Jurnal de cărți. Ion Rațiu –Anii rezistenței
Ion Rațiu –Anii rezistenței
Istoricul Stejărel Olaru a continuat cu o tenacitate demnă de toată lauda operațiunea de cercetare, descifrare și pregătire pentru tipar a unei noi și consistente tranșe din Jurnalul lui Ion Rațiu. Cel de-al patrulea volum, apărut în uiltimele luni ale anului 2020 la editura bucureșteană Corint, are dimensiuni mai mult decât impresionante – aproape 800 de pagini- care dau seama despre ce a făcut și a gândit autorul de-a lungul a aproximativ 1500 de zile, mai toate consemnate în detaliu.
Cum Ion Rațiu însuși admite, cel mai adesea însemnările care conferă substanță Jurnalului au fost făcute în avion. Acesta e definit drept „mediul în care pot să scriu fără nici o inhibiție strict…pentru posteritate”, cu dorința de a lăsa o mărturie despre viața unui exilat care ”sub imperiul vremurilor trăite a lucrat pentru a reuși în viață. Dar care a rămas întotdeauna, fără preget, zi de zi pasionat interesat de problemele nației române”.
Are, așadar, dreptate Stejărel Olaru atunci când, în extrem de relevantul studiu introductiv la volumul care acoperă perioada dintre anii 1969- 1973, subliniază natura preponderent pragmatică a semnatarului Jurnalului. Ion Rațiu a fost un om care și-a administrat întotdeauna cu un dinamism, dar și o cumpănire total ieșite din comun, cu rațiune și fără nici urmă de loc acordat deciziilor aventuriste, afacerile. Nu a fost nici pe departe un cheltuitor, un aventurier, nu a aruncat cu banii încoace și încolo. De aici,pesemne, și reputația de om dacă nu chiar zgârcit, oricum strâns la pungă, reputație pe care și-a dobândit-o chiar dincolo de granițele atât de complicatului mediu al exilaților. Tocmai prosperitatea aceasta dobândită cu mari eforturi a fost una de natură să îi îngăduie diaristului accesul în însuși miezul lumii occidentale. În cele mai înalte cercuri de decizie ale acesteia. Rațiu i-a cunoscut pe mulți dintre fruntașii politici ai Occidentului, a avut imensa, rara șansă de a se fi aflat în preajma lor, de a fi putut să le scrie direct și chiar să le vorbească. Politicianul din el l-a determinat să folosească fiecare astfel de prilej spre a aborda cu importanții lui interlocutori probleme de maximă importanță. Printre care adevărata natură a regimului politic de la București, ce se află dincolo de acțiunile de propagandă ale acestuia, cât de autentică și de profundă este independența României față de Moscova, cât de reformist este în realitate Nicolae Ceaușescu. Și chiar dacă autorul Jurnalului nu a fost niciodată sensibil la cântecul sirenei, adică a refuzat constant implicarea în orice acțiune aflată în relație cu interesele regimului de la București, chiar dacă nu a revenit în țară decât după căderea comunismului, cunoașterea realităților din România este mai mult decât impresionantă.
Volumul al patrulea al Jurnalului ni-l arată pe Ion Rațiu ca unul dintre principalii lideri ai exilului. Un exil pe care s-a străduit din răsputeri să îl determine să își regăsească unitatea. Să acționeze în interesul țării. Și în acest volum din Jurnal, Ion Rațiu vorbește despre relațiile sale foarte adesea destul de complicate cu apropiata lui rudă Viorel Tilea, fost diplomat de carieră. Care i-a prilejuit adesea surprize neplăcute. Printre care cedarea arhivei marelui memorandist, dr. Ion Rațiu, oficialităților din Capitala României.
Mai importante însă decât aceste tenebroase afaceri de familie, afaceri, e adevărat, cu multe conotații politice, sunt însă pendulările diaristului între polii exilului. Dornic să repună pe picioare activitatea CNR, Ion Rațiu s-a aflat în mijlocul luptei de orgolii dintre Constantin Vișoianu și Nicolae Penescu. Luptă cu ramificații în mai toate țările din Occidentul european, dar și din SUA în care s-au aflat români, o luptă care-și va afla deconturi și dincolo de anul 1989.
INTERVIURILE HotNews.ro