Jean Jacques Rousseau la grătar 2022

Jean Jacques Rousseau este prietenul de grătar de 1 mai 2022. De ce? Ideea sa privind întoarcerea noastră la Natură, poate fi luată azi ca o invitație la grătar în aer liber, nu? Ideea sa privind eliberarea de lanțurile societății, a fost luată ca semn de făcut Revoluții, din 1789 până-n 1990. Prietenul de grătar Rousseau nici nu se gândea c-o să sucească mințile în așa hal. Cu un text bine scris și un citat senzațional. Veniți, dar, la un grătar cu Rousseau, cu mari creiere prăjite ale omenirii și, cum șade bine, cu cântece de tot felul.

Dumnezeu, Rațiune, Inteligență Artificială – jocul modelor și trendurilor

Rousseau: “Ne naștem liberi, suntem pretutindeni în lanțuri”. Când a apărut această vorbă (1762) deja supremația religioasă intrase în impas, iar Rațiunea începuse să spună: eu sunt Dumnezeu. Ceva de genul ăsta ni se întâmplă astăzi. Trendul este acum Inteligența Artificială, prin marii gânditori, Elon Musk, Zuckerberg, Jeff Bezos. IA urlă: eu sunt viitorul! Eu sunt Dumnezeu! Credeți doar în mine. Numai eu aduc omului gândirea și fac lumea mai bună.

Să intrăm, puțin, în contextul lui 1762

Anul apariției Contractului, 1762, este un reper între un timp religios, care intra în dizgrație, și unul Rațional, care intra în grație și care se va impune prin Revoluția Franceză din 1789. Destule crime făcuse Evul Mediu Dumnezeiesc, destul de obtuz devenise la felul de a vedea egalitatea între oameni, ierarhia socială. Era timpul Rațiunii! Rațiunea aduce o lume mai bună. Da, Rousseau în anii săi, putea spune clar: pretutindeni suntem înlănțuiți. Așa erau vremurile la jumătatea anilor 1700. Te legau fedeleș mentalitățile astea pe care Mama, Tata, Unchiul tău le aveau. Îi ținea în lanțuri Dumnezeu. Doar prin Dumnezeu gândeau, nu puteau avea încredere în propria rațiune. Un model de faptă, protecție și gândire, cel sub tutela Bisericii și Religiei, intră în declin, fusese experimentat și acum dădea rateuri, nu se potrivea cu felul de a fi și gândi al lui Rousseau. Un nou model de faptă, protecție și gândire se impune. Acest model începe, printre altele, cu un Contract social și o vorbă celebră până astăzi: “Ne naștem liberi, suntem pretutindeni în lanțuri”. Să observăm însă că Rațiunea și Iluminiștii, Comuniștii și Ateiștii, Consumeriștii și Finanțiștii n-au reușit să alunge cele 2 feluri de a fi, de a făptui, de a gândi nici astăzi: a gândi prin Dumnezeu VS a gândi cu propria Rațiune. Și Dumnezeu și Rațiunea coabitează și bine fac. Ce nu cuprinde Rațiunea, aduce alinare Dumnezeu.

Jean-Jacques Rousseau ne-a dat liberele 2022, de la Paște până-n 2 mai

Revin în 2022. Dacă privim simbolic lucrurile, vacanța noastră 2022 a fost începută sub puterea lui Dumnezeu și s-a încheiat sub puterea Omului. Vacanța noastră 2022 a trăit între Religie (Paște) și Rațiune (Ziua Muncii). Felul în care ne-am creat vacanța aceasta în 2022, “cu punte”, vorbește despre felul în care noi scăpăm de lanțurile societății. Păi, ce-am făcut noi, ce șmecherie am făcut? Nu ne-am întors la muncă de la Paște încoace, deși oficial liberele de Paște s-au oprit marți pe 26 aprilie. Asta da revoltă, mică șmecherie. Deci, putem spune fericiți că trăim sub influența lui Rousseau și a vorbei lui: “Ne naștem liberi, suntem pretutindeni în lanțuri”? Putem! Rousseau, și nu Ciucă, ne-a dat liber. Mișto Rousseau, băiat de grătar este? Trei mici cu cartofi prăjiți lui Rousseau! Să-i dedicăm ș-o muzică:

Jean-Jacques Rousseau și “Ne naștem liberi” FALS

Jean Jacques ne spune că “ne naștem liberI”. E entuziasmant, dar fals. Și eu spun că nu ne naștem liberi, și e bine că nu ne naștem liberi. Un pic de libertate o fi fost în momentul conceperii noastre, dar până și acolo ne putem gândi la cele două instituții “mama” și “tata”, cu bucuriile, îngrădirile lor fizice și mentale. Genetic, le “furăm” beteșugurile și “sănătățile”. Să nu mai amintim că avem astăzi asistența medicală, concepere in vitro. Deci, nu suntem liberi nici la naștere. După naștere, firesc, suntem dependenți de alte instituții, Hrana, Pamperșii, Limbajul, Ludicul, tot ce ne face sociali. Și atenție, nu toți avem acces liber și neîngrădit la Hrană, Pamperși, Limbaj, Ludic. Fiecare e liber, după posibilitățile Părinților, familiei. Deci e falsă prima parte a afirmației. Merită o bere domnul Rousseau? Merită!

“Suntem pretutindeni în lanțuri”. Adevărat

Acum totuși are dreptate Rousseau. Devenim înlănțuiți prin felul în care familia și societatea concep felul nostru de a fi în lume. Da, după posibilități. “Suntem pretutindeni în lanțuri”, pentru că trăim într-o lume concepută de alții, mereu imperfectă pentru aspirațiile noastre. Și singura soluție e să modificăm Instituțiile lumii în care suntem, conform nevoilor noastre. Să protestăm împotriva conducătorilor, să modificăm legile și regulile jocului social. Să votăm, de exemplu, oricât de imoral și scabros ni se pare.

“Ne naștem liberi, suntem pretutindeni în lanțuri”. Păi, nu-i mai simplu să ucizi?

Prea greu să te lupți cu Sistemul? Deci, lumea aceasta este defectă. Trebuie făcută una nouă. Păi, ce facem cu Tata, cu Mama, cu Unchiu’ Leo? Cum rezolvăm cu cei care nu se supun? Jean-Jacques Rousseau nu ne spune cum se fac astfel de miracole. În schimb, problema cu tata, mama și unchiul a rezolvat-o Robespierre, revoluționarul de la 1789. Textul lui Rousseau n-a avut impact real în timpul vieții. În 1789, Rousseau murise deja de 20 de ani. Rousseau tăcea la Revoluție. Robespierre nu s-a mulțumit cu libertatea absolută, în abstract, ci a decretat “despotismul libertății”, în numele Libertății, în numele Credinței mele te ucid pe yine, că-mi stai în cale. Cei care nu ascultă, cei care nu-nțeleg începutul unei societăți noi și sănătoase din toate punctele de vedere. Mama, tata și Unchiul care nu înțelegeau ce-i cu viața nouă au fost omorâți, în numele libertății. 1789 este Revoluție, dar și crime în masă în numele libertății. Atenție, prima mare ucidere sub steagul Rațiunii. În același fel, sub aceleași justificări, societăți “noi și sănătoase” au ridicat și Hitler și Stalin. Nu, nu Rousseau a fost de vină. Nu ideea lui din 1769, ci interpretările lui Robespierre, Hitler și Stalin. În numele utopiilor ideologice: o națiune liberă și justă, fascism și o nouă rasă, comunism și un nou om. De aceea, nu-i invit pe Robespierre, Hitler și Stalin la grătar, ci doar pe Rousseau.

În sfârșit, Paradisul, dar nu ne lasă Unchiu

Ce ni se promite? Paradisul. O lume egală, o lume cu acces neîngrădit la resurse, o lume fără bogați și săraci, fără discriminări de gen, de etnie, de fizic. Mama, Tata și Unchiul s-ar duce în Paradisul propăvăduit de cititorii lui Rousseau? Să insistăm pe un detaliu. Instituțiile sociale reprezintă libertatea, nu opresiunea noastră. Instituțiile sunt create social, și bunicii, și părinții și-au dat acordul să fie lumea așa de strâmbă. Chiar prin tăcere, indiferență. Devenim oameni datorită propriilor Istorii, ale unchiilor, părinților, iar când ne facem mari și tari, datorită poveștilor personale. Mama, Tata, Unchiul când te văd că spui: m-am născut liber, voi m-ați băgat în lanțurile voastre, le vine să te strângă de gât. Mă, nesimțitule, știi câte sacrificii am făcut noi? Nici ei nu au dreptate, dar nici tu nu ai cum să alungi “lanțurile” deodată, c-un Paradis. N-o poți lua de la capăt, deși e atât de seducător. Restartul. Paradisul!

Brava lume Nouă

Principala noastră dependență este legată de foame și sete. Să ne închipuim o lume fără legi, Instituții, constrângeri. O lume care o ia de zero. Miliarde de oameni, ca Rousseau, ca unchiu, care o iau de la zero. “Stare naturală” pentru toți. Problema lui Rousseau este că e și unchiu pe lume. Mama și Tata, hai, se dau după copil. Ce facem cu unchiu? Rousseau ca să existe e constrâns să se comporte în așa fel încât să-l tolereze pe unchi. O pâine el, o pâine unchiu, un mic el, un mic Unchiu, o bere el, o bere Unchiu. Sunt Miliarde de Unchi pe lume. Vom mânca cu toții doar pâine și muștar, ne vom bucura cu toții doar de apă? Să zicem că da! Dar dacă va veni COVID-ul, criza, penuria, nu vom intra în război? O luptă pe viață și pe moarte. Din luptă se poate ieși ori cu picioarele-nainte, ori într-o subordonare. Adică, ori dăm în Instituția Morții, ori în Instituția Sclaviei. Cel mai tare dintre noi câștigă competiția pentru resurse vitale. O dată intrat în joc, subordonarea n-are cum să fie vreodată de bună voie, loială și responsabilă. Nu-mi pot iubi liber asupritorul. Inegalitățile apar pe negândite. Șeful, nu-i așa, nu e cel mai deștept, și oricum nu-i mai deștept decât mine, cel supus. Frumoasă Anarhie, ce limpede ne seduci!

Jean Jacques Rousseau, “Contractul social” la grătar de 1 Mai 2022

Vedeți câte interpretări a stârnit o vorbă din 1762? Dar, la grătar e ca la grătar! Fiecare a înțeles cât a putut. Unii vor pleca acasă fără vreo idee, chiauni, alții cu ideea că-i mișto o lume nouă, că de mâine trebuie să facă ceva să-și facă viața mai bună. Unii vor pleca cu anarhia între dinți și vor cere o scobitoare, alții vor pleca pe șapte cărări de la bere. Mama și Tata trebuie să-l ducă pe Unchi acasă, că-i prea târziu pentru ei. Să nu uităm, ce-am pățit? O bere, un mic, un grătar, o discuție. Asta-i frumos la idei că se întârâtă ca cărbunii, se bat și se dezbat, că poate nici nu se expun cum trebuie. Ideile se vorbesc cu gura cu care mâncăm mititelul. Ideile se urcă la cap precum berea. Ce știu eu câte beri am băut? Oi fi avut cartofi? Oi fi ulei? O fi fost sau n-o fi fost Jean Jacques Rousseau și “Contractul social” la grătar de 1 Mai 2022?

CINE ESTE JJ Rousseau?

Paul Johnson spune că a fost un întreținut al femeilor. Infatuat și infant – îl numeau Iluminiștii. A avut o servitoare drept amantă o viață întreagă. O umilea în public, n-o punea la masă cu prietenii. În ciuda acestor detalii JJ este cel mai influent dintre Iluminiști. Ideile lui, după cum se vede, au inspirat și continuă să înfierbinte mințile. A trâiy între 1712 și 1778. Succes în epocă a avut cu romanele Noua Eloisă și Emile. „Contractul social”, cel mai important text teoretic al său, a fost cu adevărat citit mai tărziu, Marx fiind un cititor fervent.

Scurtă bibliografie:

Paul Johnson – Intelectualii, Humanitas

Roger Scruton – Foloasele pesimismului, Humanitas

Andrei Vieru – Elogiul frontierelor, Humanitas