Interzicerea telefoanelor în școlile din România. Ce spun doi psihologi și ce arată cele mai noi studii

În tot mai multe țări, inclusiv România, se vorbește despre măsuri mai drastice în ceea ce privește folosirea telefoanelor mobile în școli. Argumentele sunt că utilizarea excesivă a device-urilor afectează atenția, rezultatele școlare și socializarea între copii din pauze. 

• „Nu cred că putem spune simplu că interdicția e bună sau rea. Întotdeauna există extreme și efecte diferite”, spune, într-un dialog cu HotNews, psiholoaga Oana Calnegru. 
• „Studiile arată că, acolo unde interdicția a fost introdusă brusc, unii copii au trecut printr-un veritabil sevraj psihologic”, spune psiholoaga Flori-Ana Buzilă. 

„Nu este o pedeapsă pentru copii”

Legea din România interzice utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor de curs, dar nu există la nivel național o interdicție și pentru pauze, școlile având posibilitatea să introducă restricții suplimentare prin regulamentele de ordine interioară. 

La începutul acestui an, însă, deputata PNL Raluca Turcan a depus în Parlament un proiect de lege care prevede interzicerea telefoanelor mobile în școli și licee. 

„Nu este o pedeapsă pentru copii și nici un război cu tehnologia. Este o măsură pentru a le reda elevilor concentrarea și timpul de învățare”, declara atunci Turcan. Proiectul nu a ajuns încă la vot, find în prezent dezbătut în comisii. 

Cum este folosită tehnologia

HotNews a întrebat doi psihologi cât de utilă este această măsură, care sunt beneficiile și care sunt riscurile pentru copii. 

„Noi, psihologii, avem o glumă: răspunsul este aproape întotdeauna «depinde»”, spune psiholoaga Flori-Ana Buzilă, coordonatoare al Departamentului Antibullying al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei.

În opinia sa, discuția ar trebui să pornească de la rolul pe care telefonul îl joacă în viața elevilor și de la felul în care aceștia învață să folosească tehnologia într-un mod sănătos.

„Problema este mai largă: cum folosim tehnologia în general. Aș compara-o cu mâncarea. Mâncarea ne hrănește și ne ține în viață, dar, dacă este consumată excesiv sau nepotrivit, poate deveni toxică. La fel și telefonul. În primul rând afectează procesele cognitive, atenția, iar pe termen lung poate avea efecte inclusiv asupra sănătății fizice, prin sedentarism”, spune ea. 

„Înainte de a decide o interdicție, trebuie să ne întrebăm ce vrem să construim prin această măsură și cum gestionăm efectele scoaterii telefonului din viața școlară”, consideră Flori-Ana Buzilă.

„Sevrajul psihologic”

Evaluarea impactului unei interdicții depinde de mai mulți factori: vârsta elevilor, relația pe care o au deja cu telefonul și modul în care restricția este implementată. 

Există o diferență majoră între un copil care folosește telefonul în principal pentru informare și comunicare și unul care a dezvoltat o relație de dependență cu dispozitivul. 

„Studiile arată că, acolo unde interdicția a fost introdusă brusc, unii copii au trecut printr-un veritabil sevraj psihologic”, explică Buzilă.

Relația copiilor cu tehnologia

Adolescenții folosesc telefonul ca pe un instrument integrat în viața lor de zi cu zi, nu doar ca dispozitiv de divertisment. 

Este folosit pentru învățare (manuale digitale, teme), dar mai ales pentru comunicare și organizare socială, inclusiv prin grupuri de WhatsApp sau prin contact direct cu profesorii. 

Practic, telefonul funcționează și ca un instrument de lucru, similar cu un caiet sau un manual.

„Din perspectivă psihologică, telefonul îi ajută și să își satisfacă una dintre cele mai importante nevoi din adolescență: nevoia de apartenență. Pentru un adolescent este esențial să fie conectat la grupul lui. Dacă simte că nu știe ce se întâmplă în cercul din care face parte sau în care își dorește să intre, lumea lui pare că se prăbușește. Telefonul facilitează comunicarea, relaționarea și accesul la informație. Acestea sunt funcțiile lui sănătoase”, consideră psihologul.

Riscul de a deveni „refugiu emoțional”

În același timp, ea subliniază și că telefonul poate deveni și un spațiu de refugiu emoțional: „Problema apare atunci când utilizarea lui devine un simptom. De exemplu, atunci când copilul se ascunde în spatele telefonului pentru că are dificultăți de relaționare, anxietate socială sau o stimă de sine scăzută. În loc să își construiască relații reale, își construiește o identitate online și ajunge să se identifice mai mult cu acel avatar decât cu propria persoană”.

„Îmi place să folosesc o comparație simplă: telefonul are în viața elevilor același rol pe care îl are un cuțit în bucătărie. Cu el putem pregăti hrana, dar ne putem și răni. Depinde cum îl folosim”, concluzionează ea.

Rămâne întrebarea: ce încearcă, de fapt, să rezolve o interdicție totală?

Un factor de distragere la școală

Măsura își propune să readucă atenția elevilor în spațiul clasei și să reducă fragmentarea constantă a concentrării, pe care mulți profesori o observă în ultimii ani. Ideea de bază este că, dacă sursa principală de distragere dispare fizic din ecuație, atunci și capacitatea de concentrare la ore ar crește, iar timpul de învățare ar deveni mai eficient.

„Mi se pare că este o idee bună să sustragem factori distractori din orele de școală. Creierul este oricum bombardat de tot felul de informații sau notificări în afara orelor de școală, elemente care le blochează sau le fragmentează atenția. Iar această fragmentare a atenției afectează apoi întreg procesul prin care informația se sedimentează”, spune și Oana Calnegru, psiholog și psihoterapeut de familie.

„Fragmentează atenția în mod constant”

„Trebuie să înțelegem că telefonul a devenit practic o prelungire a mâinilor noastre (nu vorbesc doar despre copii, ci și despre adulți), una care fragmentează atenția în mod constant, te menține conectat și îți îngreunează capacitatea de concentrare și procesare cognitivă necesare pentru învățare sau aprofundarea informațiilor. În contextul școlii, unde acest proces de învățare ar trebui să se întâmple, eu sunt de acord cu eliminarea acestor factori distractori”, consideră 

Atenția e un proces fragil, ușor de întrerupt și permanent negociat între stimuli concurenți. În momentul în care apar notificări, mesaje sau impulsul de a verifica telefonul, creierul este tras în direcții diferite, iar revenirea la sarcina inițială presupune un efort suplimentar de reorientare.

Această reorientare constantă nu afectează doar momentul în care elevul este distras, ci și calitatea învățării pe termen scurt. Informația nu mai este procesată liniar, ci fragmentat, în bucăți mici de atenție, ceea ce face mai dificilă integrarea ei într-o înțelegere coerentă. Practic, fiecare întrerupere rupe firul de continuitate necesar pentru consolidarea cunoștințelor.

Înlocuirea cu alte surse de distragere

Luată însă în izolare, interzicerea telefoanelor s-ar putea să nu aibă neapărat efecte semnificative asupra atenției.

„Sunt studii care arată că interdicția telefoanelor, ca măsură unică, nu a produs inițial efecte pozitive nici măcar asupra mecanismelor atenționale. Unele cercetări indică faptul că abia după aproximativ trei ani apar îmbunătățiri, și doar în condițiile în care nu se elimină doar telefonul, ci se lucrează și la metodele de predare și la modul în care este menținut interesul elevilor în procesul de învățare”, explică Flori-Ana Buzilă.

„Altfel spus, dacă nu mai am telefonul, nu înseamnă automat că nu îmi mai pot pierde concentrarea: mă pot uita pe pereți, pot vorbi cu colegul de bancă sau pot găsi alte surse de distragere. Unele studii arată chiar că, în primele luni după introducerea interdicției, au crescut comportamentele disruptive, inclusiv din cauza unei forme de sevraj și a lipsei unei alternative de reglare a atenției”, mai spun psiholoaga.

Pauza, un moment social esențial pentru copii și adolescenți

Un al doilea obiectiv important al interzicerii telefoanelor în școli ține de modul în care elevii interacționează între ei în pauze. Pauza este un spațiu social esențial, în care se formează relațiile de colegialitate, prieteniile și dinamica de grup.

„Există și această perspectivă, în care am putea spune că le luăm un drept copiilor de a alege să-și petreacă timpul lor liber cum vor ei, ceea ce ar putea însemna să se conecteze cu informația care e de interes pentru ei, să vadă ce se întâmplă în social media, să vadă ce se întâmplă în lume, să scrie mesaje către exterior sau să converseze către exteriorul mediului școlar.

Pe de altă parte, când pot să facă lucrul acesta, este ca o fereastră care le permite să iasă sau să fugă din contextul de socializare imediat pe care îl pot avea. Iar asta înseamnă că le împiedică sau le fură oportunitatea de a crea relații în mediul lor imediat”, consideră Oana Calnegru.

Interacțiunile din pauză, înlocuite de scroll

Susținătorii măsurii spun că, în multe școli, pauzele au devenit în ultimii ani mai degrabă momente de consum individual de ecran decât de interacțiune directă. Elevii stau pe telefon, în loc să vorbească între ei, să se joace sau să se miște liber în spațiul școlii. 

Ideea centrală este că interacțiunile față în față din pauze au un rol formativ pe care mediul digital nu îl poate înlocui complet. În aceste momente informale, elevii învață să inițieze conversații, să gestioneze conflicte mici, să își negocieze locul în grup și să se raporteze la ceilalți fără medierea ecranului. Tocmai aceste micro-interacțiuni construiesc treptat abilități sociale de bază.

„Aceste relații sociale pe care copiii le dezvoltă în anii de dezvoltare, de mici până în adolescență, sunt relațiile sociale din care învață interacțiune umană. Chiar dacă relațiile sunt câteodată neplăcute, tensionate, provocatoare, sunt cele care de fapt le dau posibilitatea să exerseze abilități de interacțiune socială umană”, explică Oana Calnegru.

Ce se întâmplă cu elevii care nu se simt integrați în grupul clasei

Pauza este văzută și ca un spațiu de reconectare cu prezentul imediat: cu colegii, cu mediul fizic al școlii și cu ritmul colectiv al clasei. Prin scoaterea telefonului din ecuație, se mizează pe ideea că elevii vor fi mai disponibili unii pentru ceilalți și mai implicați în interacțiuni spontane, care altfel sunt adesea înlocuite de scroll sau mesaje.

Însă pentru o parte dintre elevi, pauzele nu sunt neapărat un spațiu de relaxare, ci unul în care se simt mai degrabă izolați sau marginalizați. În astfel de situații, telefonul devine un instrument de evitare a disconfortului social: un loc în care pot ieși din interacțiunile față în față din clasă și pot intra într-un spațiu familiar, confortabil, unde comunică cu prieteni din afara școlii sau își ocupă timpul cu social media.

Această retragere în telefon poate funcționa ca un mecanism de reglare emoțională pe termen scurt, mai ales pentru elevii care nu se simt integrați în grupul clasei. În loc să rămână expuși unei posibile singurătăți sau anxietăți sociale în pauze, telefonul oferă o formă rapidă de conectare.

„Am lucrat mult în școli pe proiecte anti-bullying. Realitatea este că elevii petrec foarte mult timp la școală și este important să existe o relaționare funcțională între ei. Nu e realist să fie prieteni cei mai buni toți, mai ales că ajung în aceleași clase întâmplător, nu s-au ales unii pe alții. Dar trebuie să învețe să interacționeze și să socializeze astfel încât să se simtă cel puțin confortabil unii cu ceilalți”, explică psihologul Flori-Ana Buzilă.

Ce spun studiile despre interzicerea telefoanelor în școli

Cercetările recente arată, în esență, că interzicerea telefoanelor în școli nu produce efecte imediate și uniforme, ci are mai degrabă o evoluție în timp, cu rezultate diferite în funcție de vârstă, gen și contextul implementării.

Un studiu din 2026 al National Bureau of Economic Research (NBER) din SUA, realizat de o echipă de la Stanford, Duke, Michigan și University of Pennsylvania, arată că în primii 1-3 ani de la introducerea interdicțiilor, impactul asupra rezultatelor școlare și prezenței este aproape nul. Totuși, apar diferențe: la liceu se observă o ușoară îmbunătățire la matematică, în timp ce la gimnaziu rezultatele pot chiar să scadă ușor pentru că elevii au compensat lipsa telefonului prin alte forme de distragere, inclusiv ca răspuns la dificultăți emoționale.

Același studiu descrie și un fenomen de „sevraj digital”: în primul an cresc incidentele disciplinare și scade starea generală de bine, dar după aproximativ trei ani situația se stabilizează, iar indicatorii de comportament și stare generală se îmbunătățesc semnificativ față de perioada de dinaintea interdicției.

Efecte mai pronunțate în cazul fetelor

Un alt set de cercetări, inclusiv un studiu al Institutului Norvegian de Sănătate Publică (2026), sugerează că efectele pozitive sunt mai pronunțate în cazul fetelor. La ele se observă îmbunătățiri ale notelor și ale sănătății mintale, corelate cu reducerea timpului petrecut pe rețelele sociale și a presiunii legate de imaginea corporală și comparația socială.

În același timp, o analiză mai largă a The Hechinger Report (2026) arată că există un efect de compensare: elevii tind să recupereze timpul fără telefon de la școală prin utilizare mai intensă acasă, uneori în detrimentul somnului sau al temelor. Și aici se observă o fază inițială de adaptare mai dificilă, cu mai multe incidente disciplinare în primul an, însă apoi apare o stabilizare și posibile îmbunătățiri abia în anii doi și trei de implementare.

Rezultate contradictorii

La nivel internațional, rezultatele rămân mai degrabă contradictorii. Unele cercetări (Spania, Brazilia, India, Norvegia) indică beneficii academice sau de comportament, în timp ce altele (ex. Suedia) nu găsesc niciun efect. Studiile sugerează că diferențele țin de context: modul în care sunt implementate interdicțiile, nivelul inițial de utilizare a telefoanelor și gradul de digitalizare din școli.

O explicație importantă pentru efectele slabe în SUA este „efectul de substituție”: chiar dacă telefoanele sunt interzise, elevii pot folosi alte dispozitive (laptopuri, tablete) sau pot compensa acasă prin mai puțin somn sau mai puțin timp de studiu. În plus, unii cercetători sugerează că impactul smartphone-urilor asupra performanței nu vine doar din distragerea din clasă, ci și din efecte mai largi (somn, obiceiuri de studiu, atenție susținută).

Cercetările arată că interzicerea telefoanelor nu produce automat îmbunătățiri academice puternice, dar poate avea efecte moderate asupra disciplinei, stării de bine și interacțiunilor sociale. Rezultatele depind, însă, mult de context și de modul în care sunt implementate politicile.

Soluție eficientă sau doar un pansament temporar 

„Este foarte greu să generăm răspunsuri care să ducă la o rețetă: dacă scoatem telefoanele, vor socializa mai mult sau mai puțin. Trebuie să ne uităm la particularități individuale (temperament, dinamica de interacțiune, abilități dezvoltate) și la ceea ce se întâmplă la nivel de grup. Nu cred că putem spune simplu că interdicția e bună sau rea. Întotdeauna există extreme și efecte diferite”, consideră psihologul Oana Calnegru.

O interdicție a telefoanelor nu funcționează ca o soluție de sine stătătoare. Eficiența ei depinde de existența unor măsuri complementare care să țină cont de modul în care elevii folosesc, de fapt, telefonul în viața de zi cu zi.

„Poate fi o măsură bună dacă e introdusă alături alte aspecte, inclusiv consiliere în școli și adaptarea procesului de predare-învățare. Sunt școli care au table interactive, atunci nu mai văd de ce să folosesc telefonul. Ideea e ca măsurile complementare să acopere cumva nevoile pe care elevii le împlinesc prin telefon. Ei trebuie să aibă o experiență de învățare care să le capteze atenția și interesul”, spune Flori-Ana Buzilă.