acordurile avraamice (o serie de acorduri de normalizare a relațiilor diplomatice, economice și culturale, semnate în 2020, între Israel și mai multe state arabe, mediate de SUA. Acestea au marcat o cotitură istorică în Orientul Mijlociu, inițiate oficial cu Emiratele Arabe Unite și Bahrain, promovând cooperarea și toleranța între religii, n.r.) și putem extinde alianțe și acorduri de pace în Orientul Mijlociu.

Şi cu asta o să găsim și o soluție pentru poporul palestinian, a cărui agendă nu va fi dictată de către Hamas, de Iran sau de Hezbollah. Atunci vom putea vorbi cu palestinieni moderați, care, într-adevăr, vor să trăiască în pace cu Israel şi care vor accepta existența Israelului.

– În momentul acesta există dialog?
– Nu, nu se poate…

„Nu putem accepta când Israelului i se refuză dreptul de a se apăra”

– Se poate critica politica Israelului fără să fii antisemit?
– Noi acceptăm orice critică politică logică. Putem accepta şi asculta sfaturi. Dar, la sfârșitul zilei, noi suntem acolo și noi trebuie să supraviețuim. Noi eram acolo pe 7 octombrie 2023. Noi eram acolo când, în ziua următoare, Hezbollah ne-a atacat cu rachete balistice. Noi eram acolo când regimul iranian ne-a atacat cu rachete balistice.

Atunci, dacă sunt câțiva oameni sau jurnalişti sau politicieni din comunitatea internațională care nu înțeleg că așa este situația și că Israel nu are alternative, şi care ne vor critica, putem accepta. Dar nu putem accepta când sunt niște politicieni sau jurnalişti sau filosofi care, atunci când critică Israelul pentru ceea ce a făcut în Gaza, de fapt îi refuză Israelului dreptul de a se apăra. Nu putem accepta. Noi avem dreptul să ne apărăm împotriva oricăror amenințări.

Și, da, vom intra într-o discuție deschisă și sinceră. În Israel au fost uciși 1.200 de cetățeni în acest atac terorist de pe 7 octombrie. Dar, din cauza războiului împotriva organizației teroristice Hamas în Gaza, numărul victimilor în Gaza a fost foarte mare, cam 60.000 de palestinieni. Dar nu e vina noastră. Știm că teroriștii din Hamas au construit depozite, au adunat muniții în moschei, în școli, în clădiri rezidențiale. Că au luat populația civilă în Gaza ca scuturi umane.

Yahya Sinwar (lider Hamas, arhitect al aripii înarmate a organizaţiei teroriste, n.r.) s-a pregătit foarte bine pentru acest război: cu un apartament sub pământ, cu tuneluri, cu electricitate, cu aer condiționat și cu hrană. Dar a lăsat populația civilă palestiniană expusă la forțele militare israeliene. Aşa că Yahya Sinwar și toți liderii și combatanții Hamas sunt vinovați și responsabili de ceea ce s-a întâmplat în Gaza.

„Dacă alături de combatanți din Gaza au fost eliminați și mulți palestinieni, nu e vina noastră”

– Ministrul palestinian al Sănătății vorbeşte despre 72.000 de palestinieni morți, iar alte cercetări independente arată 75.000 de palestinieni…
– Mulți dintre palestinienii care au fost eliminați în Gaza sunt combatanți. Noi am eliminat aproape 24 dintre brigăzile Hamas în Gaza. Am eliminat pe mulţi dintre ei care au fost implicați în mod direct în războiul împotriva Israelului, în acest atac terorist împotriva Israelului.

Și, dacă alături de ei au fost mulți palestinieni care și ei au fost eliminați, nu e vina noastră. Noi am vizat doar ţinte militare legitime în Gaza.

– 56% dintre victimele ucise sunt copii și vârstnici. Un studiu publicat în revista The Lancet sugerează că încă 8.000 de persoane au murit indirect din cauza malnutriției și a bolilor. Dumneavoastră spuneți că aveţi dreptul de a vă apăra. Totuși, cifrele acestea sunt foarte mari…
– Da. Hamas a ales să intre în război împotriva Israelului când ne-a atacat pe 7 octombrie. Hamas a ales să sacrifice populația civilă în Gaza. Israel nu este vinovat. Israel nu este responsabil pentru bunăstarea în Gaza. Israel este responsabil pentru bunăstarea cetățenilor israelieni. Organizația teroristă Hamas din Gaza a vrut să facă un genocid în Israel. Hamas au ucis copii, femei și bătrâni în Israel.

Cu tot respectul, ce ar fi făcut Norvegia dacă ar fi fost atacată de către organizații teroriste și ar fi fost uciși 1.200 de cetățeni din Norvegia?

„Dacă Israel nu ar fi folosit precizie militară, ar fi fost mai multe victime în Gaza”

– Armata israeliană este recunoscută pentru performanță și pentru precizie. Credeți că un număr atât de mare de victime ar fi putut fi evitat?
– Cu greutate. Da, știm cum să vizăm exacte țintele militare. Dar în Fășia Gaza sunt aproape 2 milioane de palestinieni, densitatea este foarte mare. Şi știm că teroriști din Hamas au folosit populația civilă ca scuturi umane în mod deliberat. Dacă Israel nu ar fi folosit precizie militară, ar fi fost mai multe victime în Gaza.

Faptul că, timp de două ani de război, numărul victimelor în Gaza a fost doar acesta demonstrează că Israel, într-adevăr, a vizat doar țintele militare teroriste legitime în Gaza.

– Care este planul pentru Gaza după Board of Peace (Consiliul Păcii, n.r.)?
– După războiul împotriva Iranului, după ce ne asigurăm că nu suntem îngrijorați cu amenințarea existențială care vine din Teheran, din Yemen, de la Hezbollah sau de la Hamas, o să putem vorbi despre Board of Peace, reconstrucția Gazei. Este o chestiune foarte complicată.

Nu știu dacă putem vorbi despre reconstrucția Gazei în timp ce încă există acolo o organizație teroristă Hamas care controlează populația civilă. Cine va garanta că, atunci când intră bani în Gaza – pentru că Arabia Saudită sau SUA sau Franța sau inclusiv România vor trimite niște bani în Gaza – aceştia nu vor merge în mâinile Hamas? De aceea, încă trebuie să ne asigurăm că Hamas nu va controla agenda în Gaza.

Dar e foarte frumos să vorbim despre reconstrucția Gazei, Board of Peace, toţi vrem să avem pace şi linişte. Dar ce înseamnă asta? Încă avem multe lucruri de clarificat înainte să intrăm în operațiunea practică în Gaza.

„Avem nevoie de armament, nu doar de sprijin moral”

– Potrivit unei anchete a publicației Snoop, și România a avut o contribuție în acest conflict: România a exportat anul trecut în Israel bunuri militare în valoare de 78 milioane de euro, cea mai mare valoare dintre toate țările către care România a livrat armament. După publicarea acestui material, care arată niște fapte, o situație contractuală, comercială clară, autoarele Ada Constanda și Iulia Roșu au fost criticate și acuzate de antisemitism. Credeți că este disproporționată o astfel de acuzație?
– De obicei, nu discutăm în public aceste subiecte care au legătură cu securitatea națională noastră. Nu putem discuta în public ce cumpărăm din alte ţări. În general, pot spune că avem nevoie de sprijin militar, avem nevoie de armament. Avem nevoie pentru că noi ne apărăm, este vorba de un război existențial. Şi sperăm ca prietenii noștri să înțeleagă că noi avem nevoie de sprijin – nu doar moral, nu doar politic, nu doar sprijin în opinia publică.

– Cifrele arată cel puțin că România este un partener în această cooperare militară, cel puțin așa a fost anul trecut. Vă așteptați ca România să rămână acest partener de încredere și acest tip de cooperare militară să fie dusă mai departe?
– În termen generali, România este un aliat foarte bun cu Israel. Prietenia și alianța între Israel și România sunt foarte bune și puternice. Relațiile noastre sunt istorice și vor continua. E foarte important pentru noi, este foarte important pentru România. Avem cooperări și colaborări în multe domenii și trebuie să continuăm cu asta.

– Fiecare dintre temele abordate în această discuţie este foarte sensibilă pentru public. Dumneavoastră resimțiți, în calitate de ambasador al statului Israel la București, agitația acestui moment?
– Ştiu că, atunci când eu vorbesc despre situația în Israel și Orientul Mijlociu, este vorba de un subiect foarte încărcat și sensibil. Știu că, chiar dacă folosesc cuvântul „război”, e foarte sensibil. Știu că aici, în România și în Uniunea Europeană, ultimul război a fost acum 85 de ani.

Acum aveți aici un război, o situație foarte complicată în Ucraina și uneori, în România, intră niște drone din Rusia. Dar voi aici, în România, nu simțiți, din fericire, războiul. Sunteţi liniştiţi. Noi, în Israel, avem o altă situaţie. Şi nu avem de ales. Trebuie să fim implicaţi în acest război.

Da, repet, cuvântul „război”. „Război”, „bomba atomică” sunt cuvinte foarte sensibile. Dar, pentru noi, este vorba de existența noastră, de supraviețuirea noastră.