Istoria Romaniei va fi un an pe drumuri

Depozitele Arhivelor Nationale din Cetatea Oradiei sunt locul unde dai piept cu istoria. Pe rafturi kilometrice, oranduite grijuliu in cutii de carton, stau marturiile dainuirii romanilor pe plaiurile Crisanei. Documente rare si carti cu litere pictate pe piele de vitel, adunate in secole de stradanii ale arhivarilor vremii.

Daca ar fi insiruite coala langa coala, lungimea lor ar putea inconjura de cateva ori Oradea.

Incaperile din care emana un usor iz de mucegai si praf adapostesc tot trecutul urbei de pe Crisul Repede, din secolul XIII incoace.

De la ceaslovuri groase cu zapisuri doveditoare ale mosiilor voivozilor din Ţara Celor Trei Crisuri, la lucrari stiintifice si microfilme, de la carti rare, la colectii ale ziarelor si revistelor vremii, Directia Judeteana Bihor a Arhivelor Nationale aduna cam tot ce-i de adunat din istoria scrisa a Bihorului.

„La Jendari!”

Transformarile intervenite in structurile Fortelor Armate din Romania ultimilor ani a dus la reducerea consistenta a unitatilor militare incartiruite in Oradea, lucru care a avut un efect benefic asupra functionarii a cel putin doua institutii de mare importanta patrimoniala din municipiu.

Daca pierderea procesului cu romano-catolicii i-a adus Muzeului Ţarii Crisurilor un sediu nou in fosta cladire a Garnizoanei Oradea, acum este randul Arhivelor sa-si primeasca propriul sediu.

Un sediu dupa care s-a asteptat vreme de 43 de ani, timp in care documente si carti rarisime au fost compromise de conditiile improprii de depozitare.

Institutia functioneaza in incinta Cetatii Medievale a Oradiei din anul 1962, an in care a luat oficial fiinta filiala judeteana a Arhivelor Nationale. De atunci, arhivarii bihoreni au adunat vagoane de documente care nu mai au loc in spatiul restrans din Cetate.

Pentru prima data in toti acesti ani, autoritatile locale au plecat urechea la doleantele conducerii institutiei. In sedinta Comisiei Operative Consultative a Prefecturii Bihor s-a discutat, in urma cu doua saptamani, mutarea Arhivelor intr-un nou spatiu.

„S-a stabilit ca vom primi trei corpuri de cladire care au apartinut Jandarmeriei”, spune Bujor Dulgau, seful institutiei. „Asteptam asta de ani de zile insa pana acum am primit doar promisiuni peste promisiuni.

Bani nu erau pentru constructia unui sediu nou, si nici nu s-a pus vreodata problema, iar in Oradea nu exista pana acum disponibil un imobil adecvat pretentiilor noastre”.

In urma conventiei semnate intre ministerele Administratiei si Internelor, in subordinea caruia sunt arhivele, si Apararii Nationale, Comandamentul Judetean Bihor al Jandarmeriei va elibera pavilioanele stabilite pana la data de 1 mai 2005.

La anul

Mutarea propriu zisa va demara de abia la sfarsitul lunii iunie, deoarece noul sediu va trebui expertizat din punct de vedere al rezistentei planseurilor, care vor trebui sa suporte o greutate medie de aproape o tona pe metrul patrat. Doar dupa aceea va incepe transferarea depozitelor de acte si carte.

Conform asteptarilor lui Dulgau, intreg procesul de mutare va dura cel putin un an. Asta in conditiile in care va fi asigurata constanta mijloacelor de transport necesare si a asigurarii fortei de munca.

Documentele vor fi transportate cu camioane de mare tonaj insa volumul mare face ca intr-un transport sa incapa cel mult 65 de metri liniari de acte indosariate. Aceasta inseamna ca pentru cei aproape zece kilometri de acte, cat masoara in lungime rafturile depozitelor, este nevoie de minim 150 de tranporturi. „Mutarea va fi o operatiune sinuoasa.

Fiind vorba de documente de valoare, nu le poti transfera asa ca pe niste simple hartii. Speram sa ne descurcam si cu forta de munca pentru ca, pe langa personalul propriu, de numai 11 angajati, al institutiei, mai este nevoie de cel putin opt persoane” a spus Dulgau.

Daca treburile vor merge ca pe roate, Arhivele Nationale bihorene vor fi pe drumuri vreme de mai bine de un an.

Ultimii chiriasi

Dupa mutarea Arhivelor Nationale, singura institutie care va mai ocupa spatii in Cetate va fi Facultatea de Arte Vizuale, din cadrul Universitatii Oradea care este preconizat a se muta in locul arhivarilor.

Dumitru Noane, seful Biroului Intretinere Cetate din cadrul Directiei Patrimoniu a Primariei Oradea, spune ca eliberarea incaperilor din spatiile utilizabile este un lucru benefic. „De luna viitoare, Politia Rutiera va ceda si ultimele camere pe care inca le foloseste.

In situatia in care vor pleca si Arhivele, ultimii care vor mai ramane chiriasi in Cetate vor fi studentii de la Arte. Oricum, functionarea facultatii nu va deranja repunerea in valoare a Cetatii ca si obiectiv turistic, profilul instututiei cadrand cu intreg ansamblul arhitectonic” a spus Noane.

Graba cu care s-a decis mutarea Arhivelor este motivata si de interesul administratiei publice locale oradene in reabilitarea Cetatii si introducerea sa in circuitul turistic. „Intregul ansamblu este un important obiectiv ce se poate constitui intr-un punct de atractie”, considera Noane.

„Reamenajarea sa ar putea include Cetatea pe lista monumentelor istorice de interes national si international”. Pana aici, e OK. Doar ca de la discutiile despre ce s-ar vrea si pana la a se face ceva este o cale atat de lunga incat sansele ca planurile sa se concretizeze in urmatorul deceniu sunt infime.

„E nevoie de o caruta de bani. Conform studiului de prefezabilitate al Ministerului Culturii, care in 1999 a facut o analiza pertinenta, suma avansata atunci dar reactualizata ar insemna acum aproximativ 35 de milioane de euro.

Noi am primit de la bugetul local pentru acest an trei miliarde de lei, bani cu care nu vom putea plati nici jumatate din lucrarile de refacere a acoperisurilor unor corpuri din Cetate, lucrari care vor fi finalizate la finele acestei primaveri.

Şanse ca bugetul local sa aloce sume mai mari cu care am putea demara efectiv o lucrare de amploare sunt zero, in urmatorii zece ani. Asa ca, nu ne ramane decat sa speram ca vom atrage investitii din fonduri externe”.

… si ce se poate

De sperat, se tot spera de vreo zece ani incoace. De realizat, mai nimic, doar carpaceli ici si colo. Cetatea este intr-un stadiu avansat de autodemolare iar oradenii au ratat, rand pe rand, posibilitati de finantare prin programe sustinute cu fonduri externe.

Motivul e de-a dreptul incredibil: Cetatea Medievala a Oradiei nu este inclusa pe lista obiectivelor turistice prioritare din Romania, lista oficializata printr-un act normativ al vechiului guvern in decembrie 2003. Mai mult, acea lista nu include nici un obiectiv turistic din Bihor. De ce, nimeni nu poate da un raspuns pertinent.

Lungul sir al insucceselor e punctat de o deziluzie de ultim moment. Oradenii au pierdut chiar si sansa de a spera la o posibila finantare, in valoare de aproape 30 de milioane de euro, printr-un program Phare 2004-2006 pentru dezvoltarea infrastructurii regionale.

Pentru ca Cetatea nu indeplinea conditiile, nefiind un obiectiv turistic cu valoare declarata. Oricat de mult ar incerca administrativul local sa arunce praf in ochii oradenilor despre asa zisul interes in reabilitarea Cetatii, realitatea sta un pic altfel.

Consiliul Local nu a facut decat sa aloce o faramita din bugetul anual, in vreme ce una dintre etapele prioritare ce trebuia parcursa pentru a putea accede spre fonduri europene si care, culmea, n-ar fi costat mai nimic n-a fost pusa in practica.

Este vorba despre elaborarea unui calendar anual de evenimente care sa cuprinda lista celor de interes public si care sa includa si manifestarile ce oricum sunt organizate in Cetate in fiece an.

Acest lucru ar demonstra cel putin faptul ca Primaria Oradea face eforturi pentru reabilitarea si repunerea in valoare a celui mai important obiectiv istoric din Bihor. In schimb, In schimb, se grabeste sa elibereze Cetatea de chiriasi.

Probabil, grija lor, de teama sa nu fie prinsi sub daramaturi atunci cand o mai pica vreun corp de cladire. Anul trecut nu s-au daramat „decat” doua.

Documente rare

Dintre sutele de piese de exceptie din depozitele Arhivelor Nationale, cateva ies in evidenta prin importanta si valoarea istorica. Dintre documente amintim litigiile de proprietate ale voivozilor romani din Ţara Crisanei cu coroana maghiara, acte datand din perioada anilor 1297-1300.

Liniile dinastice ale voivozilor locali sunt mentionate intr-un alt set de acte denumit „Petitentia Valachorum”, tiparite la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, documente in care sunt mentionate generatiile care au succedat la tronurile voievodale in zonele Vintere, Şoimi si Beius.

Diploma privilegiala conferita de coroana maghiara Oradiei, prin care urbea de pe Cris este ridicata la rang de oras regal, datand din 1602, este un alt act de o mare valoare istorica.

Printre cartile scrise de cronicarii vremii, una dintre cele mai importante este „Quator Etate Transilvanae”, datand din secolul al XIV-lea, lucrare in care sunt prinse cele patru mari perioade de profunde zbateri si tranformari ale oraselor transilvanene, printre care si Cetatea Oradiei.

O alta lucrare este cea semnata de Nicholaus Olahus, „Hvngarie et Attila”, din 1763, editata la Viena. Unul dintre putinele volume originale este in arhivele oradene. Dintre cartile de valoare mai merita amintita „Triparti Tvm Opvs Iuris Consvetvdinari”, scrisa de Stephani Berbevzi in anul 1628.

Oradea Mare

Oradea este unul dintre foarte putinele orase transilvanene care apare mentionat intr-un atlas geografic de epoca, editat sub obladuirea imparatului Carol al V-lea al Imperiului Austro-Ungar, tatal Mariei Tereza.

Tiparita la sfarsitul secolului al XVIII-lea, opera este una dintre rarele lucrari ale geografilor imperiali care cuprinde descrieri ale celor mai importante orase din Europa. Informatiile sunt atat de exacte, incat prezentarea e insotita de planurile de sistematizare concepute de arhitectii de atunci.

Alaturi de acestea, atlasul geografic dedica doua pagini orasului de pe Cris, cunoscut in acele timpuri si sub denumirea de Grosswardein.

Un sector aparte al Arhivelor este depozitul care adaposteste sute de matrite de sigilii si peceti domnesti. Acestea erau aplicate pe ceara calda si folosite pentru a secretiza documente ori a atesta provenienta de spita nobiliara a emitentului.

Cele mai vechi piese dateaza din anul 1780 si erau folosite de familiile locale de nobili.

Zona de securitate adaposteste cele mai importante documente si carti, printre care lucrari istorice de exceptie si acte de o deosebita importanta pentru atestarea orasului Oradea. Accesul in aceste depozite este restrictionat si documentele pot fi studiate doar de catre specialisti.